Carmagnole ( fr. Carmagnole ) este un cântec anonim , dar foarte popular al Revoluției Franceze , compus în 1792 . Numele provine probabil de la numele orasului italian Carmagnola , unde majoritatea populatiei era formata din muncitori saraci .
| Traducere literară | |
|---|---|
| Madame Veto a amenințat, vedeți,
Madame Veto a amenințat, vedeți, Asta va sufoca tot Parisul. Asta va sufoca tot Parisul. Dar la naiba, Gunierii nu dorm! |
|
| Refren (opțiunea 1) | Refren (opțiunea 2) |
| Hei, hai să dansăm Carmagnola!
Și tunuri de tunet, și tunuri de tunet! Hei, hai să dansăm Carmagnola! Lasă-l să se răspândească! |
Să dansăm Carmagnole
Împreună înainte, împreună înainte! Să dansăm Carmagnole Tunetele de tun ne cheamă! |
| Și Veto însuși a jurat de genul:
Și Veto însuși a jurat de genul: Că el, de, nu este un dușman al Franței, Că el, de, nu este un dușman al Franței. Dar nu și-a ținut promisiunea Nu are milă! |
|
| Cor | |
| Regele și-a încălcat jurământul
Regele și-a încălcat jurământul Ca un „fiu credincios” conduce țara, Ca un „fiu credincios” conduce țara. El să răspundă! Gata cu mila! |
|
| Cor | |
| Toți nobilii stau ca un munte,
Toți nobilii stau ca un munte, Pentru rege, pentru vechiul sistem, Pentru rege, pentru vechiul sistem. Dar tremură cu toții Când se duc la luptă. |
|
| Cor | |
| Să ne închidem rândurile, prieteni
Să ne închidem rândurile, prieteni Atunci dușmanii nu se tem de noi! Atunci dușmanii nu se tem de noi! Să înceapă lupta Îi vom întâlni cu foc! |
|
| Cor | |
| Da, ne vom aminti mereu
Da, ne vom aminti mereu San-culotte suburbane! San-culotte suburbane! Le vom bea Lasă-i să trăiască! |
|
| Cor |
Madame Veto [1] - Marie Antoinette
Sansculottes [2] - numele reprezentanților cu minte revoluționară ai oamenilor obișnuiți urbani și parțial rurali din timpul Marii Revoluții Franceze , în principal muncitori din fabrici și ateliere , precum și alți muncitori.
Rar și negăsit în Rusia înainte de revoluția din 1917, motivul cântecului a fost folosit de Nikolai Myaskovsky în Simfonia a șasea . În noiembrie 1918, într-unul dintre cluburile muncitorilor din Petrograd , baletul lui B. V. Asafiev „Carmagnola” a fost prezentat acompaniamentului de pian al autorului. În 1930, la Opera din Odesa a fost pus în scenă baletul „Carmagnola” de V. A. Femilidi . Printre cântecele scrise în anii 1920, „ Carmagnola noastră ”, cu versuri ale dramaturgului și poetului V. M. Kirshon , a câștigat popularitate . Poetul A. A. Zharov a amintit de teama evidentă a locuitorului orașului, care a ascultat cum membrii Komsomolului , întorși de la evenimente, cântau acest cântec [3] .