| Lupte pentru Przebrazh | |||
|---|---|---|---|
| Conflict principal: Al Doilea Război Mondial | |||
| data | iulie 1943 - ianuarie 1944 | ||
| Loc | Volyn , satul Pshebrazhe, acum Gaevoye | ||
| Rezultat | victoria partizanilor AK și sovietici | ||
| Adversarii | |||
|
|||
| Comandanti | |||
|
|||
| Forțe laterale | |||
|
|||
| Pierderi | |||
|
|||
Bătălii pentru Przebrazh ( în poloneză: Obrona Przebraża ) este o serie de conflicte armate în satul Przebrazh între armata ucraineană insurgentă și armata autohtonă . Acesta din urmă a fost susținut de partizani sovietici pentru a proteja populația civilă de UPA.
În Volhynia, în districtul Lutsk, înainte de al Doilea Război Mondial, se afla satul Przebrazhe, o veche colonie poloneză fondată în 1864. Această zonă a intrat în istorie ca cel mai mare centru de autoapărare poloneză în perioada așa-numitei „diferențe Volyn”. Tocmai această funcție a îndeplinit-o la începutul primăverii anului 1943, când departamentele UPA au efectuat epurări în masă ale populației poloneze din Volhynia, Polissya și Galiția de Est, pentru a curăța complet aceste teritorii de polonezi.
Distrugerea populației civile poloneze de către forțele UPA i-a forțat pe polonezi să-și părăsească casele și să se ascundă. Un astfel de loc unde s-au ascuns polonezii a fost satul Przebrazhe și zona din jurul lui. S-a format o mare tabără de refugiați, în care au găsit adăpost peste 20.000 de oameni - bărbați, femei și copii din satele și coloniile din jur (în special, Olyki, Maryanovka și Kolki). Refugiații știau că sunt în pericol de moarte, deoarece Bandera plănuia să distrugă acest punct de rezistență, deoarece apărătorii săi erau de naționalitate poloneză. Înconjurat, nu a mai rămas nimic decât să lupte pentru viață. În scurt timp, la Przebrazh a fost organizată autoapărarea poloneză înarmată: a fost înființat un atelier în care au fost reparate armele capturate deteriorate și au fost produse mitraliere britanice Stan. Linia de apărare a teritoriului, care, pe lângă Pshebrazhe, acoperea șapte sate (colonii), a fost înconjurată de tranșee, plasând în ele mitraliere și sârmă ghimpată. Partea sudica, nefortificata, era asigurata de puncte de rezistenta din zonele invecinate si de o mlastina [1] .
Primul atac al luptătorilor OUN-UPA la periferia orașului Pshebrazhe a avut loc pe 5 iulie 1943. După atac, apărătorii au putut să se mobilizeze și să respingă atacul, dar cu pierderi mari. În același timp, mai mulți locuitori polonezi lipsiți de apărare din zonele din apropiere au fost uciși de atacatori. După aceea, detașamentele Bandera au făcut lovituri repetate de mai multe ori, ardând satele din jur. La 12 iulie 1943, șeful autoapărării, Henry Tsybulsky, cu detașamentul său, a efectuat un atac de avertizare cu succes asupra școlii de cadre UPA din satul Trostyanets, în urma căruia a fost distrusă și detașamentele inamice au fost dispersat. Această manevră a permis apărătorilor să câștige ceva timp, făcând atacurile lui Bandera [2] [3] imposibile pentru o vreme .
Refugiații care au rămas în satul Pshebrazh au decis să strângă grâne din toate câmpurile din jur, întrucât și-au dat seama că nu vor putea hrăni un număr atât de mare de emigranți în următoarele luni. În iulie și august, secerătorii lucrau toată ziua la câmp. Erau păziți de patrule înarmate, deoarece veneau adesea la ciocniri cu unitățile UPA. Cel mai mare astfel de atac a avut loc pe 31 iulie, dar a fost respins de autoapărarea poloneză. [4] [5] .
UPA se pregătea pentru distrugerea definitivă a autoapărării poloneze în satul Przebrazh la 31 august 1943. Rebelii ucraineni numărau aproximativ 6.000 de oameni, inclusiv țărani voluntari din satele din jur, înarmați cu topoare și coase. Din fericire pentru apărători, o unitate AK sub comanda lui Zygmund Kulchitsky-Olgerd și un grup de partizani sovietici Nikolai Prokopyuk le -au venit la timp în ajutor . Datorită lor, ucrainenii au fost învinși [6] .
La 2 octombrie 1943, două sute de luptători ai autoapărării poloneze din Pshebrazhe, împreună cu partizanii sovietici din Prokopyuk, au atacat în direcția satului Omelno. Mai întâi, au tras în el cu mitraliere și mortiere, provocând numeroase incendii, apoi au trecut la ofensivă. Cel puțin zece civili ucraineni au fost uciși, iar mai mulți capete de vite au fost luați din sat [7] .
În noaptea de 15 octombrie 1943, UPA a atacat Pshebrazh pentru ultima dată, dar și acest atac a fost ineficient. Dar pe 25 noiembrie, autoapărarea poloneză a efectuat un atac cu succes asupra satului ucrainean Zhuravichi pentru a obține făină, cereale și vite. Polonezii au rezistat în garnizoana lor până la sfârșitul lunii ianuarie 1944. Apoi, ofensiva Armatei Roșii a schimbat diametral situația din Volinia. Vechii locuitori din Pshebrazhe, precum și fugarii salvați, nu sunt destinați să se bucure de pace relativă pentru mult timp. În 1945, au fost forțați să plece pe teritoriul polonez, ca parte a așa-numitului schimb de populație . Autoritățile comuniste au schimbat numele zonei în Gaevoe [8] .