| Gong Xiangjun | |
|---|---|
| 公相君 | |
| Data nașterii | O.K. 1720 |
| Locul nașterii | |
| Data mortii | O.K. 1790 |
| Realizări | |
| Studenți de seamă | Sakugawa Kanga |
Kuxianku ( chineză : 公相君, pall. Gong xiang jun ) a fost un artist marțial mitic chinez care ar fi trăit în secolul al XVIII-lea [1] . În general, se crede că el a fost cel care a stat la originile karate -ului din Okinawa și a influențat aproape toate stilurile derivate de arte marțiale [2] .
Conform cercetărilor unui cunoscut istoric rus al artelor marțiale japoneze, mitul Kusyanku a apărut ca urmare a unei duble erori de traducere. De fapt, caracterele 公相君 nu sunt folosite pentru a scrie nume de familie sau prenume, ele sunt trei sinonime pentru cuvântul „stăpân” sau „persoană importantă”.
Sursa principală este textul din 1762 „Oshima hikki” („Înregistrări făcute în golful Oshima”), care este un protocol de interogatoriu pentru căpitanul unei nave din Okinawa care se afla în drum spre Satsuma, dar a fost spălată la țărm în golful Oshima de către un furtună. Textul a apărut pentru că dialectele vorbite de localnici și de marinari erau foarte diferite și, prin urmare, interogatoriul se făcea în scris, iar textul era scris cu caractere chinezești (le cunoșteau atât căpitanul, cât și Toba Yoshihiro, care l-a interogat) .
Sursa mitului despre „maestrul Kusyanku” este următorul paragraf (tradus de A. M. Gorbylev):
„Cu câțiva ani în urmă, un maestru de kumiai-jutsu a navigat din China [la Okinawa] cu mulți studenți (Yoshihiro a întrebat [ce este] și i s-a spus că este kempo [ quanfa chineză ] la care se face referire în Ubeizhi [„Bubisi” japonez). "]) "Kusyanku" ["Kosokun"] (s-a spus că acesta este un nume respectuos). Tehnica lui este următoarea: una dintre cele două mâini apasă pe piept, iar cealaltă ține recepția; loviturile sunt adesea folosite în această artă. Deși [stăpânul lui Kusyanka] este foarte slab și slab, indiferent cum l-au apucat oamenii puternici, i-a doborât cu ușurință pe toți [la pământ] ".
Se poate vedea aici că chiar și interogatorul a fost surprins să vadă hieroglife ciudate în intrarea numelui și, ca răspuns la aceasta, căpitanul a răspuns direct că „Kusyanka” nu este un nume. În plus, în acei ani, datorită apropierii atât a Japoniei, cât și a Chinei de lumea exterioară, călătoriile (în special călătoriile de grup) puteau fi efectuate doar în cadrul ambasadelor oficiale. Informațiile despre aceste ambasade (inclusiv liste de personal) au fost înregistrate atât de chinezi, cât și de okinawanezi. În acest caz, vorbim cu siguranță despre ambasada Qing, care a ajuns la Okinawa în 1756, dar nu a existat „Gong Xiangjun” în componența sa. Singura explicație posibilă este că vorbim despre o demonstrație a luptei pe care soldații de la garda ambasadei au aranjat-o pentru okinaweni la ordinul ofițerului lor comandant (și nu este clar din text dacă căpitanul a văzut-o cu ai lui). ochi, sau pur și simplu a povestit zvonurile - a fost întrebat despre tot ce se întâmplă în lume) .
În versiunea lui Funakoshi Gichin, publicată în memoriile sale, pasajul de mai sus este parafrazat după cum urmează:
„Cu câțiva ani în urmă, un maestru de kumiaijutsu pe nume Kosukun a venit din China cu studenții săi. Tehnica kumiaijutsu a inclus lovituri de palmă cu ambele mâini și lovituri. Maestrul Kosukun era scund și delicat construit, dar i-a învins pe toți oamenii puternici locali care au încercat să-l provoace la duel.
Din memoriile lui Funakoshi, este evident că el nu a văzut textul „Oshima hikki” în întregime, nu cunoștea contextul și nu era deloc interesat de acesta: era pur și simplu important pentru el să raporteze că unii maestru a adus câteva tehnici de luptă la Okinawa.
Autorii următori care au repovestit această poveste, cu atât mai mult, nu au văzut textul de arhivă al secolului al XVIII-lea, nu cunoșteau cuvintele deja depășite până atunci, nu reprezentau realitățile Evului Mediu și au luat combinații de neînțeles de hieroglife pentru nume proprii. La traducerea în engleză, au fost adăugate erori în citirea hieroglifelor și greșeli de tipar în date - ca rezultat, de exemplu, în cartea lui B. Haynes „Istoria și tradițiile karate-ului”, acest paragraf după „telefonul deteriorat” arăta deja astfel:
„Un rezident din Shuri pe nume Shionja s-a întors la Okinawa în 1784 cu un prieten chinez pe nume Kusanku. Amândoi au studiat quanfa în China pentru o lungă perioadă de timp și ambii au avut mulți studenți.”
În acest caz, „Sionja” este personajele care citesc „peichin” în Okinawan și este titlul unui nobil de rang mediu care a servit în oficiali militari sau civili. De fapt, în textul original, titlul „peichin” a fost purtat de căpitanul navei (Chohei-peichin Morinari) care a naufragiat, dar Haines nu cunoștea realitățile medievale din Okinawa, nu înțelegea textul în japoneză veche. foarte bine și a dat dovadă de imaginație. În plus, neștiind circumstanțele apariției textului, traducătorii în engleză au folosit pur și simplu semnificațiile formale ale hieroglifelor incluse în numele acestuia, drept urmare, în versiunea lor, cuvintele „Oshima hikki” înseamnă „Cronicile din Insula Mare”.
Deoarece iubitorii de arte marțiale vorbitoare de limbă rusă au extras informații nu din surse primare, ci din traduceri din engleză, atunci, de exemplu, în populara carte post-sovietică a lui A. A. Dolin și G. V. Popov „Kempo - o tradiție a artelor marțiale” deja acest pasaj prezentat astfel:
„Nu putem da datele exacte ale acestor evenimente, dar în „Cronica insulei mari” („Oshima hikki, mijlocul secolului al XVIII-lea”), care aparține tufișului lui Tobe din Tosa, potrivit Siodair, un rezident. de Shuri, este scris: „Trimisul chinez Gong Xiangjun a sosit însoțit de mai mulți studenți la Okinawa, unde a transmis tradițiile unuia dintre tipurile de kempo populației locale.
Aici „Ciodaira” este din nou o interpretare greșită a personajelor pentru „peiting”.
Întregul mit despre „maestrul Kusyanku” se bazează pe traducerea incorectă a unui singur pasaj dintr-un text străin. Nu există alte dovezi. Toate acuzațiile ulterioare conform cărora, se presupune, „maestrul Kusyanku” este fondatorul karate-ului din Okinawa și profesorul lui Sakugawa, se bazează pe două lucruri: