Dominanța apicală ( lat. apex - vârf, vârf; lat. dominans - dominant, dominant) - dezvoltarea predominantă a mugurelui apical , care crește mai rapid și încetinește creșterea mugurilor laterali. Lăstarul care se dezvoltă din mugurele apical are o dezvoltare predominantă.
Fitohormonii (auxinele) din vârful lăstarilor inhibă creșterea mugurilor laterali, în timp ce citokininele depășesc dominanța apicală, determinând procese de ramificare.
Dominanța apicală este un exemplu clasic al modului în care o parte a unei plante poate controla alta cu un fel de regulator de creștere a țesuturilor. Această relație de procese se numește corelație.
După îndepărtarea mugurelui apical, dominanța apicală încetează.