Boito, Arrigo

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 18 februarie 2022; verificările necesită 5 modificări .
Arrigo Boito
Arrigo Boito
informatii de baza
Data nașterii 24 februarie 1842( 24/02/1842 )
Locul nașterii Padova
Data mortii 10 iunie 1918 (76 de ani)( 10.06.1918 )
Un loc al morții Milano
îngropat
Țară  Italia
Profesii compozitor , poet , libretist
genuri operă și muzică clasică
Aliasuri Tobia Gorrio
Premii
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Arrigo Boito ( italian.  Arrigo Boito ; 24 februarie 1842 [1] [2] [3] […] , Padova [4] [5] [6] […] - 10 iunie 1918 [4] [1] [ 7] […] , Milano [4] [8] ) este un compozitor și poet italian , care a devenit celebru ca autor al libretului pentru operele lui Giuseppe Verdi Otello și Falstaff.

Biografie

Fiul unui miniaturist italian Silvestro Boito ( It. ), care avea o origine ignobilă, dar se pretindea a fi un nobil, și al aristocratului polonez Józefa Karsnitskaya (născută Contesa Radolinsky ; Karsnitskaya - de primul ei soț).

În 1854 a intrat la Conservatorul din Milano , unde a primit educația muzicală sub îndrumarea lui Alberto Mazzucato . Pe lângă muzică, conservatorul a oferit și o educație umanitară largă . La absolvire (1861), Boito, împreună cu colegul și prietenul său Franco Faccio, au primit o bursă de stat pentru o călătorie comună în străinătate, în scopul de a se îmbunătăți. Compozitorul a călătorit la Paris , unde a făcut cunoștință cu Gioachino Rossini , a rămas cu rudele în Polonia și a vizitat Germania , unde a făcut cunoștință cu muzica lui Richard Wagner , care a făcut o mare impresie asupra lui.

Calea creației

Primele lucrări majore ale lui Boito au fost cantatele The Fourth of June (1860) și The Sisters of Italy (1862), scrise în colaborare cu F. Faccio. În 1868, compozitorul și-a creat cea mai faimoasă lucrare - opera „ Mefistofele ” pe propriul libret , scrisă pe tema „ Faust ” de Goethe . La premiera sa la Scala din Milano (5 martie 1868), opera a fost un fiasco . În 1875, la Bologna a fost pusă în scenă o versiune revizuită a operei , care a fost un succes și a început să câștige simpatia publicului. Ea a depășit rapid granițele Italiei și a fost pusă în scenă în mod repetat, inclusiv la Moscova și Sankt Petersburg . Rolul lui Mefistofel a fost unul dintre „coroana” din repertoriul lui Fiodor Chaliapin . A doua operă a lui Boito, Nero, a rămas neterminată, deși compozitorul a dat 48 de ani din viață pentru a lucra la ea. Completat de A. Toscanini și V. Tommasini ( It. ), Nero a fost pus în scenă la Scala la 1 mai 1924. În ciuda succesului triumfal al premierei, opera nu a rămas în repertoriu. Libretul „Nero” a fost publicat ca o ediție separată sub forma unei drame poetice în 1901 și a fost foarte apreciat atât de critici, cât și de publicul cititor.

Boito a fost și un poet celebru (publicându-și lucrările sub pseudonimul-anagrama Tobia Gorrio), poeziile sale sunt foarte populare în Italia, deși numărul lor este mic. Doar 16 poezii au fost publicate în colecție sub titlul general „Cartea de poezii”. Un loc aparte în opera poetică a lui Boito îl ocupă poemul fantasmagoric de basm Re Orso (în traducere rusă – „Tsar Vepr”), în care autorul prezintă varietatea supremă de metri și ritmuri poetice pentru versificarea italiană și demonstrează abilități sofisticate de versificare.

Boito este autorul libretului propriilor opere și cantate, precum și al libretului operelor „Simon Boccanegra” (reprelucrare a libretului original de F. M. Piave ), „ Otello ”, „ Falstaff ” de Giuseppe Verdi , „Gioconda” . " de Amilcare Ponchielli , " Secera " de Alfredo Catalani și un număr de alții. El a tradus în italiană libretul mai multor opere ale compozitorilor străini, printre care „Rienzi” și „Tristan și Isolda” de R. Wagner , „O sută de fecioare” de S. Lecoq și „Ruslan și Lyudmila” de M. I. Glinka . Traducerea acestuia din urmă a fost făcută nu din originalul rus, ci din traducerea germană de Yu. K. Arnold . În plus, a tradus în italiană 57 de romane de A. G. Rubinstein , scrise în texte germane, precum și poezii de Davydov , Dmitriev , Pușkin , Lermontov și Delvig . Ca și în cazul lui Ruslan și Lyudmila, Boito a făcut traduceri în italiană din traduceri germane ale poeziilor poeților ruși. El a tradus libretul lui Mephistopheles în franceză , precum și propriile sale librete pentru Othello (acte I-II, în timp ce III-IV traduse de Camille du Locle ) și Falstaff (coautor cu Paul Solange ).

Fapte interesante

Memorie

Literatură

Note

  1. ↑ 1 2 Arrigo Boito // Encyclopædia Britannica 
  2. ↑ Arrigo Boito // Enciclopedia Brockhaus  (germană) / Hrsg.: Bibliographisches Institut & FA Brockhaus , Wissen Media Verlag
  3. ↑ Arrigo Boito // Catalogul Vegetti al literaturii fantastice  (italiană)
  4. ↑ 1 2 3 Boito Arrigo // Marea Enciclopedie Sovietică : [în 30 de volume] / ed. A. M. Prokhorov - ed. a III-a. — M .: Enciclopedia sovietică , 1969.
  5. ↑ http://www.operanews.com/Opera_News_Magazine/2012/10/Departments/Live_in_HD_Otello.html
  6. ↑ http://sfopera.com/SanFranciscoOpera/media/Education-Resource-Materials/Falstaff/Falstaff-bios---Boito.pdf
  7. ↑ http://www.nndb.com/people/581/000093302/
  8. ↑ Archivio Storico Ricordi - 1808.

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Site-uri tematice
Dicționare și enciclopedii
Genealogie și necropole