Sistemul de transcriere paladiu

Sistemul de transcriere Palladium  este un sistem general acceptat pentru transcrierea chinezei în rusă .

Primul sistem de transcriere chinezo-rusă a fost dezvoltat de celebrul sinolog arhimandritul Iakinf (Bichurin) în 1839. Mai târziu, a fost oarecum modificat [1] și popularizat prin utilizarea arhimandritului Pallady (Kafarov) și Pavel Popov ( Beijing , 1888) în „Dicționarul complet chinez-rus”, din care a fost numit palladian („palladitsa”). Acest sistem de transcriere „și-a păstrat pozițiile și este folosit și astăzi cu modificări minore” [2]. Sistemul palladian este acum sistemul general acceptat și de fapt singurul pentru scrierea numelor proprii chinezești în rusă și este folosit în diverse domenii pentru teritorii și persoane asociate cu întregul teritoriu al Chinei (inclusiv Taiwan și Hong Kong) și diaspora chineză. Cu toate acestea, trebuie să se înțeleagă că acest sistem de transcriere reflectă doar norma standard de pronunție - Putonghua  - a doar una dintre limbile chineze ( chineza de nord ), deși cea mai comună și recunoscută de majoritatea chinezilor ca limbă literară [3] .

Sistem

Înregistrarea inițialelor

Înregistrări finale

Transformarea pinyinului în paladiu

Transcrierea în limba rusă poate fi efectuată direct din ortografie hieroglifică folosind dicționare chineză-rusă, în care lecturile hieroglifice sunt date imediat în chirilic. În caz contrar, pentru transcrierea în limba rusă, înregistrarea latină poate fi utilizată, în special, folosind cel mai comun sistem de romanizare de astăzi - pinyin .

Comentarii

Silabele care se termină în pinyin în -ng , în transcrierea lui Palladium, se termină în -n (în ortografia originală pre-revoluționară - -нъ) (vezi Shanghai - Shanghai ). Silabele care se termină în pinyin cu -n se termină în -n în transcripția Palladium (Shaolin - Shaolin ).

Tonurile chinezești nu sunt reflectate în transmisia rusă, cu excepția cazurilor speciale de utilizare în dicționare și materiale educaționale.

Îmbinarea de silabe

Dacă, în timpul transcripției a două silabe adiacente ale unui cuvânt, prima se termină cu -n, iar următoarea începe cu o vocală, atunci la joncțiune se plasează un ъ separator , de exemplu: 长安Chang'an , 朋友pengyu .

Sufixul -er (儿), adăugat la sfârșitul cuvintelor , este transmis prin intermediul literei p fără nicio modificare a finalului silabei anterioare, adică kunr, jiaor, jinr, weir, vanir, ziger, khuar [4] . La transferul denumirilor geografice, această silabă este transmisă ca - er , cu excepția cazului în care este precedată de o silabă care se termină în - e : Derbukanhe în loc de Deerbukanhe [5] .

În cuvintele chinezești, care, în transmiterea transcripției tradiționale rusești în scriere continuă, pot fi citite atât ca monosilabice, care coincid cu silaba standard chineză, cât și ca două silabe (separate printr-un apostrof în pinyin), dacă este necesar, un apostrof ar trebui puse într-o lectură cu două silabe, ca în pinyin , de exemplu: su'an (două silabe) şi suan , Hu'ainan (trei silabe) şi Huainan (două silabe), Fang Zu'an (două silabe în nume) și Fang Zuan (o silabă în nume), Li Zuo' wu (numele are două silabe) și Li Zou (numele are o silabă), Go'yuan " Consiliul de Stat " (trei silabe) și gou'yuan „1) curte pentru câini; 2) displace „(două silabe), etc. Apostroful: a) este plasat după silabă pe u sau u (adică gu, du, eku, ku, lu, du, well, nu, su, syu, that , hu , zu, tszyu, tsu, qiu, zhu, chu, shu, yu ) înaintea silabelor a, ai, an și e ; b) se folosește după silaba pe o înaintea silabei pe y , cu excepția silabelor bo, in, biao, diao, miao, nyao, piao, tiao , deoarece în chineză există silabă su , dar nu există silabe * bou, *woo, *bya, *dya, *me ... *fifth, *thee and others [6] . La transferul denumirilor geografice, apostroful este omis [7] .

Transmiterea silabei hui

Silaba hui se pronunță ca [ x u ə i ] [8] , ceea ce se reflectă în ortografia chirilică ca hui (ex . huizu ) și în același timp evită disonanța în rusă. În toponime , această silabă este de obicei scrisă ca hoi (ex . Anhui , Hoichang ) [5] . Unii autori folosesc în mod greșit transliterația literală pinyin, care creează variante de transliterație: 安徽Anhui  - Anhui, 回族huizu  - huizu.

