Vinogradova-Benoit, Nina Alexandrovna

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 11 ianuarie 2019; verificările necesită 28 de modificări .
Nina Alexandrovna Vinogradova-Benoit
Data nașterii 15 iulie 1936( 15.07.1936 )
Locul nașterii
Data mortii 24 mai 1986( 24.05.1986 ) (49 de ani)
Un loc al morții
Țară
Studii

Nina Alexandrovna Vinogradova-Benoit ( 15 iulie 1936 , Leningrad  - 24 mai 1986 , Moscova ) - artist grafic , scenograf , critic de artă , restaurator.

Biografie

Nina Alexandrovna s-a născut la 15 iulie 1936 la Leningrad într-o familie de arhitecți .

În 1941, în timpul Marelui Război Patriotic , a fost evacuată în Uzbekistan împreună cu sora ei Maria . După ridicarea blocadei în 1944, ea s-a întors la Leningrad. A absolvit școala cu o medalie de aur și a intrat la Facultatea de Istorie a Universității din Leningrad (Departamentul de Istoria Artei). În 1957 a absolvit Universitatea de Stat din Leningrad și împreună cu soțul ei s-a mutat din Leningrad la Moscova , unde a intrat la Institutul Poligrafic în departamentul de grafică.

La începutul anilor 1960, ea a participat activ la activitățile clubului patriotic Rodina.

A murit tragic (a căzut pe fereastră) la 24 mai 1986 [1] . A fost înmormântată la Cimitirul Novodevichy lângă soțul ei.

Familie

Părintele - Alexander Nikolaevich Vinogradov (03/01/1904, Sankt Petersburg - 06/05/1972, Leningrad), arhitect șef al Institutului Hydroenergoproekt [Rod 1] .

Mama - Marianna Ludvigovna Schroeter-Vinogradova (1902-1982); sora artistului mozaic Gali Ludwigovna Voitskevich (1906-2001) și a arhitectului Login Ludwigovich Schroeter . Marianna Lyudvigovna a proiectat clădiri rezidențiale în zona Chernaya Rechka , conform proiectului ei , o centrală electrică a fost construită în China în 1953-1955 [2] .

Părinții au studiat la institut. Academia de Arte Repin a URSS , a lucrat la Lengiprotheatrul [2] . În familie erau trei fiice: Maria, Nina și Ekaterina [Genul 2] .

Pe partea maternă, Nina Aleksandrovna era descendentă a:

Pe partea maternă, Nina Alexandrovna a explicat:

  1. ↑  • Alexandru Nikolaevici Vinogradov . myheritage ltd. Preluat: 11 ianuarie 2019.
     • Vinogradov Alexander Nikolaevich . ArtRu.info. Preluat: 11 ianuarie 2019.  (link nu este disponibil)
  2. ↑ Ekaterina Alexandrovna Vinogradova (Kundina; născută 1946) [3] .
  3. ↑ Vezi povestea Madonei Benois .
Viața personală

În 1956, s-a căsătorit cu Ilya Sergeevich Glazunov [Kom 1] , devenind cel mai apropiat asociat și asistent al lui în toate eforturile creative și sociale. I. S. Glazunov a creat o serie de portrete picturale și grafice ale lui N. A. Vinogradova-Benois în 1955, 1956, 1958, 1961, 1968, 1980.

Fața blândă de fată din lucrarea mea „Love” este Nina. Era atât de diferită de toți cei pe care i-am cunoscut înaintea ei! M-a impresionat pentru totdeauna combinația în ea dintre feminitatea respectuoasă a fetelor lui Renoir și forța interioară de voință puternică inerentă eroinelor lui Turgheniev și Dostoievski.

