Transcriere fonetică americană

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 15 martie 2013; verificările necesită 13 modificări .

Notație fonetică americanistă , engl.  Notația fonetică americanistă sau alfabetul fonetic american , ing.  (North) American[ist] Phonetic Alphabet , AFA , APA  este un sistem de transcriere fonetică dezvoltat de lingviști și antropologi europeni și americani (în mare parte neogramatici ). Inițial a fost destinat să înregistreze limbile indiene , dar mai târziu a început să fie folosit pentru limbile din Europa.

De regulă, APA este folosit în lucrările lingviștilor americani ca alternativă la IPA . Unele caractere AFA sunt folosite ca extensii IPA non-standard.

În plus, AFA a fost folosită într-o serie de publicații lingvistice în limba rusă din URSS și în perioada post-sovietică, de exemplu, în mai multe volume „Limbile Asiei și Africii”.

Istorie

Setul de caractere inițial

John Wesley Powell a folosit setul de caractere pe care s-a bazat mai târziu AFA în publicațiile sale despre limbile native americane , deși caracterele în sine provin din lucrările anterioare ale lingviștilor americani și alți (de exemplu, Pickering 1820; Cass 1821a, 1821b; Hale 1846; Lepsius 1855). , 1863; Gibbs 1861; și Powell 1877). Influentul antropolog Franz Boas a folosit un set de caractere oarecum diferit de cel folosit de Powell (Boas 1911). Alfabetul Boas a intrat în uz pe scară largă după publicarea Societății Americane de Antropologie (1916).

Compoziție în 1916

Următorul tabel gratuit a fost publicat de Societatea Americană de Antropologie în 1916. Diferă semnificativ de tipul modern de AFA.

  Se opreste ro:Spiranti ro:Africate Nazale laterale Africate laterale Consoane rulate
Surd Sonant Intermediat. aspir. Glot -talizat Surd Sonant Glot. Surd Sonant Glot. Surd Sonant Surd Sonant Glot. Surd Sonant Glot. Surd Sonant Glot.
ro:Bilabial
( rotunjit ) 		pw _ b w w _ p w ‛ p̓ w  , p w ! ƕ w ƕ! pƕ bw pƕ! w _ m w                  
ro: bilabial
( nerotunjit ) 		p b ʙ p‛ p̓, p! φ β phi! pφ bβ phi! ᴍ m                  
dentolabial _           f v f! pf bv pf!                      
interdentar _           θ ϑ θ! tθ dϑ tθ!                      
Linguo -
dentar 		t̯ d̯ ᴅ̯ t̯‛ t̯̯ , t̯! s̯ z̯ s̯! t̯s d̯z t̯s! ɴ̯ n̯ ƚ̯, ʟ̯ l̯ ƚ̯! t̯ƚ dl tƯƚ! ʀ̯ r̯ ʀ̯!
Linguo -
alveolar 		t d ᴅ t‛ t̓, t! s z s! ts dz ts! ɴ n ƚ, ʟ l ƚ! tƚ dl tƚ! ʀ r ʀ!
Cerebral ṭ ḍ ᴅ̣ ṭ‛ ṭ̓, ṭ! ṣ ẓ ṣ! ṭs ḍz ṭs! ɴ̣ ṇ ƚ̣, ʟ̣ ḷ ƚ̣! ṭƚ ḍl ṭƚ! ʀ̣ ṛ ʀ̣!
Dorso -
dentar 		τ̯ δ̯ ∆̯ _ τ̯‛ τ̯̓ , τ̯! σ̯ ζ̯ σ̯! τ̯σ δ̯ζ τ̯σ! ν̯ ν̯ Λ̯ λ̯ Λ̯! τ̯Λ δ̯Λ asta!      
Dorsal τ δ Δ τ‛ τ̓ , τ! σ ζ σ! τσ δζ τσ! v v Λ λ Λ! τΛ δΛ τΛ!      
Dorsopalatal _ τ̣ δ̣ Δ ̣ τ̣‛ τ̣̓ , τ̣! σ̣ ζ̣ σ̣! τ̣σ δ̣ζ τ̣σ! ν̣ ν̣ Λ̣ λ̣ Λ̣! τ̣Λ δ̣Λ τ̣Λ!      
Sunete c anterioare (τ y ) ( δy ) ( Δy ) _ (τ y ‛) (τ̓ , τ y !) c y jy _ c y ! tc y dj y tc y ! (vy ) (vy ) (Λ y ) ( λy ) (Ei ! ) (τΛ y ) (δΛ y ) (τΛ y !)      
Sunete c medii (t y ) ( dy ) ( ᴅy ) (t y ‛) (t̓, t y !) c j c! tc dj tc! ( ɴy ) (n y ) ( ƚy  , ʟy ) ( ly ) (ƚy ! ) (tƚ y ) (dl y ) (tƚy ! )      
Sunete c posterioare ( ṭy ) ( ḍy ) ( ᴅ̣y ) (ṭy ‛ ) (ṭ̓, ṭy ! ) c̣ j̣ c̣! ṭc ḍj ṭc! ( ɴ̣y ) ( ṇy ) ( ƚ̣y  , ʟ̣y ) ( ḷy ) (ƚ̣y ! ) ( ṭƚy ) (ḍl y ) (ṭƚy ! )      
Palatina anterior k̯ g̯ ɢ̯ k̯‛ k̯̯, k̯! X γ̯ X! k̯x g̯γ kx! Ŋ ̯ ŋ̯       k̯ƚ g̯l k̯ƚ! Ρ̯ ρ̯ ρ̯!
Palatina medie k g ɢ k‛ k̓ , k! X γ X! kx gγ kx! Ŋ ŋ       kƚ gl kƚ! P p p!
Spate palatal, velar ḳ(q) g̣ ɢ̣ ḳ‛ ḳ̓, ḳ! X γ̣ X! ḳx g̣γ ḳx! Ŋ ̣ ŋ̣       ḳƚ g̣l ḳƚ! Ρ̣ ρ̣ ρ̣!
Glotal '     ' ‛   ‛ , h a  (orice
vocală) 		  ' ‛                     (A)    
laringian '̣     '̣ ‛   ḥ (orice vocală cu rezonanță laringiană)   '̣ḥ                          

