Alexandru Flechtenmacher | |
---|---|
informatii de baza | |
Data nașterii | 23 decembrie 1823 [1] [2] |
Locul nașterii | |
Data mortii | 28 ianuarie 1898 [1] [2] (în vârstă de 74 de ani) |
Un loc al morții | |
Țară | |
Profesii | compozitor , violonist , dirijor , profesor |
Instrumente | vioară |
Alexandru Adolf Flechtenmacher ( român Alexandru Flechtenmacher ; 23 decembrie 1823 , Iași , Principatul Moldovei - 28 ianuarie 1898 , București , Regatul României ) - compozitor român , violonist , dirijor , profesor de muzică .
luterană . origine germană. Fiu de avocat. La 14 ani a plecat în Austria, unde a studiat la Conservatorul din Viena până în 1841. La întoarcerea în patria sa, a fost numit profesor de vioară și violoncel la București. La 17 ani, Flechtenmacher era deja celebru în lumea muzicală a României, a lucrat ca violonist în orchestra Teatrului Naţional din Iaşi.
A fost dirijor de formații muzicale în teatrele din Iași, Craiova . Timp de două decenii a lucrat ca violonist și director al Orchestrei Teatrului Național din București . A susținut concerte ca violonist în Rusia.
De la deschiderea în 1864 a Conservatorului de Muzică și Recitație (acum Universitatea Națională de Muzică București ), a fost primul director (1864-1869) și profesor de vioară (1864-1895).
Autor al primei operete românești „Baba Hârca” pe un libret de Matei Millo (1848).
Autor al primei compoziții simfonice naționale („National Overture”, 1846), multe vodeviluri, coruri, cântece, opere. A scris muzică pentru „Corurile Unității” (după cuvintele lui V. Alexandri ), imnul neoficial al României, care a fost cântat în timpul unificării principatelor dunărene și ulterior în momentele de unitate socială.
Un loc aparte în opera sa îl ocupă lucrările corale laice și religioase.
![]() | ||||
---|---|---|---|---|
|