Arta fugii

Arta fugii
Compozitor
Cheie re minor
Număr de catalog 1080
Data primei publicări 1750
Personal performant
tastaturi
 Fișiere media la Wikimedia Commons

„ Arta fugii ” ( germană:  Die Kunst der Fuge ) este o colecție de 14 fughe și 4 canoane de J.S. Bach , BWV 1080, probabil pentru clavier . Piesele supraviețuitoare scrise în 1742-1749 (ciclul nu este terminat) sunt concepute ca dezvoltări polifonice rafinate și variate (titlul autorului: Contrapunctus) ale aceleiași teme în tonul de re minor (d-moll).

\relative d' {\time 2/2 \key d \minor d2 a' fd cis d4 e f2~ f8 gfe d2}Redarea audio nu este acceptată în browserul dvs. Puteți descărca fișierul audio .

tema principală a fugăi

Include 14 fughe (și încă una neterminată ) și 4 canoane (în total 18 sau 19 contrapuncte ). Una dintre fugă de cele mai multe ori nu este efectuată, deoarece este aproape un analog complet al celeilalte fugă (fugele 16 și 17) și, în plus, este pentru două claviere.

Partitura din Arta Fugii nu indică instrumentul pentru care a fost destinată această lucrare. Mulți cred că a fost scris pentru clavier; in zilele noastre se interpreteaza cel mai des la pian , dar si la orga si clavecin . Există și diverse orchestrații, aranjamente pentru cvartet de coarde etc.

Întrucât lucrarea este o colecție de fugi și canoane (mai degrabă decât un ciclu cu o succesiune prescrisă și obligatorie de părți), ordinea pieselor în spectacole nu este de obicei luată în considerare. Toate fugile sunt scrise pe aceeași temă, cu excepția ultimei trei fugă întunecată (neterminată).

Compoziția colecției în prima ediție

Notă. Titlurile pieselor (în cursive) și ordinea în care apar sunt din prima ediție (1751).

1 Contrapunctus 1 3 Contrapunctus 2 6 Contrapunctus 3 8 Contrapunctus 4 13 Contrapunctus 5 16 Contrapunctus 6 a4 in stylo Francese 19 Contrapunctus 7 a4 per augmentationem et diminutionem (4 voci în creștere și scădere) 21 Contrapunctus 8 a3 (3 voci) 26 Contrapunctus 9 a4 alla duodecima 29 Contrapunctus 10 a4 alla decima 32 Contrapunctus 11 a4 (4 voci) 37 Contrapunctus 12 inversus a4 (4 voci în circulație) 39 Contrapunctus [12] inversus a4 (4 voci în circulație) 41 Contrapunctus [13] a3 (3 voci) 43 Contrapunctus [13] inversus a3 (3-voci în circulație) 45 Contrapunctus a4 (4 voci; versiunea timpurie a Contrapunctus 10) 48 Canon per augmentationem in contrario motu (canon în mărire și contra mișcare) 51 Canon alla ottava (canon la octava) 53 Canon alla decima in contrapunto alla terza (canon în decima și contrapunct în al treilea) 55 Canon alla duodecima in contrapunto alla quinta 57 Fuga a 2 Claviere (Fuga pentru 2 Claviere; versiunea cu 4 voci a Counterpoint 13) 59 Alio modo Fuga a 2 Claviere (o altă fugă pentru 2 claviere; versiunea cu 4 voci a Counterpoint 13) 61 Fuga a 3 subiecti (fuga in trei parti; neterminat) 66 Cânt „Wenn wir in hoechsten Noethen”, canto fermo în Canto (BWV 668)

Compoziția colecției BWV

Notă. În autograful lui Bach, piesele nu sunt intitulate în niciun fel, cu câteva excepții care sunt afișate cu caractere aldine.

1 Contrapunctus 1 2 Contrapunctus 2 3 Contrapunctus 3'' 4 Contrapunctus 4 5 Contrapunctus 5 6 Contrapunctus 6 a4 în stil francez (4 voci în stil francez) 7 Contrapunctus 7 a4 per augmentationem et diminutionem (4 voci în creștere și scădere) 8 Contrapunctus 8 a3 (3 voci) 9 Contrapunctus 9 a4 alla duodecima 10 Contrapunctus 10 a4 alla decima 11 Contrapunctus 11 a4 (4 voci) 12/1 Contrapunctus 12 inversus a4 12/2 Contrapunctus 12 inversus a4 13/1 Contrapunctus 13 inversus a3 13/2 Contrapunctus 13 a3 14 Contrapunctus 14 . Canon al roversio et per augmentationem. Canon in Hypodiatessaron al roversio et per augmentationem 15 Contrapunctus 15 . Canon în Hypodiapason. rezoluție canonis 16 Contrapunctus 16. Canon alla decima [în] contrapunto alla terza 17 Contrapunctus 17. Canon alla duodecima in contrapunto alla quinta 18/1 Contrapunctus 18. Fuga a 2 Claviere (fugă pentru 2 claviere; versiunea cu 4 voci a Counterpoint 13) 18/2 Contrapunctus 18. Alio modo Fuga a 2 Claviere (o altă fugă pentru 2 claviere; versiunea cu 4 voci a Counterpoint 13) 19 Contrapunctus 19. Fuga a 3 subiecti (fugă în trei părți; neterminat)


Există și alte variante ale succesiunii pieselor de teatru (toate sunt ipotetice).

Ordinea canoanelor în această numerotare este, de asemenea, diferită:

Canon per Augmentationem in Contrario Motu a2 Canon alla Ottava a2' Canon alla Decima în Contrapunto alla Terza a2' Canon alla Duodecima în Contrapunto alla Quinta a2

Teme Arta Fugii

Patru fughe simple

Primele fughe au folosit tema principală, cu mici modificări. Deci, Contrapunctus 1 este scris pe tema principală, Contrapunctus 2 pe tema principală cu o schimbare a ritmului la punctat, Contrapunctus 3 și Contrapunctus 4 sunt scrise pe tema principală inversată, în timp ce tema 3 a fugăi este oarecum modificată și nu este o inversare completă a temei principale.

În prima fugă se realizează tema principală. Acest subiect nu este deosebit de dificil nici tehnic, nici muzical. Este luată ca atare pentru transformarea convenabilă a acestei teme în altele, precum și pentru variații ale acestei teme. Prima fugă arată meritele temei: simplitate, bună compatibilitate cu diferite contrapoziții .

În această fugă, tema este folosită în forma sa de bază (fără inversiuni), și numai în unele locuri sunt permise mici modificări ale acestei teme.

A doua fugă este foarte asemănătoare ca temă cu prima fugă. Însă sfârșitul temei este punctat, ca întregul personaj al fugăi.

Această fugă folosește o temă inversată, dar cu modificări. Tema începe cu nota „D”, dar apoi se modulează la La minor (ca răspunsul tonal din prima fugă). „A major” până la ascuțit exacerbează atracția pentru re minor în răspuns. În opoziție (în care tema este criptată, dar se face o tranziție cromatică de la o notă la alta - o temă cromatică), o temă directă este deja realizată în re minor.

Mai târziu, apare o nouă temă (cu elemente de sincopă) - o variație a celei vechi, tot în opoziție cu tema cromatică.

Spre sfârșitul fugăi, o altă variație a temei apare din nou în opoziție cu tema cromatică. Revenind la a doua secțiune a fugurilor, se poate observa că o astfel de secvență de modificări ale temei nu este întâmplătoare. Se pregătește pentru tema principală a celei de-a doua secțiuni a fugilor, Fugues in Countermotion.

Trei fugi în opoziție

Tema din aceste fughe este o variație a temei principale. Contrapunctus 5 folosește o temă variațională în comportamentul invers. În Contrapunctus 6, pe lângă instrumentele folosite în Contrapunctus 5, dimensiunea subiectului este și ea redusă de 2 ori în unele spectacole, iar în Contrapunctus 7, pe lângă scădere, dimensiunea subiectului este și mărită de 2 ori.

Fugi duble și triple (patru fughe)

Fugile din această secțiune atrag atenția datorită apariției unor teme noi, care sunt perfect combinate cu tema principală și de variație. Imediat în Contrapunctus 8 se remarcă 2 teme noi, care vor fi folosite în Contrapunctus 11, dar mai ales în circulație. Contrapunctus 9 are o temă principală extinsă, precum și o temă nouă. În Contrapunctus 10, pe lângă tema variației, apare o nouă temă.

Patru canoane în două părți

Primele două canoane Contrapunctus 12 și Contrapunctus 13 sunt în intervale: Contrapunctus 12 este în octava, iar Contrapunctus 13 este în duodecyme. Contrapunctus 14 este scris și într-un interval (decima), dar în același timp, proposta și risposta  sunt în moduri diferite (proposta este în minor, risposta este în major), dar se armonizează foarte bine între ele, ceea ce dă un interes deosebit. la acest canon. În cel mai recent canon Contrapunctus 15, răspunsul este dublat și inversat proposta ( mai multe despre proposta și răspuns ).

Trei fugi în oglindă

Penultimele trei fughe în sine includ, parcă, două fughe: principal și oglindă , care sunt de obicei scrise în note una sub alta, dar numai pentru claritate. Trebuie să o faci separat, desigur. Contrapunctus 17 este scris pe aceeași temă cu Contrapunctus 16 și scris ca două fughe pentru două claviere (nu sunt jucate de obicei). În principiu, fugile în oglindă sunt poate din punct de vedere tehnic cele mai dificil de executat la pian (sau alt instrument cu claviatura) din cauza prezenței unor intervale mari între voci, așa că uneori sunt executate pe două instrumente (și uneori nu numai ele, ci întregul arta fugii) .

Ultima fugă neterminată

Ultima fugă a fost scrisă pe trei teme noi, dintre care una este celebra temă BACH (ultima temă), pe care au fost scrise lucrări de alți compozitori în semn de respect pentru J. S. Bach. Fuga, așa cum spune, este împărțită în trei părți, fiecare dintre acestea reprezentând o temă nouă. În ultima parte, toate cele trei teme se îmbină... Aceasta este o fugă misterioasă. În primul rând, există posibilitatea ca fuga să fi fost scrisă separat de Arta Fugii și să nu aibă nimic de-a face cu ea și, ulterior, să fi fost pur și simplu „cusută” de ea. În al doilea rând, aceasta este o fugă neterminată și pune întotdeauna o întrebare interpretului: „să finalizeze” fuga sau „să renunțe la ultima notă înregistrată”.

Performanțe notabile

pian :

Clavecin :

Organ :

Cvartet de coarde :

Orchestra :

Altele :

Vezi și

Note

  1. ↑ Beth E. Levy. West of the West: Arthur Farwell, Roy Harris, and the Classicization of California // Lied und populäre Kultur / Song and popular Culture: Musikalische Regionen und Regionalismen in den USA / Musical Regions and Regionalisms in the USA. - Waxmann Verlag, 2022. - P. 81.

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Site-uri tematice
Dicționare și enciclopedii