Andrasta , conform istoricului roman Cassius Dio [1] , a fost o zeiță celtică a victoriei , adesea înfățișată călare pe un car de război.
Se presupune că numele Andraste se întoarce la epitetul „invincibil” [2] [3] .
De asemenea, a fost adesea menționată ca zeița femeilor războinice. Dio Cassius scrie că la această zeiță a strigat-o Regina Icenilor , Boudicca [1] , care în anii 60 ai lui A.D. e. a condus cea mai mare revoltă împotriva ocupației romane a Marii Britanii.
Numele de Andrasta nu este menționat în alte contexte [4] , însă, Cassius Dio, pe lângă Andrasta, care era venerat de britanici , menționează în același text și în legătură cu răscoala lui Boudicca pe zeița războiului Andarta sau Andat, care era venerat de un alt trib celtic - galii . [5] Este posibil ca Icenii să fi adaptat astfel o zeitate asemănătoare pentru venerația locală. [4] La rândul său, Andarte este asociat cu zeița Arito, care era venerată de gali în aceeași regiune cu Andarte, în sudul Franței și în jurul Bernei moderne din Elveția. Cuvântul celtic artos denotă un urs (poate că And-art ar trebui interpretat ca un urs puternic și puternic) [5] și au supraviețuit imagini ale zeiței și ursului din perioada galo-romană cu inscripții dedicate lui Artio ( Deae Artioni ). Se pare că atât Andraste [5] , cât și Andate [1] erau adorați în crângul sacru. Cu toate acestea, sunt posibile și diferențe: dacă un iepure este asociat cu Andrasta [5] (Cassius descrie divinizarea lui Boudicca în direcția alergării unui iepure eliberat înainte de a se întoarce către Andraste), atunci un urs este asociat cu Andarta și Arita. Cassius Dio mai menționează că britanicii nu au luat prizonieri în timpul răscoalei de la Boudicca, iar nobilii, în special femeile, au fost uciși în moduri crude, sacrificându-le zeiței Andraste.