Eteronim

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 11 iulie 2020; verificările necesită 6 modificări .

Heteronim (din altă greacă ἑτερώνυμος heterṓnymos < έτερος  - altul + ὄνομα  - nume; ing.  Heteronim ) - denumirea cu care autorul semnează o parte din lucrările sale, remarcată printr-o trăsătură, în contrast cu alte lucrări semnate cu propriul nume sau altul heteronim.

Definiția conceptului

Termenul „heteronim” este definit de dicționarul academic al spaniolă modernă după cum urmează:

O personalitate literară fictivă creată de autor, care are o biografie proprie și un stil aparte [1] .

Text original  (spaniola)[ arataascunde] heteronim Identidad literaria ficticia, creată de un autor, care îi atribuie unei biografii și unui stil particular.

Interpretarea altor dicționare este dată de E. S. Teitelbaum:

autor heteronim - Un autor care publică o carte sub numele real al altei persoane.

- Un mare dicționar al limbii portugheze. 1873 [2] .

de asemenea

acesta este numele unui autor care publică o carte sub numele real al altei persoane. De asemenea, folosit pentru a se referi la o carte care este publicată sub numele unei alte persoane decât autorul acesteia.

— Dicționar al limbii portugheze, ed. Candida Figueiredo. 1949 [2] .

Exemple de utilizare

Zinaida Gippius a publicat poezii sub numele ei, în timp ce a publicat articole critice sub heteronimul „vorbitor” Anton Krainy . Poetul Antonio Machado a folosit cu pricepere zeci de semnături pentru operele sale de diferite genuri. Antonina Maksimova, în disertația sa despre viața și opera compozitorului rus și american V. A. Dukelsky , menționează trei dintre heteronimele sale: Ivan Ivin, Alan Lane [3] și Vernon Duke, când acesta din urmă a devenit nume oficial când a devenit american. cetăţean [4] .

Multe dintre heteronimele sale aveau propriile lor biografii și astfel au devenit măști literare. I. V. Kukulin notează că Pavel Ulitin [5] s-a orientat activ către heteronimie în literatura rusă modernă . Heteronimia se întâlnește adesea în literatura populară, atunci când lucrările aceluiași autor aparținând unor genuri sau cicluri diferite sunt semnate cu nume diferite pentru comoditatea cititorului.

Heteronimele Fernando Pessoa

Lista de heteronime a lui Fernando Pessoa conține de la 70 la mai mult de 130 de nume. Printre acești autori fictivi Pessoa-ortonimici se numără Pessoa-heteronim - acesta este un student al heteronimului Alberto Caeiro.

În 1978, E. A. Ryauzova a perceput cele trei heteronime principale ale lui Pessoa (Alvara de Campos, Alberto Caeira, Ricardo Reis) ca pseudonime (măști) [6] .

În 1994, Z. I. Plavskin a scris despre ideea depersonalizării rostirii lirice a lui Pessoa, care a primit „cea mai completă formă în heteronime, adică eroi lirici, îndepărtați maxim de autor”. Heteronimii lui Pessoa sunt autori de ficțiune înzestrați cu caracter, biografie și predilecții estetice proprii [7] .

În 1998, I. A. Khokhlova considera Alvara de Campos, Alberta Caeira și Ricardo Reis drept „duble artistici cu care poetul dialoghează de fiecare dată pentru a crea un model de individ în funcție de gradul de deschidere al acestuia din urmă către lume. ”, și conduce un astfel de dialog „la nivelul indivizilor, scindându-se propriul Sine” [8] .

În cazul heteronimelor lui Pessoa, există fie trecerea dincolo de propriul „eu” fie pierderea propriului „eu” – depersonalizare și crearea unei noi personalități creatoare care se opune creatorului său – ortonimul. Astfel, fiecare heteronim Pessoa diferă cel mai probabil atât de un pseudonim , cât și de o mască literară . În acest caz, critica literară se confruntă cu probleme nerezolvate ale filosofiei, cum ar fi autoidentificarea și identitatea personală . Deci, de exemplu, Fernando Pessoa este cotat drept autorul ortonimic al cărții The Book of Restlessness (mai precis, The Book of Anxiety - Livro do Desassossego ), una dintre cele mai recente ediții ale cărei, editată de Teresa Rita Lopez, este formată din trei cărți. [9] . Stilurile de artă ale pieselor sunt diferite. Prima carte a acestei biografii fără fapte a fost scrisă de heteronimul Vicente Guedes ( Vicente Guedes ) sub influența puternică a simbolismului , a doua este susținută pe un ton sec atunci când personajul ei Baron de Teive ( Barão de Teive ) își rezumă viața, al treilea este alcătuit de semiheteronimul Bernardo Soares ( Bernardo Soares ) în spiritul modernismului .

În 1928, Pessoa scria că o serie de heteronime, semiheteronime și ortonime create de el „nu pot fi în niciun caz considerate anonime și pseudonime” [2] . Potrivit lui E. S. Teitelbaum, Fernando Pessoa a adaptat conceptul de „heteronim”, „înlocuind cu acesta conceptul de „pseudonim” și subliniind astfel statutul ontologic al personajelor pe care le-a creat, care, transformându-se astfel în oameni reali, devin responsabili pentru conținut. de lucrări, înlăturând această responsabilitate de la adevăratul autor” [2] . E. S. Teitelbaum citează cuvintele lui A. Tabukka :

Heteronimia nu este doar un dressing teatral metaforic în care se ascunde „actorul” Pessoa pentru a-și schimba masca și ținuta, este un fel de „zonă liberă” – teren vag , o linie magică pe care Pessoa a trecut pentru a deveni Celălalt fără a înceta să o facă. fi el însuși.

