Aldini, Giovanni

Giovanni Aldini
ital.  Giovanni Aldini
Data nașterii 16 aprilie 1762( 1762-04-16 ) [1] [2]
Locul nașterii Bologna ,
Statele Papale
Data mortii 17 ianuarie 1834( 17.01.1834 ) [3] [1] [2] (în vârstă de 71 de ani)
Un loc al morții Milano , Regatul Lombardo-Venețian
Țară
Sfera științifică fizica , medicina
Loc de munca
Alma Mater Universitatea din Bologna
Grad academic profesor de fizică [d] (1798)
consilier științific Luigi Galvani
Cunoscut ca nepotul și adeptul lui Luigi Galvani , a devenit faimos pentru conducerea „dansurilor electrice”
Premii și premii Ordinul Coroanei de Fier (Regatul Italiei)
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Giovanni Aldini ( italian:  Giovanni Aldini ; 10 aprilie 1762 , Bologna  - 17 ianuarie 1834 , Milano [4] ) a fost nepotul și adeptul lui Luigi Galvani . A devenit faimos pentru că amestecă cercetarea serioasă cu un spectacol înfiorător. El a practicat așa-numitele dansuri electrice, manifestate sub formă de experimente publice, care au fost concepute pentru a sublinia eficiența stimulării electrice de a produce mișcări spasmodice ale mușchilor, pentru a demonstra acest lucru, au fost folosite capete tăiate ale criminalilor executați.

Activitate științifică

În 1780, profesorul italian de anatomie Luigi Galvani a descoperit că descărcările electrice provoacă zvâcnirea membrelor unei broaște moarte. Mulți s-au întrebat ce s-ar întâmpla dacă un curent ar fi trecut printr-un cadavru uman. Și prima persoană care a decis în acest sens a fost nepotul lui Galvani  , Giovanni Aldini. În același an a plecat în Europa, în timpul călătoriei sale a oferit publicului spectacolul său sofisticat.

Iar pe 18 ianuarie 1803 a avut loc la Londra cea mai remarcabilă demonstrație a sa, și anume exerciții galvanice cu corpul cumpărat al unui criminal spânzurat. A conectat polii unei baterii de 120 de volți la corpul criminalului executat George Forster. Când Aldini i-a pus fire peste gură și ureche, mușchii maxilarului au început să se zvâcnească și fața ucigașului s-a răsucit într-o grimasă de durere. Ochiul stâng se deschise, de parcă ar fi vrut să-și privească chinuitorul. The London Times a scris: „ Putea să fi părut celor ignoranți a publicului că nefericitul este pe cale să prindă viață ” [5] .

Așa a fost descrisă experiența lui Aldini de către unul dintre contemporanii săi: „Respirația grea convulsivă și-a revenit; ochii s-au deschis din nou, buzele s-au mișcat, iar chipul ucigașului, nemaifiind supus niciunui instinct de control, a început să facă grimase atât de ciudate, încât unul dintre asistenți și-a pierdut cunoștința de groază și a suferit o adevărată cădere psihică timp de câteva zile.

Membru corespondent al Academiei Bavareze de Științe (1804) [6] .

Compoziții

Fapte interesante

Link -uri

Note

  1. 1 2 www.accademiadellescienze.it  (italiană)
  2. 1 2 Gliozzi M., autori vari ALDINI, Giovanni // Dizionario Biografico degli Italiani  (italiană) - 1960. - Vol. 2.
  3. Gran Enciclopèdia Catalana  (cat.) - Grup Enciclopèdia Catalana , 1968.
  4. „Giovanni Aldini: De la electricitatea animală la stimularea creierului uman”  (link indisponibil) , André Parent, Jurnalul canadian de științe neurologice, volumul 31, nr. 4-noiembrie 2004
  5. Calendarul Newgate - GEORGE FOSTER . Data accesului: 15 ianuarie 2014. Arhivat din original pe 6 noiembrie 2013.
  6. Mitglied . Consultat la 12 februarie 2015. Arhivat din original pe 12 februarie 2015.