De la prima întâlnire și până la moartea ei tragică, nu m-am despărțit de Nina, care mi-a luminat viața cu claritatea calmă a ochilor ei din zori. Uitând pentru totdeauna de singurătate, am fost surprins la nesfârșit de devotamentul ei altruist, necunoscând granițe, de frumusețea blândă a sufletului ei. Plimbările noastre nesfârșite în jurul orașului de iarnă, întâlnirile noastre pe podurile vântoase care atârnă peste Neva acoperită de zăpadă cu polinii negre, pâlpâirea fabuloasă a luminilor de seară printr-un zid de zăpadă care cădea, perspectiva nesfârșită a străzilor de noapte pustii cu o figură singuratică. portar mătură strada - totul a devenit nou cu Nina, ca lumea am renăscut cu sunetul bucuriei, iar miracolul existenței umane pe pământ a prins viață... Cu surpriză și încântare m-am uitat la lumea care s-a deschis spre eu, de parcă am văzut-o pentru prima dată, m-am străduit tremurând să păstrez aceste impresii mai mult timp și am lucrat și lucrat la nesfârșit, simțindu-ne ființa într-un mod nou.

— Ilya Sergheevici Glazunov

Copii:

  1. ↑ I. S. Glazunov a scris: „De îndată ce aud numele lui Benois, amintirea mea mă readuce iar și iar înapoi la anii binecuvântați ai tinereții mele, fericit pentru că Dumnezeu mi-a dat o întâlnire cu Nina mea, parte din marea dinastie a lui. mari artiști și arhitecți ruși.” [patru]

Creativitate

De la sfârșitul anilor 1950, ea a creat compoziții grafice și picturale, schițe de peisaje de teatru și costume, a lucrat în genurile de peisaj, portret, natură moartă și s-a angajat în linogravare.

Pe baza acuarelelor lui N. A. Vinogradova-Benois, în 1969 , editura Fine Art a emis o serie de cărți poștale (1969, pe provincii), „Copaca rusă” (1971).

La sfârșitul anilor 1970 - 1980, împreună cu I. S. Glazunov, a lucrat la schițe de decor și costume pentru producții teatrale:

Costumul de teatru nu este doar o rochie. Îl caracterizează pe cel care îl poartă și vorbește despre arta celor care l-au creat. A fost nevoie de multă muncă pentru ca anul 1185 să fie recreat pe scena Operei de Stat din Berlin și opera lui Alexandru Borodin „Prințul Igor” să poată încânta publicul.

Nina Vinogradova-Glazunova nu este de fapt designer de costume. Este artistă, iar costumele artistice au fost create de ea pentru „Prințul Igor”.

- Fragment dintr-un articol al Ilonei Ryuman „Rochiile noi ale prințului” într-o revistă germană din 27.10.1978

Deja în schițe se poate observa contrastul remarcat după premiera spectacolului de către recenzori: foiță de aur și pânză, splendoarea costumelor (mai mult de patru sute dintre ele au fost realizate pentru spectacol) și severitatea formelor arhitecturale, strălucirea și grotescitatea costumelor armatei tătare și noblețea schemei de culori a costumelor rusești. În schițele Ninei Alexandrovna, toate personajele sunt individuale: expresiile faciale, ipostazele, unghiurile figurilor vă permit să fantezi despre personajele, stările de spirit, destinele personajelor descrise, ele comunică între ele, așezându-se pe foaie în gata făcute. mise-en-scene. Acuarelă translucidă în combinație cu aur, uneori sonor și pur, când întunecat și surd, ca o ceață aurie care a ascuns Marele Kitezh, cu scărcări de alb, care s-au transformat în plasare și șuvițe de perle în atelierele teatrului, creează senzația. că un basm, poate deloc.un basm, ci o poveste adevărată, o linie subțire între adevărul istoric și legendă se dizolvă într-o combinație de colorare blândă, etică și autenticitate a ornamentelor și croiului. Aici stă Mitropolitul, coborând cu tristețe ochii și sprijinindu-se pe un toiag masiv, aici Prințul Yuri în ținută de sărbătoare, într-o mantie cu căptușeală albastră, își strânge, cu speranță, mâna la piept, tânăra Fevronia într-o rochie de mireasă cu voal. fluturând în vânt face un pas timid înainte, iar pe foaia adiacentă a tătarilor Bedyay și Burundai - măști faciale, trupurile sunt ascunse de armuri, de sub care sunt zdrobite hainele orientale strălucitoare ale cuceritorilor nomazi.