— Tabucchi A. Era război Fernando Pessoa? München/Wien, Hanser, 1992 [2] .

Eteronim fals Fernando Pessoa

Scriitorul portughez Kuelho Pashéku este contemporan cu F. Pessoa. Timp de mai bine de 50 de ani, numele său adevărat a fost considerat a fi numele unui semi-heteronim Fernando Pessoa. Poezia sa „Peste celălalt ocean” a fost inclusă în antologiile lui F. Pessoa atât în ​​străinătate, cât și în Rusia.

În secolul trecut, în 1989, a fost publicată cea de-a doua ediție extinsă a antologiei operelor lui Pessoa și a măștilor-heteronimelor sale (Pessoa, 1989). Această antologie a inclus o traducere de către E. V. Vitkovsky a unei poezii de Cuel Pasheku intitulată „Dincolo de alte oceane”. Prima ediție a antologiei (Pessoa, 1978) nu avea încă această traducere. Cartea a explicat că aceasta este o poezie a unui alt heteronim-mască Pessoa.

În niciun caz nu-i putem acuza de incompetență pe compilatorii antologiei. Greșeala a fost făcută de editorii portughezi, în momentul întocmirii antologiei de către E. V. Vitkovsky (și pentru o lungă perioadă după), filologii portughezi erau convinși și de existența acestui heteronim. Abia recent au apărut articole ale cercetătorilor portughezi și alți cercetători dedicate acestui „heteronim fals”. Dar cititorul rus este încă sigur că Cuelho Pasheku (în antologia din 1989 se numește Coelho Pasheco) este semiheteronimul lui Pessoa. Așa spune antologia Fernando Pessoa. Versuri”, toate bibliotecile virtuale în care această carte este disponibilă, portalul literar „Lumea poeziei” și alte surse [10] .

Termen în lingvistică

Ocazional, termenul „heteronim” este folosit în alte sensuri: de exemplu, E. Grodzinsky a sugerat numirea heteronimelor sinonime interlingve, adică cuvinte din diferite limbi care au aceleași semnificații [11] , iar A. B. Penkovsky numește heteronime două- antroponime parțial cu componente neidentice („Ivan Petrovici” - spre deosebire de sinonimele cu componente identice precum „Ivan Ivanovici”, pe care își propune să-l numească tautonime ) [12] . În „Dicționarul explicativ al cuvintelor străine” de L.P. Krysin , „heteronimie” înseamnă heteronimie.

Vezi și

Note

  1. ↑ heteronimo  (spaniol) . Diccionario de la lengua española . Real Academia Española. Data accesului: 16 ianuarie 2017. Arhivat din original la 18 ianuarie 2017.
  2. ↑ 1 2 3 4 5 Teitelbaum, 2014 , p. 175.
  3. ↑ Maksimova, 2015 , p. 125.
  4. ↑ Maksimova, 2015 , p. 67.
  5. ↑ I. Kukulin. Fragmentarea vieții: proza ​​lui Pavel Ulitin și schimbarea de paradigmă a scrierii autobiografice în anii 1950-1970 3 (2014), p. 140-141.
  6. ↑ Ryauzova E. A. Pesoa  // Scurtă Enciclopedie Literară  / Cap. ed. A. A. Surkov . - M.  : Enciclopedia sovietică , 1962-1978.
  7. ↑ Plavskin Z.I. Literatura portugheză // Istoria literaturii mondiale. - Academia de Științe a URSS; Institutul de literatură mondială. lor. A. M. Gorki. - M. : Nauka, 1994. - T. 8. - S. 299-300. — 848 p. — ISBN 5020114235 .
  8. ↑ Khokhlova I. A. Pessoa și Camões // Studii portugheze la Sankt Petersburg. Actele conferinței internaționale dedicate aniversării a 100 de ani de la nașterea profesorului O. K. Vasilyeva-Shvede (13-15 septembrie 1995) / Ed. ed. prof. B. N. Komissarov . - Sankt Petersburg. : Editura din Sankt Petersburg. universitate - S. 118-119. — 176 p. — ISBN 5-288-01859-6 .
  9. ↑ Pessoa, 2015 .
  10. ↑ I. Feshchenko-Skvortsova Kuelyu Pashek - un heteronim fals al lui Fernando Pessoa Copie de arhivă din 13 ianuarie 2019 la Wayback Machine // Jurnalul Centrului pentru Studiul Poeziei Contemporane al Universității Federale de Sud - 2018 - Nr. 8 - P. 85-99. ISSN 2312-0800
  11. ↑ Grodziński E. Językoznawcy i logicy o synonimach i synonimii : studium z pogranicza dwóch nauk. - Wrocław : Zakład Narodowy im. Ossolińskich, 1985. - S. 27.  (poloneză)
  12. ↑ Penkovsky A. B. Eseuri despre semantica rusă. - M.: Limbi culturii slave, 2004. - S. 330.

Literatură

Link -uri

Video

Conversații ale Irina Feshchenko-Skvortsova la Centrul Cultural Ibero-American Arhivate 23 octombrie 2020 pe Wayback Machine cu o prezentare de Tatyana Yudova :

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii
În cataloagele bibliografice