Silaba hui (hui) poate fi scrisă nume de familie și prenumele chinezești (de exemplu, 辉 Huī) sau o parte din ele. Este, de asemenea, numele unui popor (回 huí) (adică Huizu) și una dintre limbile/dialectele chineze ale Hui (徽 Huī).

Transmiterea silabelor feng, meng, fen, men

În literatura științifică și de ficțiune publicată în limba rusă, la transcrierea numelor proprii și în terminologie, se găsește adesea ortografia dublă a silabelor men - myn, men - myn, feng - fyn, fen - fyn, pen - pyn. Dar din anii '50 a început să fie preferată ortografiile cu litera e .

pentru a păstra continuitatea ortografiei denumirilor geografice și datorită volumului mare de materiale cartografice și de referință acumulate publicate de diverse departamente sau de care dispun (directii pilot, diverse hărți, cărți de referință, dulapuri etc.), în acest zona, numele proprii sunt propuse deocamdată lăsați ortografia tradițională a patru silabe prin s - myn, Men, fyn, fyn, dar aduceți-le între paranteze după ortografii cu e, de exemplu, Kaifeng (Kaifeng), Xiaomen (Xiaomen) și așa mai departe [9] .

Cu toate acestea, există în prezent două opțiuni pentru transmiterea acestor silabe:

1. Într-una sunt transmise ca fyn, myn, fyn, myn , această opțiune este folosită numai în denumirile geografice (în special, pe hărți, în cărți de referință și enciclopedii), de exemplu, Aomyn , Kaifeng , Tiananmen [5] .
2. În a doua, aceste silabe sunt transmise ca feng, meng, fen, men , este folosit în dicționare și atunci când se transmit alte nume proprii și realități chinezești, de exemplu, feng shui , nume de familie Meng , Feng .

Declinare

Cuvintele care se termină în vocale simple -о, -е, -и, -у, -ы și diftongi -е, -ю, -я, -ao, -yao, -оу, -ua, -yue , nu declin indiferent de genul gramatical.

Numele de locuri chinezești și numele personale care se termină în -a, -ya, deși teoretic sunt supuse schimbării majusculelor (în special cuvintele care se termină în -a), de preferință nu ar trebui să fie flexate pentru a evita schimbarea silabei finale. În toate cazurile, ele ar trebui să fie scrise în forma lor originală , de exemplu _ _ _ _ _ _ Sim a (și nu u Sim y ) , Shang Zi etc.

Cuvintele care se termină în consoană sunt declinate. La declin, numele chinezești nu sunt separate de terminația rusă printr-un apostrof sau o cratimă, ci sunt scrise împreună, adică Beijing a , Hailar a (și nu * Peking- a , * Hailar' a ); -lea final cade, ca în declinarea numelor rusești similare ( în Altai etc.), de exemplu: în Shanha e (și nu în * Shanha ye sau * Shanha ye ), în Guisu e (și nu în * Guisu ye ), Yuan Shika i (și nu *Yuan Shika y'ya ), o Bao Yue ( și nu *Bao Yu ye ).

Numele chinezești cu aceleași terminații feminine nu sunt declinate, de exemplu: Song Jingling , Tang (dinastia), Baoan (oameni) .

În numele de familie masculine și prenumele chinezești înclinate (porecle etc.) , doar ultima silabă a numelui se schimbă după caz , de exemplu: Ma Dunlai, Sun Yat-sen (și nu Sun Yat-sen). Dacă există un nume de familie (fără nume) sau un nume (fără nume), atunci acestea sunt înclinate conform regulilor generale, adică pentru Ouyang , Zhang , Tantai, Wang etc.

Cel mai mare număr de discrepanțe în ordinea morfologică și sintactică este cauzat de numele proprii chinezești cu -n final. Toate numele de familie masculine și prenumele se schimbă în funcție de declinarea fiarei eșantionului , de exemplu: Huang Zunxian , Tao Qianyu , despre Qu Yuan . Numele geografice ale Chinei care se termină în -n nu ar trebui să fie înclinate. Utilizarea unui termen de nomenclatură ( oraș, râu, provincie etc.) face posibilă să nu se flexioneze denumirile geografice chinezești chiar și atunci când acestea pot fi flexate, de exemplu: în zona orașului Tianjin, în provincia Tianjin. Yunnan. Dar dacă este necesar să se schimbe cazurile numelor cu finalul -н, ortografia lor ar trebui să fie diferențiată în funcție de genul termenului din nomenclatură. Deci, numele de orașe, județe, districte, insule, lanțuri muntoase (și munți), strâmtori, limbi ar trebui să fie declinate ca nume masculine în funcție de declinarea fiarei eșantionului , de exemplu: în [orașe] Tianjin e , Xian e , Anshan e , în Dahunmyn e , în [județul] Yixian , pe [insula] Hainan , pe versanții Alashan , pe Taishan , pe Wenyang etc.

