| Neophytos Vamvas | |
|---|---|
| Νεόφυτος Βάμβας | |
| Data nașterii | 1776 |
| Locul nașterii | Chios |
| Data mortii | 9 ianuarie 1855 |
| Un loc al morții | Atena |
| Țară | |
| Ocupaţie | traducător, preot |
| Tată | Isidor |
| Mamă | Stamatula |
| Autograf | |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Neophytos Vamvas ( greacă Nεόφυτος Βάμβας ; 1776 , Chios - 9 ianuarie 1855 , Atena ) - preot și cărturar grec, traducător, reprezentant de seamă al Noii Iluminism Grec , unul dintre așa-numiții „Învățători ai Națiunii”
Vamvas s-a născut pe insula Chios [1] . Numele părinților erau Isidor(os) și Stamatula. Inițial a studiat în patria sa, în Chios, și-a continuat studiile pe insula Sifnos , unde s-a mutat în 1793 pentru a studia la celebra școală de atunci Misail Patmios . A studiat cu mari greutăți, primind ajutor din partea populației locale și a profesorilor săi. [2] S-a întors la Chios și, în ciuda obiecțiilor părinților săi, a mers pe insula Patmos, unde a studiat cu Daniel Kerameus . Totuși, învățătura unilaterală a lui Kerameus, concentrată doar pe studiul limbii grecești, nu l-a mulțumit.S-a întors la Chios, unde a urmat lecțiile lui Dorotheus Proios, deoarece preda și matematică. [3] În 1791 a fost hirotonit diacon. În 1796 l-a urmat pe Dorotheus Proios la Constantinopol. Împreună cu Proyos a plecat la București și din nou înapoi la Constantinopol. Vamvas a devenit profesor în familia lui Georgios Mavrokordatos și Konstantin Khadzeris, care era dragoman în flota otomană. L-a urmat din nou pe Preuss în Țara Românească, după ce l-a luat cu el pe acesta din urmă în slujba lui Hadzeris. În 1804, Khadzeris a fost decapitat de turci, iar Vamvas s-a întors la Constantinopol. Aici a predat în familiile fanariote ale lui Euphrosyne Mavrocordatou și Konstantin Sutsos și a luat parte la compilarea Arcei (Κιβωτός), un mare dicționar al limbii grecești editat de Proios și devine, de asemenea, membru al Muzeului Familiei (adică. națiunea - Μουσείου του Γένους), conform instrucțiunilor lui Proios, care a devenit director al Marii Școli a Națiunii . [patru]
Vamwas a mers la Paris în 1808, după ce a vizitat anterior Viena la sfârșitul lunii august [5] . Călătoria nu a fost ușoară din cauza sănătății precare a lui Wamwas și a lipsei de bani [6] . În capitala Franței, a studiat științele naturii, filozofia și literatura. A urmat lecțiile chimistului Tenard, Louis Jacques , a cărui carte „Traite de chimie elementaire” (Paris 1813-1816) Wamwas o va traduce mai târziu când a devenit director al unei școli din Chios [7] , și filozoful elenist Francois. Thurot. Vamvas l-a cunoscut pe celebrul educator grec Adamantios Korais prin Paschalis Vasiliou, patron grec al științelor la Constantinopol, care a trimis o scrisoare de intenție fratelui său Alexander Vasiliou, cu scopul de a-l prezenta pe Vamvas Korais [8] . Un compatriote (Korais) i-a oferit sprijin financiar și i-a oferit 50 de franci pe lună, astfel încât Vamvas a corectat (corijat) textele scrise de Korais [9] . Dar Vamvas însuși și-a câștigat existența predând limba greacă și făcând comerț cu țesături. Cooperarea lor a devenit strânsă: au colaborat la corectarea gramaticii lui Buttmann (Philipp Karl Buttmann - 1764-1829) care a fost tradusă în greacă de Stefanos Ikonomos. Korais se ocupă de studiile sale și îi îndrumă pe tânărul Vamwas, îi asigură un mijloc de existență și îl sprijină în scrierea primelor sale lucrări. În 1811, Vamwas a fost invitat în postul de director al școlii din Chios [10] :Δ-307 .