Note:

După 1916

Versiunea publicată de Societatea Americană de Antropologie a fost modificată și discutată într-un număr de lucrări (Bloomfield & Bolling, 1927; Herzog et al., 1934).

Când se compară APA cu setul la fel de comun de simboluri fonetice, Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) , două diferențe principale ies în evidență. În primul rând, IPA utilizează în principal caractere latine, în timp ce APA utilizează caractere grecești la fel de extensiv. În al doilea rând, APA folosește pe scară largă semnele diacritice, în timp ce IPA are propriul său simbol pentru fiecare fonem în parte, iar semnele diacritice doar în cazuri speciale. Acest lucru se datorează faptului că notația americană a fost dezvoltată inițial cu așteptarea că ar fi convenabil să tastați caracterele în orice tipografie.

Abercrombie (1991:44-45) scrie despre istoria AFA:

În America, istoria utilizării desemnărilor fonetice este destul de curioasă. Bloomfield a folosit sistemul IPA în cartea sa timpurie An Introduction to the Study of Language (1914) și, de asemenea, în ediția în limba engleză a cărții sale, mai cunoscută, Language ( 1935 ). De atunci, însă, lingviștii americani au dezvoltat o antipatie ciudată față de IPA și în special față de anumite simboluri.

În mod ciudat, simbolurile IPA au prioritate față de simbolurile APA alternative, de exemplu, pentru că sunetul „sh” este „integral” folosit în IPA, în loc de „s cu hash”. După cum a subliniat adesea Jones, pentru a face textul ușor de citit, semnele diacritice ar trebui evitate pe cât posibil. (În același timp) multe texte fonetice americane sunt în mod clar supraîncărcate cu semne diacritice.

Unii se întreabă ce motive ar fi putut cauza o asemenea respingere a IPA în rândul (lingviștilor) din America. Cred că mi-am dat seama de motivul unei astfel de atitudini în exterior iraționale. Motivul ostilității este că în majoritatea universităților americane există așa-numitele departamente de vorbire, care lipsesc în Marea Britanie (aprox. per. - Și, de asemenea, în alte țări ale Europei). Facultățile de vorbire sunt de obicei organisme mari și influente bine finanțate. În chestiuni de lingvistică și fonetică, ei au o reputație mai degrabă de cercetare prescriptivă decât științifică. În publicațiile și periodicele lor, departamentele de vorbire folosesc IPA pentru a transmite pronunția. Cred că acesta este motivul pentru care departamentele de lingvistică din America, nedorind să fie confundate cu departamentele de vorbire, evită să folosească IPA în publicațiile lor.

