Enjambement
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 15 mai 2020; verificările necesită 2 modificări .Enjambement , sau enjambman ( franceză enjambement, din franceză enjamber „to step over”, „jump”), de asemenea, doar un transfer în versificare - unul dintre efectele discrepanței dintre structura sintactică și ritmică a textului poetic: nepotrivirea dintre hotarul liniilor poetice cu hotarul dintre sintagme .
Natura lingvistică a enjambementului
În poetica tradițională, există trei tipuri de înjambement: rejet - „resetare” (sfârșitul propoziției surprinde începutul versului următor), contre-rejet „aruncare” (începutul propoziției surprinde sfârșitul versului precedent ). ) și dublu respingere - „aruncare dublă” (fraza începe la mijlocul versului și se termină la mijlocul următoarelor):
Pe malul valurilor deșertului
Stătea în picioare, plin de gânduri mari,
Și [reset] s-a uitat în depărtare. Lat înaintea lui
Râul s-a repezit [aruncare dublă]; saraca barca [contur]
S-a luptat pentru ea singur...
Călărețul de bronz (Pușkin)
Inițial, cercetătorii înjambementului (în special, V. M. Zhirmunsky ), în urma poeticii tradiționale, au pornit de la faptul că un indicator vizibil de silabe la sfârșitul unui rând este o punctuație - chenar exprimat de fraze sau coloane în mijlocul unui rând. [1] .
Această abordare a fost revizuită de M. L. Gasparov sub influența ideilor lui B. I. Yarkho despre puterea ierarhică a conexiunilor sintactice - de la cele mai slabe (între propoziții) la cele mai puternice (între un substantiv și definiția lui). Gasparov a sugerat (inițial, pentru a studia „scara” lui Vladimir Mayakovsky ), atunci când se iau în considerare transferurile de versuri, tocmai forța de rupere a conexiunii sintactice este cea care este folosită, după ce a finalizat clasificarea lui Yarkho a legăturilor sintactice pentru nevoile unei astfel de analize . 2] . Această clasificare a fost dezvoltată și extinsă în mod semnificativ de M. I. Shapir , după ce au stabilit 23 de gradări ale coerenței gramaticale: cu cât conexiunea este mai puternică, cu atât mai mult motiv să vorbim despre enjambement dacă decalajul dintre liniile poetice este în acest loc [3] . Cu toate acestea, S. A. Matyash sugerează luarea în considerare nu numai a forței acestei conexiuni în sine, ci și a relației ei cu puterea conexiunii anterioare, considerând că înjambementul nu are loc dacă „conexiunile verticale sunt mai puternice decât cele orizontale” - în special, pe fondul unei legături mai puternice a ultimului cuvânt din rând cu cel precedent decât cu materialul verbal al versului următor [4] .
Istoria fenomenului
Enjambementul a fost folosit în poezie încă din antichitate. Așadar, versurile lui Pindar (și imitarea lui Horațian ) sunt în mare măsură construite pe înjambements strofice, în contrast cu versurile New Age, care se disting prin izolare strofică [5] . Evitarea enjambements este caracteristică clasicismului , cultivării romantismului și unor școli poetice din secolul XX. [6]
Poetica Enjambementului
Enjambements unice servesc ca mijloc de intonație evidențiind segmente ale frazei tăiate de secțiunea de versuri. Numeroase înjambemente creează o intonație prozaică , aproape nivelând ritmul poetic, care este un mijloc semnificativ de exprimare (de exemplu, în versurile dramatice ).
Funcții speciale sunt efectuate prin transfer intraword , în care granița dintre versete taie cuvântul:
Turnuri, coloane, sculpturi, stucaturi
arcade, poduri și palate; uita-te la-
sus: vei vedea zâmbetul unui leu...
( Joseph Brodsky )
Din punct de vedere istoric, când s-a folosit transferul intra-cuvânt, a predominat fie semantica umoristică, fie conotațiile antice [7] , totuși, în ultima poezie, așa cum a arătat D. V. Kuzmin , setul de sarcini artistice locale rezolvate prin transfer intra-cuvânt a crescut considerabil [8] ] . Deci, se crede că transferul de cuvinte accelerează privirea cititorului către rândul următor, creează un „efect de tragere” [9] ; conform observației lui V.P. Moskvin, acest efect poate fi îmbunătățit printr-un lanț de astfel de transferuri, cf.:
Vulpea aia a ieșit aici →
tu, || apoi s-a legănat în- →
da, || care a purtat pentru totdeauna- →
da, || ce nu vezi
Eu care nu voi întoarce pământul pentru noi →
la, || de ce mă întristesc
eu și poate tu, || dar eu te- →
Nu voi întâlni pe nimeni în viață →
când, || unde a făcut vulpea aia- →
tu, || unde legănat apoi în- →
da, || care sa scufundat - bum! – || în mine- →
nya – || bine, || al cărui beat în- →
da pentru cel care a deschis noi- →
ta, || dar fără a ajunge
jos, || pentru că acolo trăiește lu- →
vulpea aceea iese pe și adânc în →
tu, || iar unde se leagănă în- →
da, || la ce ne-a ademenit pământul →
la. || Na-na, la-la-la-la, || ba- →
bang.
A. Radashkevici. Pastişă
După cum știți, transferul de versuri este un semn al versurilor literare; nu este solicitat în poezia populară. Motivul constă, aparent, în faptul că o pauză în poezia populară, orientată spre interpretarea și percepția orală, este de facto singurul mijloc de marcare a versurilor, care, dacă nu exclude, atunci limitează: a) pauzele intra-versuri; b) transfer de versuri [10] .
Note
- ↑ Zhirmunsky V. M. Teoria versurilor. - L., 175. - S. 155.
- ↑ Gasparov M. L., Skulacheva T. V. Ritm și sintaxă în vers liber // Eseuri despre limba poeziei ruse a secolului XX: categorii gramaticale, sintaxa textului. - M., 1993. - S. 182-190.
- ↑ Shapir M. I. Articole despre Pușkin. - M., 2009. - S. 164-166.
- ↑ Matyash S. A. Încă o dată despre problema identificării silabei poetice Copie de arhivă din 23 februarie 2017 la Wayback Machine // Buletinul Universității de Stat din Orenburg. - 2015. - Numărul nr. 11 (186). - S. 29.
- ↑ Gasparov M. L. Structura epiniciului // Gasparov M. L. Lucrări alese. T.1. Moscova, 1997, p.430.
- ↑ De exemplu, exemplele de înjambement sunt numeroase în celebrul poem „filosofic” „Stufen” de Hermann Hesse.
- ↑ Shapir M. I. Metrum er rhythmus sub specie semioticae. // Shapir M. I. Universum versus: Limbă - Vers - Sens în poezia rusă a secolelor XVIII-XX. - M .: Limbile culturii ruse, 2000. - P. 97-98.
- ↑ Kuzmin D. V. Plan de lucru pentru studiul transferului intra-cuvânt // New Literary Review. - 2003. - Nr. 59. - S. 392-409.
- ↑ Kinzie M. A poet's guide to poetry. — Chicago: Univ. of Chicago Press, 1999. - p. 407.
- ↑ Moskvin V.P. Transferul de versuri și articularea versurilor: la delimitarea conceptelor // Izvestiya a Academiei Ruse de Științe. Seria Literatură și Limbă. - 2019. - T. 78 , Nr. 1 . - S. 39 . - ISSN 1605-7880 .
 Dicționare și enciclopedii | |
|---|---|
| În cataloagele bibliografice |
|