Asianismul

Asianismul , sau stilul asiatic  ( altă greacă Ἀσιανὸς ζῆλος , lat.  dictio Asiatica ) este o direcție în retorică elenistică ( Hegesias din Magnesia ) și parțial romană ( Hortensius , în unele cazuri Cicero ). Termenul datorează o referire la Asia Mică (spre deosebire de Attica) - locul de unde provin reprezentanții (greci) ai acestui stil oratoric.

În stilul asiatic s-au cultivat perioade extinse, împodobite cu paralelisme și antiteze , proză ritmică (uneori cu rimă ), joc de cuvinte. Susținătorii aticismului au văzut în stilul asiatic „o perversiune a gusturilor elene prin influența asiatică” - de unde și denumirea sa peiorativă . Sub influența asiaticismului, toată proza ​​antică târzie s-a dezvoltat; literatura renascentist și baroc datează din tradițiile sale . Cicero a distins două soiuri de stil asiatic:

Un fel este plin de gânduri sacadate și cuvinte ascuțite, iar aceste gânduri diferă nu atât de mult în profunzime și importanță, cât în ​​eufonie și plăcere. <...> Cel de-al doilea fel nu este atât de abundent în gânduri, ci cuvintele care se rostogolesc rapid și repede, iar în acest flux de vorbire curg cuvintele deopotrivă magnifice și grațioase. Acest [tip de elocvență] domină acum toată Asia; Eschil din Cnidus și semenii meu Eschine din Milet s-au ținut de el: vorbirea lor curgea surprinzător de ușor, dar nu era o armonie frumoasă de gânduri în ea. Ambele tipuri de vorbire sunt mai mult pe fața tinerilor, iar pentru bătrâni au prea puțină greutate.

— Cicero. Brutus [1]

Asianismul este considerat prima manifestare a manierismului european („erste Form des europäischen Manierismus”) în literatură, la fel cum aticismul este a clasicismului european [2] .

Note

  1. ↑ Traducere de I.P. Strelnikova. Original: Genera autem Asiaticae dictionis duo sunt: ​​​​unum sententiosum et argutum, sententiis non tam gravibus et severis quam concinnis et venustis, qualis in historia Timaeus, in dicendo autem pueris nobis Hierocles Alabandeus, magis etiam Menecles frater eius fuit, quorum utrius in orationque primis ut Asiatico in genere laudabiles. Aliud autem genus est non tam sententiis frequentatum quam verbis volucre atque incitatum, quali est nunc Asia tota, nec flumine solum orationis sed etiam exornato et faceto genere verborum, in quo fuit Aeschylus Cnidius et meus aequalis Milesius Aeschines. În erat admirabilis orationis cursus, ornata sententiarum concinnitas non erat. Haec autem, ut dixi, genera dicendi aptiora sunt adulescentibus, in senibus gravitatem non habent.
  2. ↑ Curtius ER Europäische Literatur und lateinisches Mittelalter. Berna, 1948, S.76.

Literatură

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii
În cataloagele bibliografice