Lucrările artistei nu copiază și nu citează lucrările predecesorilor ei, sunt originale, create pentru a exista în decoruri specifice, care au fost întruchipate de I. Glazunov, dar resimt influența școlii scenografice rusești, la originile care au fost artiști de seamă A. Vasnetsov, K. Korovin, N Roerich ș.a.: interes pentru autenticitatea istorică, poetizare provenită din muzica operei, dinamism și pitoresc al grupurilor de artiști de pe scenă, gândite la etapa schiței.

- E. A. Churakova, curator șef al Muzeului Teatrului Bolșoi al Rusiei.

Împreună cu soțul ei, a călătorit mult prin Rusia, colecționând și restaurând icoane și obiecte din antichitatea rusă.

Lucrările se află în colecțiile: Muzeul Teatrului Central de Stat. A. A. Bakhrushin (128 de lucrări), Muzeul Teatrului Bolșoi al Rusiei, colecții private ale lui Ivan Ilici și Vera Ilyinichna Glazunov. Costumele de teatru, realizate conform schițelor lui N. A. Vinogradova-Benoit în atelierele de artă și producție ale Teatrului Academic de Stat Bolșoi , restaurate și pictate de Vera Ilyinichnaya Glazunova, aparțin colecției lui Ivan Ilici Glazunov .

Publicații selectate

  • Vinogradova-Benois N. A. Nina Vinogradova-Benois = Nina Vinogradova-Benois: [album de lucrări / articol: I. S. Glazunov]. - M .: Statul Moscova. galeria de artă a Artistului Poporului din URSS Ilya Glazunov, 2016. — 190+1 p.
  • Glazunov I. S. Ilya Glazunov: [album / comp.: N. A. Vinogradova; autorul textului S. A. Vysotsky ]. - M .: Arte vizuale, 1986. - 325 + 2 p. + Aplicație. (8 p.).
  • Glazunov I. S. Imaginile lui F. M. Dostoievski în ilustrațiile lui Ilya Glazunov: [album foto / comp. N. A. Vinogradova-Benois; autorul textului este L. Ya. Ermilova]. - M .: Planeta, 1986. - 207 p.
    •  - Ed. a II-a. - M .: Planeta, 1990. - 208 p.
  • Glazunov I. S. Artist și timp: Ilya Glazunov: [album / comp.: N. Vinogradova  ; autorul textului O. Volkov ]. - M .: Sov. Rusia, 1984. - 263 p.
  • Cadou URSS către UNESCO: [panoul artistului I. Glazunov „Contribuția popoarelor URSS la cultura și civilizația mondială”: broșură foto / comp. N. Vinogradova-Benois ; autorul intrării. articole de Ilya Glazunov]. - M. : Planeta, 1982. - [19] p.

Memorie

În 2017, a fost publicată cartea „Nina Alexandrovna Vinogradova-Benoit” publicată de Ilya Sergeevich Glazunov [5] .

Note

  1. ↑ Artsibashev A. [public.wikireading.ru/167466 Ilya Glazunov: „Live in Russia”] // Mâine  : ziar. - 2009. - Nr 798 .  (Accesat: 11 ianuarie 2019)
  2. ↑ 1 2 Marianna Ludwigovna Schreter (Vinogradova) . Arthive. Preluat la 11 ianuarie 2019. Arhivat din original la 12 ianuarie 2019.
  3. ↑ Nina Alexandrovna Vinogradova (Benoit) n. 1936 d. 24 mai 1986 . Rodovod. Preluat la 11 ianuarie 2019. Arhivat din original la 27 decembrie 2017.
  4. ↑ I. S. Glazunov, 2016 , p. opt.
  5. ↑ I. S. Glazunov, 2016 .

Literatură

  • Alexandre Benois reflectă...: Articole, scrisori, declarații / Ed. I. S. Zilberstein și A. I. Savinov. - M., 1968.
  • Glazunov I. S. Rusia răstignită: [amintiri]. - [ed. a III-a, suplimentar]. — M.: AST Times, 2017. — 1099+4 p. — (Biografie mare).

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata