Carol I

Carol I
rom. Carol I
Regele României
22 mai 1881  - 10 octombrie 1914
Încoronare	22 mai 1881
Predecesor	titlu stabilit
Succesor	Ferdinand I
Suveran al Țării Românești și Moldovei
10 mai 1866  - 22 mai 1881
Predecesor	Alexandru Ioan Cuza
Succesor	titlu abolit
Naștere	20 aprilie 1839 Sigmaringen , Hohenzollern-Sigmaringen( 20.04.1839 )
Moarte	10 octombrie 1914 (75 de ani) Sinai , Regatul României( 10.10.1914 )
Loc de înmormântare	Catedrala Adormirii din Curtea de Arges
Gen	Hohenzollern-Sigmaringen
Tată	Karl Anton Hohenzollern-Sigmaringen
Mamă	Josephine din Baden
Soție	Elizabeth zu Weed
Copii	Maria
Educaţie	Academia Militară Prusacă
Atitudine față de religie	catolic
Autograf
Monogramă
Premii	alte premii Medalia „Pentru meritul militar” ( România ) Medalia „Pentru serviciul loial” ( România ) Ordinul lui Heinrich Leul , Marea Cruce ( Braunschweig ) Crucea „Pentru meritul militar” ( Hesse ) Cruce „Pentru merit militar” clasa I ( Mecklenburg-Schwerin )
Rang	feldmareșal general
Fișiere media la Wikimedia Commons

Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen ( germană:  Karl I. von Hohenzollern-Sigmaringen , romană: Carol I ; 20 aprilie 1839 , Sigmaringen , Hohenzollern-Sigmaringen  - 27 septembrie  ( 10 octombrie )  1914 ) - conducător ("domnitor") al Principatul Unit al Țării Românești și Moldovei (1866-1881) și primul rege al României (din 26 martie 1881) din casa catolica germană Hohenzollern-Sigmaringen . Fiul prințului Karl Anton Joachim de Hohenzollern-Sigmaringen .

Cavaler al Ordinului Militar Sfântul Mare Mucenic și Biruitorul Gheorghe de gradul al III-lea și al II-lea (5 septembrie și 29 noiembrie 1877) și al Ordinului Sfântului Apostol Andrei Cel Întâi Chemat cu Sabia (29 noiembrie 1877) [1] ] . Șeful Regimentului 18 Infanterie Vologda (din 18 iulie 1898).

Mareșalul României (7 aprilie 1909). feldmareșal general al Prusiei (din 20 aprilie 1909) și feld-mareșal general al Imperiului Rus (din 17 septembrie 1912).

Biografie

Carl Eitel Friedrich Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen sa născut în Germania . Tatăl - Prințul Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen  - a fost la un moment dat ministru-președinte al Regatului Prusiei . Mama - Josephine de Baden , fiica lui Charles, Marele Duce de Baden .

Prințul Karl a studiat la academia militară din Berlin , a fost ofițer în armata prusacă, a participat la războiul danez din 1864.

A fost ales pe tronul Principatului Unit al Țării Românești și Moldovei după anarhia provocată de răsturnarea lui Alexandru Ion Cuza , când statul se confrunta cu pericolul dezintegrarii și unei noi subordonări a Imperiului Otoman . Deoarece Imperiul Austriac nu a salutat aceste alegeri, Charles a trebuit să călătorească din Prusia în principatul său cu calea ferată prin Austria incognito . Ajuns la granița cu Țara Românească, s-a mutat în trăsura care i-a fost pusă la dispoziție (în țară nu erau încă căi ferate) și a ajuns la București , primit cu entuziasm de populație. După ce a urcat pe tron, a semnat o constituție foarte liberală pentru acele vremuri.

Pe plan intern, a trebuit să se lupte cu mari dificultăți. Timp de 10 ani țara a suferit de pe urma luptei partidului boieresc cu liberalii, până când în primăvara anului 1876 acesta din urmă a câștigat victoria; cu toate acestea, în acest timp s-au făcut multe îmbunătățiri, a început construcția de căi ferate și comerțul independent cu statele străine. Simpatia românilor pentru Franța și, concomitent cu războiul franco-prusac din 1870-71. prăbușirea întreprinderilor lui Strousberg , care aproape a lăsat neterminate căile ferate românești, a declanșat o mișcare anti-Carol la București la 22 martie 1871, determinându-l să demisioneze; numai cu greu a fost implorat să o accepte din nou.

A fost aliat al Rusiei în războiul ruso-turc din 1877-1878, comandant-șef al trupelor române în bătălia de la Plevna . A fost distins cu Ordinul rus Sf. Gheorghe clasa a III-a (09/05/1877) și clasa a II-a (29/11/1877) [2] .

În 1881, după o reformă constituțională, și-a asumat titlul de Rege al României.

Sub el, România și-a câștigat independența completă față de Imperiul Otoman (1878) și a dobândit Dobrogea  - cea mai mare parte din ea în același 1878, și a câștigat, de asemenea, o mică suprafață de la fostul ei aliat Bulgaria, în cel de -al doilea război balcanic (1913). În 1907 a fost înăbușită o puternică răscoală țărănească .

În cei 48 de ani ai domniei sale (aceasta este cea mai lungă domnie din istoria României), Carol I a obținut independența țării, și-a ridicat foarte mult prestigiul internațional, a restabilit economia cu meticulozitate germană, a întemeiat și a întărit dinastia regală românească. În Munții Carpați și-a construit o reședință regală - Castelul Peleș  - o perlă în stil neorenascentist .

Castelul, dotat cu toate inovațiile tehnice ale vremii, el îl numea cu dragoste - „leagănul dinastiei, leagănul neamului”. Neavând moștenitori direcți, Carol I și-a numit succesor pe nepotul său, pentru a cărui familie a construit elegantul Castel Pelișor din cartier .

Carol I a murit la vârsta de 75 de ani, la scurt timp după izbucnirea Primului Război Mondial , în care România a rămas neutră până în 1916 (în ciuda dorinței regelui de a intra în război de partea Germaniei, opinia publică a înclinat spre Antanta ); mulți credeau că eșecul regelui de a-și descuraja miniștrii i-a grăbit moartea. A fost succedat de nepotul său, Ferdinand I.

Familie

Soția - Prințesa Elizabeth zu Vid , scriitoare (pseudonim „Carmen Silva”). Nunta a avut loc la 3 noiembrie 1869. Singura fiică a lui Karol și Elisabeta, Maria (1870-1874), a murit în copilărie.

Strămoși

Karol I la filme

Personalitatea lui Karol I s-a reflectat într-o serie de adaptări. Cel mai cunoscut film românesc din 2009 este Karol I. Rolul prinţului în ea a fost jucat de Sergiu Nicolaescu , cunoscut publicului sovietic şi rus pentru militanţii cu comisarul Miklovan .

Note

1. ↑ Karl al României și confuzia cu premii  (rusă) , Jurnalul bătrânului mormăior  (8 octombrie 2017). Arhivat din original pe 8 octombrie 2017. Preluat la 8 octombrie 2017.
2. ↑ Pagina Sf. Gheorghe . Preluat la 21 martie 2021. Arhivat din original la 26 octombrie 2020. (nedefinit)

Link -uri

• Carol I Român // Dicționar Enciclopedic al lui Brockhaus și Efron  : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1890-1907.

Site-uri tematice	Peerage
Dicționare și enciclopedii	Mare catalană Mare norvegian Rusă mare Brockhaus și Efron universal lituanian croat Britannica (online) Universalis
Genealogie și necropole	Găsiți un mormânt WikiTree Am intarziat
În cataloagele bibliografice BNE : XX4436561 BNF : 13602408z CiNii : DA13514113 GND : 119278219 GTAA : 88493 ICCU : PUVV330229 ISNI : 0000 0000 8028 9051 J9U : 987007280940705171 LCCN : n89664720 NKC : jn20000700282 NLP : A1193153X NTA : 075211645 LIBRIS : 75knrg7r2kxpvl6 SUDOC : 080845134 VcBA : 495/43634 VIAF : 34630268 WorldCat VIAF : 34630268 ULAN : 500315448