Numele chinezești de provincii, deșerturi, câmpii, sate se schimbă în cazuri ca substantive feminine în funcție de declinarea modelului de sare , de exemplu: în Hunan și , Yunnan și , Sichuan și (provincii) [10] .

Forme dialectale

Transmiterea formelor de dialect în nume și nume chinezești pe teritoriul Chinei este permisă numai în cazurile în care aceste forme sunt reflectate în mod constant pe hărți și în alte surse oficiale publicate folosind pinyinul chinezesc (pentru numele locurilor) [11] , sau sunt fixate în limba rusă. -literatura lingvistică (cu alte cuvinte). De exemplu:

• numele 香港 în pronunția Beijing „Xianggang” poate fi transmis și în pronunția dialectală - Hong Kong (Kant. Heūnggóng prin engleza Hong Kong);
• hieroglifa 六 din numele 六直 și 六安 se transmite în pronunția dialectală lu (cf. Beijing. liu  - lu) - Luzhi (Luzhi), Luan (Lu'an);
• termenii geografici 街 „stradă” (stand. jiē / jie , dial. gai ) și 堡 „cetate, sat” (stand. bǎo, bǔ , dial. pù ) din nord-estul Chinei sunt transmise în formă dialectală - gai și pu: Sipingai , Lengzipu [11] .
• câteva nume: Li Bo (în locul standardului Li Bai), Lu Xun (Lu Xun), Sun Yatsen (Sun Yixian), Chiang Kai-shek (Jiang Zeshi), Chan Lim Bak (Chen Lianbo), Liu Jie Dan (Liu). Zhidan), Yun Win (Rong Hong) și alții [12] .

Pentru numele și numele prezentate în afara Chinei (inclusiv în Hong Kong, Malaezia, Singapore, Indonezia, etc.) în forme de dialect, se recomandă utilizarea sistemelor de transcriere din topolectele chineze corespunzătoare [13] : cantoneză-rusă , sud min- rusă [14 ] și altele.

Nume tradiționale și naționale

Intrarea tradițională conține numele unor oameni celebri care au intrat în limba rusă printr-o limbă intermediară: Confucius (Kung Fu Tzu).

Cele mai cunoscute excepții bine stabilite dintre toponime sunt Beijing (Beijing), Nanjing (Nanjing), Harbin (Haerbin).

Numele de pe teritoriul autonomiilor naționale care au numele original în limba grupului etnic titular (uigur, tibetan, mongol) sunt transcrise nu din chineză, ci din limba corespunzătoare.

Toponimele transmise în limba rusă în conformitate cu ortografia tradițională sau transcrise din limbile naționale sunt indicate în lista corespunzătoare .

Pronunție

Caracteristici ale pronunției consoanelor și vocalelor

Consoanele africane „tsz” și „ts” înaintea vocalelor „a”, „o”, „u”, „s”, „e” sunt pronunțate ferm, ca în cuvintele „bunker” și „heron” (în timp ce în „tsz „Nu ar trebui să încercați să pronunți un sunet separat „c”, dar trebuie să citiți întreaga combinație ca „dz”). Înainte de „e”, „și”, „yu”, „I” se citesc încet, de exemplu; „qi” (spre deosebire de „ci”) se pronunță „tsi”, ca și în combinația „ cinci și garet”, „jie” se pronunță „jie” (cu un „z”) moale, ca și în combinația . O atenție deosebită trebuie acordată faptului că, spre deosebire de cuvintele europene și japoneze, în cuvintele chinezești chirilice, consoanele înainte de „e” trebuie întotdeauna citite încet, deoarece acest lucru este necesar pentru a distinge silabe precum „le” (a se citi ca în cuvântul „vară”) și „le”, „se” (ca în cuvântul „sat”) și „ se te pe tine ”) și „ce”, „jie” și „ze”, etc. De exemplu, Jiang Zemin și Jiang Zemin sunt nume diferite și oameni diferiți. „Zh” este citit ca „j” (de exemplu, în cuvintele „Zhejiang”, „Zhang” sună la fel ca în cuvintele „jam”, „jazz”) [15] .

