Arhiepiscopia Salzburgului

Arhiepiscopia Salzburgului ( lat.  Archidioecesis Salisburgensis ) este o arhiepiscopie a Bisericii Romano Catolice cu sediul în orașul Salzburg , Austria . Arhiepiscopia Salzburgului include eparhiile Graz-Seckau , Gurk , Innsbruck , Feldkirch . Catedrala Arhiepiscopiei Salzburgului este Biserica Sfinților Rupert și Vergiliu din Salzburg.

Istorie

Potrivit vieții Sfântului Severin „ Vita Sancti Severini ”, scrisă după moartea sa la începutul secolului VI, în jurul anului 450, pe teritoriul actualului Salzburg existau două biserici și o mănăstire . Primul episcop al acestor teritorii a fost Sfântul Maxim, care a fost ucenic al Sfântului Severin și stareț al mănăstirii. Al doilea episcop a fost Sfântul Rupert , care la sfârșitul secolului al VII-lea a întemeiat o nouă mănăstire a Sfântului Petru pe râul Salzach , lângă care a început să se formeze viitorul Salzburg.

În 798 , Papa Leon al III-lea l-a numit pe episcopul Arn de Salzburg ca mitropolit al Bavariei . Mitropolia Bavariei cuprindea eparhiile din Eparhia München și Freising , Passau , Regensburg , Bolzano-Brixen .

La mijlocul secolului al IX-lea, episcopul Adalvin de Salzburg s-a confruntat cu pretențiile regelui morav Rostislav , care a pus mâna pe pământurile dintre Dunăre și Dyja și a alungat preoții bavarez din Moravia . Chiril și Metodiu predicau în Moravia în acest timp . Episcopul Adalvin a protestat împotriva activităților lor în metropola sa. Metodie a fost chemat la Sinodul din Salzburg și Adalvin i-a interzis să predice în Moravia.

În secolul al XI-lea, la Salzburg, Biserica Catolică a fost persecutată de guvernul imperial, care era în dispută cu Vaticanul. După numirea Arhiepiscopului de Salzburg Gebhard de către Papa Grigore al VII-lea , acesta s-a confruntat cu opoziție cu intrarea în scaun. Arhiepiscopul Gebard a fost în exil timp de nouă ani. Succesorul său arhiepiscopul Timo a fost închis timp de cinci ani și a murit în închisoare în 1102. În 1122, a fost semnat un acord între Vatican și împărat, iar activitatea arhiepiscopului a fost permisă la Salzburg.

În 1213, arhiepiscopia de Salzburg a devenit arhiepiscopie-principat . Arhiepiscopul Eberhard al II-lea de Regensber a primit titlul de prinț imperial. În 1245, după Sinodul de la Lyon , Papa Inocențiu al IV-lea l- a excomunicat pe episcopul Eberhard al II-lea de Regensburg pentru că l-a sprijinit pe Frederic al II-lea .

În secolul al XVI-lea, luteranismul a început să pătrundă în arhiepiscopia de Salzburg din Germania . Arhiepiscopul Paris von Londron ia invitat pe iezuiți la Salzburg pentru a se angaja în lucrarea misionară în rândul protestanților. Din cauza persecuției din partea Bisericii Catolice, mulți protestanți s-au mutat în Hanovra, Prusia de Est, America de Nord.

La 28 ianuarie 1785, Arhiepiscopia de Salzburg a cedat o parte din teritoriul său Episcopiei de Leoben.

În 1803, Arhiepiscopia de Salzburg a dobândit statutul de Mare Ducat de Salzburg , subordonat arhiducelui Ferdinand al III-lea .

Lista ordinarilor

Sursa

• Annuario Pontificio , Libreria Editrice Vaticana, Città del Vaticano, 2003, ISBN 88-209-7422-3
• Pius Bonifacius Gams, Series episcoporum Ecclesiae Catholicae Arhivat 26 iunie 2015 la Wayback Machine , Leipzig 1931, pp. 307-308   (lat.)
• Konrad Eubel, Hierarchia Catholica Medii Aevi , vol. 1 Arhivat la 9 iulie 2019 la Wayback Machine , p. 432; vol. 2 Arhivat 4 octombrie 2018 la Wayback Machine , p. 228; vol. 3 Arhivat 21 martie 2019 la Wayback Machine , p. 291; vol. 4 , p. 302; vol. 5 , p. 340-341; vol. 6 , p. 363-364; vol. 7, p. 330; vol. 8, p. 492-493   (lat.)

Link -uri

• Site-ul web al Arhiepiscopiei Salzburgului  (în germană)
• Informații despre Arhiepiscopia Salzburgului Arhivate 4 decembrie 2020 la Wayback Machine