În 1813 și-a scris „Retorica” [10] :Δ-308 . În 1818 a scris „Elemente de etică filosofică” [10] :Δ-314 .
Implicat în activitățile organizației revoluționare grecești Filiki Eteria și odată cu izbucnirea Revoluției grecești în 1821, Vamvas a fugit din Chios pe insula Hydra . El i-a îndemnat pe Idioți să facă o expediție la Chios, amintindu-le că compatrioții lui aveau o mare bogăție și astfel Revoluția va fi întărită financiar și economic [10] :B-101 . La 27 aprilie 1821, flota greacă a ancorat în golful Pasa-vrisi, Chios, dar bătrânii din Chios au refuzat să se alăture revoltei și au cerut în lacrimi flotei grecești să plece, deși în acel moment erau doar 300 de soldați otomani și 200 de turci cretani pe insulă. Rezultatul nereușit al expediției a subminat autoritatea lui Vamvas [11] . „Această expediție nereușită a devenit un factor important în toate deciziile ulterioare ale lui Vamvas”, comentează P. Mikhailaris [12] . Odată cu sosirea în Grecia în iunie 1821, Dmitri Ypsilanti Vamvas a devenit cancelarul acesteia [10] :B-125 . În cursul luptei pentru conducerea revoluției și a țării răzvrătite, Ipsilanti a fost atacat de proprietari de pământ și de armatori. Vamvas a fost de asemenea supus unor atacuri ascuțite [10] :B-191 . Toate încercările lui Vamvas de a provoca o răscoală în Chios au fost fără succes [10] :B-219 . Clasele conducătoare ale insulei nu au vrut să se alăture războiului de eliberare al Greciei, temându-se să-și piardă securitatea și bunăstarea [13] , ceea ce nu le-a salvat însă nici pe ei nici pe insula de masacrul care a urmat din aprilie 1822. Deși războiul abia începea, Vamvas a plecat în Insulele Ionice , aflate atunci sub control britanic, și a devenit profesor la Academia Ionică din Corfu . Aici, în 1823, a primit o scrisoare de la conducătorul militar Odysseus Androutsos .
Androutsos i-a scris:
„Că ai ascuns un călugăr printre franci și cu urări și blesteme vrei să ajuți nefericita Patrie. Dacă îl iubești, vino aici, vezi-i rănile și ajută-l” [10] :Γ-123 .Odată cu sfârșitul războiului, Vamvas s-a întors în statul grec reînviat. Vamwas a fost numit prin decret regal la 24 aprilie 1837 cu primul grup de 34 de profesori, „Profesor de Filosofie” și a fost numit director al „Școlii de Filosofie” deoarece era considerat prea „radical” pentru a fi numit la Facultatea de Teologie. Dimaras explică numirea sa ca o rudenie ideologică cu Korais, care a fost admirat de regentul regal Maurer, Georg Ludwig von și Schinas, Konstantinos (1801-1870) [14] . Mai târziu a devenit rector la Universitatea din Atena . A fost hirotonit arhimandrit ortodox . Vamvas a fost persoana principală în traducerea în limba populară a Sfintelor Scripturi ( 1850 ), ceea ce a stârnit o reacție și atacuri personale ascuțite din partea adepților tradiției ortodoxe, în frunte cu Constantin Iconom . Vamvas însuși a susținut că „oricine împiedică traducerea scripturii închide Împărăția Cerurilor oamenilor și „Vai de voi”, la care Domnul nostru i-a condamnat pe cărturari și farisei, le este trimis” [15] . Vamvas este autorul unui număr de lucrări cu conținut filozofic, ecleziastic și lingvistic, precum și traduceri. Neofitul Vamvas a murit la Atena la 9 ianuarie 1855.
