Graneli, Terenty
| Terenty Graneli | |
|---|---|
| marfă. ტერენტი გრანელი | |
| Numele la naștere | Terenty Samsonovich Kvirkvelia |
| Aliasuri | წალენჯიხელი |
| Data nașterii | 3 iunie 1897 [1] |
| Locul nașterii | |
| Data mortii | 10 octombrie 1934 [2] (37 de ani) |
| Un loc al morții |
|
| Cetățenie (cetățenie) | |
| Ocupaţie | poet |
| Limba lucrărilor | georgian |
| Autograf | |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Терентий Самсонович Квирквелия ( груз . ტერენტი სამსონის ძე კვირკველია , больше известный под своим литературным псевдонимом Терентий Гранели ( груз . ტერენტი გრანელი ); 1897, г. Цаленджиха , Кутаисская губерния — 1934 год, Тифлис ) — грузинский поэт и эссеист , художник-график .
Biografie
Terenty Kvirkvelia s-a născut în 1897 (conform altor surse - în 1898) într-o familie de țărani săraci a lui Samson Kvirkvelia. La șapte ani și-a pierdut mama Ivlita, aceasta a murit în timpul nașterii, lăsând două fiice și un fiu în grija tatălui său. Curând tatăl s-a recăsătorit, iar mama vitregă, Daria Mebonia, i-a tratat pe copiii adoptați ca pe ai ei și a iubit mai ales pe Terenty, care și-a amintit de această căldură părintească pentru viață. Familia a observat devreme talentul băiatului și l-a trimis la școala primară, iar filantropul și personalitatea publică locală Yakov Shanava i- a insuflat băiatului dragostea pentru lectură și i-a permis să-și folosească biblioteca, unde tânărul Terenty s-a familiarizat cu clasicii literaturii mondiale. [3] .
După ce a absolvit școala primară în Tsalenjikha, Terenty s-a mutat la Tbilisi în 1918 și a urmat acolo cursurile educaționale ale lui Shalva Nutsubidze , absolvind în 1920. A lucrat pe calea ferată ca cuplaj, apoi ca dirijor, mai târziu a obținut un loc de muncă ca curier în ziarul „Sakhalkho Sakme” (Cauza Poporului), a devenit interesat de scris poezie.
Simon Kaukhchishvili , care a lucrat acolo, și-a remarcat talentul în ziar în 1918 și a ajutat la prima publicare a poeziei poetului [4] .
În 1919, Terenty Kvirkvelia și-a ales pentru sine pseudonimul Graneli . Surorile lui credeau că pseudonimul provine de la cuvântul latin granum (granul), dar există și o versiune conform căreia pseudonimul ar putea fi o amintire a dragostei nefericite a lui Terenty pentru un cântăreț italian pe nume Granelli, care a cântat în acei ani la Tbilisi [3] .
În 1919, poeziile sale au continuat să fie publicate în revistele de la Tbilisi, iar în 1920 și 1921 au fost publicate două culegeri de poezii, primite cu căldură de cititori.
Graneli a întâlnit cu entuziasm revoluția din Rusia , văzând în ea o oportunitate pentru renașterea conștiinței de sine și a stării georgiene, a salutat crearea Republicii Democrate Georgiane . Răsturnarea ulterioară a guvernului democratic al Georgiei în 1921 și represiunile l-au făcut un adversar al bolșevicilor, ceea ce se vede în versurile sale sociale din acei ani. În 1924, a fost publicată o colecție de poezii „Memento mori”, care a devenit punctul culminant al operei sale și a câștigat recenzii elogioase de la contemporanii săi, inclusiv Galaktion Tabidze și Vasily Barnov .
Din 1928, poetul s-a luptat constant cu depresia , care a fost agravată de respingerea operei sale în literatura oficială sovietică. A murit în 1934 la Tiflis, în sărăcie, și a fost înmormântat de prieteni în cimitirul lui Petru și Pavel [5] . Surorile sale Masha și Zozia i-au pus o piatră funerară pe mormânt și au avut grijă de ea mulți ani. În 1987, cenușa poetului a fost transferată în Panteonul personalităților culturale din Didube . Poeziile scrise de mână ale lui Graneli au fost păstrate de surorile sale și ulterior au fost transferate de acestea la Muzeul Literar Leonidze . O parte semnificativă din moștenirea lui Terenty Graneli nu a fost încă publicată, inclusiv desenele sale, care sunt depozitate în depozitele muzeelor [6] .
Bibliografie și traduceri
În timpul vieții lui Terenty Graneli, pe lângă numeroasele publicații de poezii individuale în reviste și ziare, au fost publicate cinci colecții de poezii ale sale:
- (პანაშვიდები), Tbilisi, 1920
- Linii funerare (სამგლოვიარო ხაზები), Tbilisi, 1921
- (სულიდან საფლავები), Tbilisi, 1922
- Memento mori, Tbilisi, 1924
- Poezii (ლექსები), Tbilisi, 1926
În epoca sovietică, interesul pentru opera lui Graneli a dispărut treptat după moartea sa și a reluat în anii 1970, un rol important în aceasta a fost jucat de scriitorul și criticul literar Leri Alimonak., care a pregătit câteva culegeri de poezii ale poetului pentru publicare și i-a studiat în detaliu opera într-o serie de publicații.
Poeziile lui Graneli au fost traduse și publicate în limba rusă:
- Terenty Graneli. „Sora pe care o voi numi tăcere…” Poezii alese traduse de Vladimir Svetlosanov. Novosibirsk: CJSC „Ripal plus”, 2001. - 128 pagini.
Poezii separate ale poetului au fost traduse în rusă de Marina Georgadze .
Note
- ↑ Bibliothèque nationale de France identificator BNF (fr.) : Open Data Platform - 2011.
- ↑ Bibliothèque nationale de France Térenti Granéli // BNF identifier (fr.) : Open Data Platform - 2011.
- ↑ 1 2 Tbilisi Săptămâna 51-2017 .
- ↑ Tbilisi Săptămâna 33-2014 .
- ↑ ტერენტი გრანელი - Terenti Graneli . Preluat la 22 noiembrie 2018. Arhivat din original la 22 noiembrie 2018.
- ↑ Tbilisi Săptămâna 12-2013 .
Link -uri
- Vladimir SARISHVILI. LA PATRIA ESTE IRESIBIL CONDUCEREA... . „ Săptămâna Tbilisi ” (26 martie 2013). Preluat la 5 mai 2018. Arhivat din original la 5 mai 2018.
- Malkhaz Ebralidze. Om de știință remarcabil, fondator al Bizantologiei georgiane . „ Săptămâna Tbilisi ” (21 august 2014). Preluat la 5 mai 2018. Arhivat din original la 5 mai 2018.
- Malkhaz Ebralidze. Poetul legendar Terenty Graneli . „ Săptămâna Tbilisi ” (19 decembrie 2017). Preluat la 5 mai 2018. Arhivat din original la 5 mai 2018.
- Tengiz Verulava. O selecție de link-uri despre Terenty Graneli (Georgia) . Burusi. Preluat: 9 mai 2018.
 Genealogie și necropole | ||||
|---|---|---|---|---|
| ||||