Accent

Când împărțirea în silabă a cuvintelor transcrise din chineză, silabele sunt citite conform cuvântului chinezesc original: de exemplu, vocalele y , o , yu , e (în combinație yue ), care stau lângă o altă vocală, sunt considerate non-silabice. De exemplu, împărțirea silabelor se efectuează după cum urmează (vocalele silabice sunt îngroșate): Gu a n-chzh o u, Sha o - l și n, Liu a n-s i n, L yu e - i n.

În numele proprii cu două silabe și numele geografice, accentul cuvântului este întotdeauna pe ultima silabă, de exemplu: Li Hongzhang , Zeng Guofen, comandantul Wu Sangui , Shanghai, Guangzhou , provincia Hebei etc.

În cuvintele și frazele cu trei silabe, accentul principal este adesea pe prima silabă, iar accentul secundar este pe a treia silabă, de exemplu: wangyuanjing „telescop”, dagunyan „fiica cea mai mare” și așa mai departe [16] . În denumirile geografice accentul este întotdeauna plasat în mod convențional pe ultima silabă: Jinmyndao [17] .

Sistemul Wade-Giles

Sistemul Wade-Giles (sau pur și simplu Wade, uneori Wade-Giles; Wade-Giles ) este un sistem mai vechi de romanizare a chinezei standard (Putonghua) decât pinyin-ul, uneori încă folosit în țările vorbitoare de limbă engleză.

Vezi traducerea sistemului Wade-Giles în sistemul Palladium.

Vezi și

• Bopomofo
• Sistemul Polivanov
• sistemul lui Kontsevici
• Transcriere practică cantoneză-rusă
• Transcriere practică vietnameză-rusă
• Transcriere practică chino-rusă
• Transcrierea numelor și titlurilor străine în grafie chineză
• Lista de nume de locuri din China cu transcriere non-standard

Note

1. ↑ Vezi Tertitsky K. M. Postfață // Bichurin N. Ya. Statistical description of the Chinese Empire. - M .: „Eastern House”, 2002. Vezi http://altaica.nm.ru/china/iakinf.dhtml Copie de arhivă din 2 ianuarie 2014 la Wayback Machine
2. ↑ Matsaev, Orlov 1966.
3. ↑ Koryakov 2012, p. 101.
4. ↑ Kontsevici 2002, p. 33.
5. ↑ 1 2 3 Instrucțiuni 1983, p. zece.
6. ↑ Kontsevici 2002, p. 41, 42.
7. ↑ Instrucțiuni 1983, p. 12.
8. ↑ În vorbirea colocvială și în unele dialecte - [ x u i ].
9. ↑ Kontsevici 2002, p. 31.
10. ↑ Kontsevici 2002, p. 92-93.
11. ↑ 1 2 Instrucțiuni 1983, p. 10-11.
12. ↑ Kontsevici 2002, p. 55.
13. ↑ Koryakov 2012.
14. ↑ South Minsk-transcriere practică rusă
15. ↑ Magazeta // Cum se citesc cuvintele chinezești în text rusesc
16. ↑ Kontsevici 2002, p. 93.
17. ↑ Instrucțiuni 1983, p. optsprezece.

Literatură

• Instrucțiuni pentru transferul rusesc al numelor geografice ale Chinei / Comp. Ya. A. Miropolsky ; Ed. G. E. Tihonova . — M .: Nauka , 1983. — 132 p. - 600 de exemplare.
• Kontsevich L. R. nume proprii și termeni chinezești în textul rus. - M., Ant, 2002.
• Koryakov Y. B. Crearea de transcripții practice pentru topolectele din China de Sud Arhivat 27 septembrie 2020 la Wayback Machine // Uchenye zapiski Kazanskogo universiteta. Seria: Științe umaniste. - Kazan: KazGU, 2012. - T. 154. Nr 5. - S. 101-110.
• Matsaev S. A., Orlov V. G. Un manual despre transcrierea și ortografia cuvintelor chinezești. - M., 1966
• Instrucțiuni privind transferul rusesc al numelor geografice ale Regiunii Autonome Uygur Xinjiang a RPC / Comp.: N. M. Nadzharova și S. S. Tselniker ; Ed. V. I. Savina . - M. , 1971. - 44 p. - 300 de exemplare.

Link -uri

• Tabelul de corespondență al transcripțiilor PINYIN și Paladiu
• Despre ortografia rusă
• Tabel de corectare a lecturilor numelor proprii, numelor și termenilor chinezești dați în lucrările pr. Iakinfa (N. Ya. Bichurina)
• Transcrierea automată a pinyinului folosind sistemul Palladium