Set de caractere modern

Consoane

  Bilabiale labiodental Dentare Alveolar Retroflex Alveo-palatinale Palatal
(pre-velar) 		Velar Uvulară
(post-velară) 		faringian (faucal) Glotal
exploziv simplu Surd p   t̪ t ṭ t̯ k̯ k q    
Vocat b   d̪ d ḍ d̯ g̑ g e    
Glotalizat surd ( abruptivi ) p̓   t̪̕ t̕ ṭ̕ t̯̕   k̓ q̓   ʔ
Vocat ( implozive ) b̓     d̓       g̓ ġ̕    
africane central Surd   p f tθ_ _ c č̣ c   kˣ qˣ    
Vocat   b v d ð ʒ ǯ̣ ǯ   g γ _ _    
Glotalizat     t̕θ _ c̓   č̓          
Latură Surd       ƛ              
Vocat       λ              
Glotalizat       ƛ̕              
fricative central Surd φ f θ s ṣ s X X X ḥ h
s̪
exprimat β v ð z ẓ z γ̑ γ γγ ʕ  
z̪
Glotalizat     s̓                
lateral Surd     ł                
Glotalizat     ł̕                
nazal Surd M Ɱ   N   Ñ   Ṇ      
Vocat m ɱ n̪ n ṇ ñ ŋ̑ ŋ o    
Glotalizat m̓     n̓       ŋ̓ o.̕    
Neted rhotic simplu       r ṛ       ʀ    
Glotalizat       r̓              
lateral simplu     l̪ l ḷ   l̯ ʟ      
Glotalizat       l̕              
diapozitiv simplu w           y        
Glotalizat w'           tu        

Note:

Masa de sunet < r >

Majoritatea limbilor folosesc un singur fonem p ( en:rhotic consonant ) (doar 18% din limbile lumii au mai multe). Ca rezultat, aceste foneme sunt de obicei transcrise ca <r> în alfabetele fonetice. Acest lucru necesită o citire mai atentă a descrierii fonologice a unei limbi date pentru a determina pronunția exactă.

R HOTICS Dentare Alveolar Retroflex Uvular
o singură bătaie r
o singură bătaie ᴅ
Tremurând r̃
Fricativ (spirant) r
spirală fără frecare
Caractere alternative

În transcrierea americană, notația alternativă este adesea folosită pentru un număr de sunete. Mai jos sunt o serie de simboluri folosite ca alternative la cele din tabelul de mai sus.

  •   j = ʒ
  •   ǰ = ǯ
  •   ƚ = ł
  •   ɸ =   φ
  •   G = ġ
  •   χ = ẋ
  •    ʸ = ̯ (de exemplu, kʸ = k̯)

În plus, mulți cercetători folosesc X cu un hash (x̌) pentru fricativa uvulară fără voce. Utilizarea standardului L (/ɬ/) cu centuri de la IPA pentru fricative laterale fără voce devine din ce în ce mai comună.

Vocale și semivocale

  față Central Spate
răspândire rotunjite răspândire rotunjite răspândire rotunjite
Superior diapozitiv y ẅ   ÿ w
timpuri i u ɨ ʉ i u
lax eu Ü   П U
Mediu timpuri e o ə l o
lax ɛ ɔ̈ ʌ ɛ̈ ɔ
omis æ A ɑ ɒ

Note:

  • Sunetele fără voce pot fi indicate cu litere mari, de exemplu, [W] = fără voce [w], [A] = fără voce [a].

Vezi și

Link -uri

Literatură

  • Abercrombie, David. (1991). Învățătura lui Daniel Jones. În D. Abercrombie, Fifty years in phonetics: Selected papers (pp. 37–47). Edinburgh: Edinburgh University Press. (Lucrare originală publicată în 1985 în V.A. Fromkin (Ed.), Phonetic linguistics: Essays in honor of Peter Ladefoged , Orlando, Academic Press, Inc.).
  • Albright, Robert W. (1958). Alfabetul fonetic internațional: fundalul și dezvoltarea sa . Jurnalul internațional de lingvistică americană (Vol. 24, No. 1, Part 3); Centrul de cercetare al Universității din Indiana în antropologie, folclor și lingvistică, publ. 7. Baltimore. (Teza de doctorat, Universitatea Stanford, 1953).
  • Societatea Americană de Antropologie [Boas, Franz; Goddard, Pliniu E.; Sapir, Edward; & Kroeber, Alfred L.]. (1916). Transcrierea fonetică a limbilor indiene: Raportul comitetului Asociației Americane de Antropologie . Colecții diverse Smithsonian (Vol. 66, No. 6). Washington, DC: Instituția Smithsonian (Societatea Americană de Antropologie).
  • Bloomfield, Leonard; & Bolling George Melville. (1927). Ce simboluri vom folosi? Limba , 3 (2), 123-129.
  • Boas, Franz. (1911). introducere. În F. Boas (Ed.), Handbook of American Indian languages ​​​​(pp. 5–83). Buletinul Biroului de Etnologie Americană (Nr. 40). Washington. (Retipărit 1966).
  • Campbell, Lyle. (1997). Limbi indiene americane: lingvistica istorică a Americii native . New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-509427-1 .
  • Clark, John; și Yallop, Colin. (1995). O introducere în fonetică și fonologie (ed. a II-a). Oxford: Blackwell. ISBN 0-631-19452-5 .
  • Oden, David. (2005). Introducerea fonologiei . Cambridge University Press. ISBN 0-521-82669-1 (hbk); ISBN 0-521-53404-6 (pbk).
  • Godard, Ives. (1996). introducere. În I. Goddard (Ed.), Handbook of North American Indians: Languages ​​(Vol. 17, pp. 1–16). (WC Sturtevant, Ed. generală). Washington, DC: Instituția Smithsonian. ISBN 0-16-048774-9 .
  • Herzog, George; Newman, Stanley S.; Sapir, Edward; Swadesh, Mary Haas; Swadesh, Morris; Voegelin, Charles F. (1934). Câteva recomandări ortografice. American Anthropologist , 36 (4), 629-631.
  • Hill, Kenneth C. (1988). [Review of Phonetic symbol guide by GK Pullum & W. Ladusaw]. Limbă , 64 (1), 143-144.
  • Asociația Internațională de Fonetică. (1949). Principiile Asociației Fonetice Internaționale, fiind o descriere a Alfabetului Fonetic Internațional și a modului de utilizare a acestuia, ilustrată prin texte în 51 de limbi . Londra: University College, Departamentul de Fonetică.
  • Kemp, J. Alan. (1994). Transcriere fonetică: Istorie. În RE Asher & JMY Simpson (Eds.), Enciclopedia limbajului și lingvisticii (Vol. 6, pp. 3040–3051). Oxford: Pergamon.
  • Langacker, Ronald W. (1972). Fundamentele analizei lingvistice . New York: Harcourt Brace Jovanovich.
  • MacMahon, Michael KC (1996). notație fonetică. În PT Daniels & W. Bright (Ed.), The world's writing systems (p. 821–846). New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-507993-0 .
  • Madison, Ian. (1984). Tipare de sunete . Studii Cambridge în știința vorbirii și comunicare. Cambridge: Cambridge University Press.
  • Mithun, Marianne. (1999). Limbile native ale Americii de Nord . Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-23228-7 (hbk); ISBN 0-521-29875-X .
  • Pike, Kenneth L. (1943). Fonetică: O analiză critică a teoriei fonetice și o tehnică pentru descrierea practică a sunetelor . Ann Arbor: University of Michigan Press.
  • Powell, John W. (1880). Introducere în studiul limbilor indiene, cu cuvinte, fraze și propoziții care urmează să fie colectate (ed. a II-a). Washington: Imprimeria guvernamentală.
  • Pullum, Geoffrey K.; & Laduslaw, William A. (1986). Ghid de simboluri fonetice . Chicago: University of Chicago Press. ISBN 0-226-68532-2 .
  • Sturtevant, William C. (Ed.). (1978 prezent). Manualul indienilor din America de Nord (Vol. 1-20). Washington, DC: Instituția Smithsonian. (Vol. 1-3, 16, 18-20 încă nepublicate).