Alegeri generale din Venezuela (1973)

Alegerile generale din 1973 din Venezuela sunt alegeri prezidențiale și parlamentare care au avut loc la 9 decembrie 1973 . [1] Alegerile prezidențiale au fost câștigate de Carlos Andrés Pérez , candidatul partidului Acțiune Democrată , care a primit 48,7% din voturi, [2] iar partidul său a câștigat majoritatea absolută a locurilor în Camera Deputaților și Senat. Prezența la vot a fost de 96,7% la alegerile prezidențiale și de 94,5% la alegerile pentru Congres. [3]

Campanie

Spre deosebire de alegerile anterioare din 1973, electoratul venezuelean a arătat un grad ridicat de polarizare, caracteristic unui sistem bipartid. Doar candidații celor două partide de conducere, Carlos Andrés Pérez de la Acțiunea Democrată (DD) și Lorenzo Fernández de la KOPEI , au avut șanse reale de câștig . Rezultatele alegerilor au consolidat efectiv poziția acestor partide ca singure forțe politice importante, completând formarea unui sistem bipartid în țară .

În timpul domniei sale, președintele Rafael Caldera a reușit să facă progrese semnificative spre atingerea păcii și a armoniei naționale în Venezuela, care a fost zguduită de războiul civil din 1960 . Majoritatea partizanilor de stânga au abandonat lupta armată și s-au alăturat procesului de pace. Unii dintre rebelii de ieri și-au format propriile partide, Mișcarea Electorală Populară ( în spaniolă:  Movimiento Electoral del Pueblo, MEP ) și Mișcarea către Socialism ( în spaniolă:  Movimiento al Socialismo, MAS ).

Confruntate cu amenințarea crescândă a marginalizării și crearea unui sistem bipartit în Venezuela, în baza căruia țara va fi condusă alternativ de JD și KOPEI, conducerea celor trei partide, Uniunea Republicană Democrată (DRU), Electoralul Popular Mișcarea (PIM) și Partidul Comunist (PCV), decid să creeze o nominalizare la președinție a unui singur candidat. La început, au reușit să cadă de acord cu privire la crearea Frontului Popular Naționalist ( în spaniolă:  Frente Nacionalista Popular ), cunoscut și sub numele de Forța Nouă ( spaniolă:  Nueva Fuerza ). Participanții la front au decis, în cazul victoriei lor, să creeze un guvern de unitate națională, să naționalizeze minereul de fier și industriile petroliere , băncile , electricitatea și latifundia și, de asemenea, să implementeze un plan pentru construcția pe scară largă a locuințelor ieftine. . Dar mai târziu au apărut neînțelegeri în ceea ce privește candidatura pentru alegerile prezidențiale din 1973. DRS a propus să-l nominalizeze pe Villaalba de la Forces Nouvelles și pe Jesús Ángel Paz Galarraga de la NID. Neputând ajunge la un acord, DRS a decis să participe singur la alegeri.

Campania electorală a fost mai agresivă decât cele anterioare și s-a remarcat prin utilizarea unor tehnici noi, necaracteristice pentru politica venezueleană, care a fost mult facilitată de consultanții politici americani și de specialiști în PR implicați în campania electorală a lui Carlos Andres Perez. Candidatul DD, care avea o reputație ambiguă în țară din cauza luptei sale împotriva radicalilor de stânga ca ministru de Interne, a militat foarte activ pentru el însuși, în special, a vizitat aproape toate așezările mai mult sau mai puțin proeminente din țară, mergând pe jos. peste 5800 km. Campania lui JD a fost pionier în utilizarea jingle -urilor (cum ar fi melodia „Ese hombre sí camina” a muzicianului popular venezuelean José Enrique „Chelique” Sarabia) și a subliniat prea mult imaginea candidatului , care a ajuns să prevaleze asupra poziției politice. O campanie publicitară agresivă, combinată cu carisma extraordinară a lui Andres Perez, i-a permis să câștige o victorie zdrobitoare.

Partidul Naționalist al Cruciadei Civile (în spaniolă:  Cruzada Cívica Nacionalista, CCN ), creat de șeful juntei militare, Marcos Pérez Jiménez , care a fost răsturnat în 1958 , a continuat să lucreze la revenirea la putere a liderului său. Acest lucru a fost facilitat de rezultatele alegerilor pentru Senatul Venezuelei din 1968, favorabile lui Perez Jimenez, când peste 400.000 de alegători l-au susținut pe fostul dictator. Una peste alta, o încercare a susținătorilor săi de a-și aduce liderul nominalizat la președinție a eșuat. Reprezentanții principalelor partide au putut trece prin Congres un amendament la constituție, potrivit căruia Perez Jimenez nu putea candida la președinție.

Alegeri prezidențiale

← 1968 1978 →
Alegerile prezidențiale din Venezuela
9 decembrie 1973
Candidat Carlos Andres Perez Lorenzo Fernandez Iisus Angel Paz Galarraga
Transportul Acțiune Democratică KOPEY Mișcarea de vot popular
voturi 2.130.743
(48,70%)
1.605.628
(36,70%)
221.827
(5,07%)
Rezultatul alegerilor Candidatul DD Carlos Andrés Pérez câștigă

Candidații la președinția Venezuelei:

Rezultate

Candidat Portret Transportul Vot %
Carlos Andres Perez Acțiune Democratică 2 130 743
48,70%
Lorenzo Fernandez Partidul Social Creștin KOPEI 1 605 628
36,70%
Iisus Angel Paz Galarraga Mișcarea de vot popular 221 827
5,07%
Jose Vicente Rangel Mișcare spre socialism 186 255
4,26%
Jovita Villaalba Uniunea Republicană Democrată 134 478
3,07%
Miguel Angel Burelli Rivas „Opinia națională” 33 977
0,78%
Pedro Tinoco Partidul Naţional Integraţionist 29 399
0,67%
Martin Garcia PSD 11 965
0,27%
Borregales german Mișcarea de Acțiune Națională 9 331
0,21%
Pedro Segnini La Cruz Frontul National Democrat 6 176
0,14%
Raymundo Verde Roja Mișcarea Democrată Independentă 3 754
0,09%
Alberto Solano Forțele de eliberare 1736
0,04%
Buletine de vot nevalide/albe 196 880
Total [~ 1] 4 375 307 100
Alegători înregistrați/Prezența la vot 4 737 122 96,52 [~2]
Sursa: D. Nohlen
  1. Numărul de buletine de vot valabile
  2. Sunt luate în considerare atât buletinele de vot valabile, cât și cele invalide și cele goale

Alegeri pentru Congresul Național

Transportul numele original Vot % Scaune de deputat
Camera
Deputatilor
+/- Senat +/-
Acțiune Democratică Spaniolă  Acțiune Democratică, AD 1 955 439 44.44 102 36 28 9
Partidul Social Creștin KOPEI Spaniolă  COPEI 1 330 514 30.24 64 5 13 3
Mișcare spre socialism Spaniolă  Movimiento al Socialismo, M.A.S. 232 756 5.29 9 Prima data 2 Prima data
Mișcarea de vot popular Spaniolă  Movimiento Electoral del Pueblo, europarlamentar 218 192 4,96 opt 17 2 3
Cruciadă civică naționalistă Spaniolă  Cruzada Cívica Nacionalista, CCN 189 667 4.31 7 14 unu 3
Uniunea Republicană Democrată Spaniolă  Uniunea Republicana Democratica, URD 140 462 3.19 5 13 unu 2
Forța Democrată Populară Spaniolă  Fuerza Democratica Popular, FDP 54 759 1.24 0 10 0 1
Partidul Comunist din Venezuela Spaniolă  Partido Comunista de Venezuela, PCV 52 754 1.20 2 3 0 1
Mișcarea de stânga revoluționară Spaniolă  Movimiento de Izquierda Revolucionaria, MIR 44 012 1.00 unu Prima data 0 Prima data
„Opinia națională” Spaniolă  Opinion Nacional, OPINA 32 751 0,72 unu 1 0
Partidul Naţional Integraţionist Spaniolă  Partido Nacional Integracionista, PNI 30 618 0,67 unu Prima data 0 Prima data
Progresiști ​​independenți Spaniolă  Progresistas independentes, PI 27 528 0,60 0 Prima data 0 Prima data
Frontul Unității Naționaliste Spaniolă  Frente de Unidad Nacionalista, FUN 15 537 0,34 0 Prima data 0 Prima data
Mișcarea de Acțiune Națională Spaniolă  Movimiento de Accion Nacional, MAN 12 588 0,28 0 1 0
PSD Spaniolă  PSD 12 238 0,27 0 Prima data 0 Prima data
Frontul National Democrat Spaniolă  Frente Nacional Democratico, FND 11 313 0,25 0 4 0 1
Mișcarea Populară Spaniolă  Movimiento Popular MP 8 324 0,18 0 Prima data 0 Prima data
19 alte partide 8031 0,18 0 0
Buletine de vot nevalide/albe 172 422
Total 4 572 187 100 200 14 47 5
Alegători înregistrați/Prezența la vot 4 737 122 96,52
Sursa: D. Nohlen
Vot popular (%)
ANUNȚ    44,44%
COPEI    30,24%
MAS    5,29%
europarlamentar    4,96%
CCN    4,31%
DRS    3,19%
Alte    7,57%
Repartizarea mandatelor în Camera Deputaților (%)
ANUNȚ    51,00%
COPEI    32,00%
MAS    4,50%
europarlamentar    4,00%
CCN    3,50%
Alte    5,00%
Distribuția locurilor în Senat (%)
ANUNȚ    59,57%
COPEI    27,65%
MAS    4,26%
europarlamentar    4,26%
Alte    4,26%

Înțeles

Pentru a doua oară de la restaurarea democrației în 1958, un președinte în exercițiu și-a pierdut postul în favoarea unui candidat al unui alt partid politic, ceea ce a dovedit democrația și stabilitatea sistemului politic din Venezuela. Peste 85% dintre alegători au votat pentru candidații celor două partide de conducere ale țării la alegerile prezidențiale, iar aproximativ 75% la alegerile parlamentare, ceea ce indică finalizarea formării unui sistem bipartid.

Note

  1. D. Nohlen. Elections in the Americas: A data handbook , Volumul II, p. 555. 2005 ISBN 978-0-19-928358-3
  2. Nohlen, p. 581
  3. Nohlen, p. 556