Velickovici, Vladimir
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de
versiunea revizuită pe 13 aprilie 2019; verificările necesită
9 modificări .
Vladimir Velichkovich ( sârb. Vladimir Velichkoviћ; Vladimir Veličković ; 11 august 1935 , Belgrad - 29 august 2019 [3] ) este un artist iugoslav și francez.
Biografie
A absolvit Școala de Arhitectură din Belgrad . Din 1951 participă la expoziții colective . Primele expoziții personale au fost la Belgrad și Sao Paulo ( 1963 ), Ljubljana și Bruxelles ( 1965 ). Din 1963 până în 1966 a fost asistent în atelierul lui Krsto Hegedusic din Zagreb. În 1966 s-a mutat la Paris . Profesor al Școlii Naționale Superioare de Arte Plastice (din 1983 ).
Creativitate
În centrul picturii și graficii mature a lui Velichkovich, care a primit recunoaștere internațională, se află trauma războiului balcanic . Dezvoltând tradițiile lui Grunewald , Durer , Goya , F. Bacon , făcând referire la experiența fondatorilor fotografiei ( E. Muybridge ), artistul caută să recreeze imaginea dramatică a unei persoane în lumea modernă, „să lase o cicatrice. în memoria privitorului”.
A ilustrat lucrările lui Leklezio , J. Dupin , B. Noel , L. Bhattacharya .
Recunoaștere
Laureat al Bienalei de la Paris ( 1965 ), al Bienalei de la Veneția ( 1972 ). Comandant al Ordinului Artelor și Literelor . Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare . Membru al Academiei Franceze de Arte Frumoase ( 2005 ). Lucrările lui Velichkovich sunt prezentate în multe muzee din întreaga lume.
Note
- ↑ Colecția online Muzeul de Artă Modernă
- ↑ Le Monde (fr.) - Paris : Societe Editrice Du Monde , 1944. - ISSN 0395-2037 ; 1284-1250 ; 2262-4694
- ↑ A murit academicianul Vladimir Velickovici . Preluat la 29 august 2019. Arhivat din original la 29 august 2019. (nedefinit)
Literatură
- Vladimir Velickovic: Werke 1962-1974. Düsseldorf: Kunstverein für die Rheinlande und Westfalen, 1974
- Velickovic/ Sous la dir. de Jean-Louis Ferrier. Paris: Edițiile Pierre Belfond, 1976.
- Le Bot M. Vladimir Velickovic: essai sur le symbolisme artistique. Paris: Edițiile Galilee, 1979.
- Velickovic. Paris: Editions Autrements / L'Art, 1983
- Vladimir Velickovic. Atelier/Dessins. Paris: Zona Ediții, Paris
- Velickovic. Beograd; Ljubliana: Edițiile Prosveta; Mladinska Knjiga, 1986.
- Vladimir Velickovic. Homme de Muybridge: 24 de variante". Paris: Editions Aréa, 1987.
- Velter A. Velickovic: L'épouvante et le vent. Montpellier: Edițiile Fata Morgana, 1987.
- Velickovic. Beograd: Edițiile Galerija Graficki Kolektiv, 1987.
- Velickovic: Arbre sec. Paris: Zona Ediții, 1988
- Velickovic: Mișcări. Paris: Zona Ediții, 1988.
- Lazarević S. Vladimir Velickovic: Plan incline de l'horizon. Kragujevac: Edițiile SKC, 1990.
- Velickovic. Paris: Edițiile Enrico Navarra, 1991.
- Vladimir Velickovic: La Salta e la caduta. Milano: Fabbri editori, l991
- Butor M. Vladimir Velickovic: Oeuvres sur papier. Geneve: Art Bärtschi Compagnie SA, 1993
- Kis D. De ce alergătorii lui Velickovic nu au cap [1982]// Kis D. Homo Poeticus. Eseuri și interviuri. New York: Farrar, Strauss & Giroux, 1995, p. 80-88.
- Onfray M. Splendeur de la catastrophe: la peinture de Vladimir Velickovic. Paris: Galileea, 2002
- Vladimir Velicikovici. Flashuri și răni. M.: Artlibris, 2004
- Dubin B. Om fără chip la capătul lumii. Antropologia vizuală a lui Vladimir Velichkovich // Conceptul umanismului: experiența franceză și rusă. M., 2006, p. 88-101
Link -uri
Site-uri tematice |
|
---|
Dicționare și enciclopedii |
|
---|
În cataloagele bibliografice |
---|
|
|