Catolicismul din Israel sau Biserica Romano-Catolică din Israel face parte din Biserica Catolică din întreaga lume. Numărul catolicilor din țară este de aproximativ 113 mii de oameni [1] . Biserica Catolică din Israel este reprezentată de Biserica Romano-Catolică (aproximativ 10 mii de oameni) și de Bisericile Catolice Răsăritene ( Biserica Catolică Melchită - aproximativ 70 de mii de oameni, Biserica Catolică Siriană - aproximativ 10 mii de oameni, Biserica Catolică Maronită - aproximativ 7,5 mii de oameni, Biserica Armeno-Catolică - aproximativ 500 de oameni [2] ).
Pe teritoriul Israelului modern, creștinismul a apărut ca una dintre religiile lumii. Timp de multe secole, Palestina a fost centrul spiritual pentru toate confesiunile creștinismului și un loc de pelerinaj. Încă din primele secole ale existenței creștinismului în Palestina au funcționat structurile bisericești ale diferitelor biserici creștine antice (precalcedoniene, calcedoniene și monofizite). După împărțirea bisericii în secolul al XI-lea, structurile ecleziastice ale Bisericii Catolice au apărut în timpul formării Regatului Cruciat al Ierusalimului în 1099. Sub regele Baldwin I , numărul catolicilor de rit latin din Palestina a crescut semnificativ și a fost înființată Patriarhia Latină . De la sfârșitul secolului al XI-lea, pe teritoriul Israelului modern au început să funcționeze diferite ordine monahale, printre care ospitalierii și templierii au câștigat o faimă deosebită . În 1291, Regatul Ierusalimului a căzut sub atacul mamelucilor, iar numărul catolicilor a început să scadă. Cu toate acestea, Patriarhia Latină a Ierusalimului și-a menținut activitatea până în vremea noastră. În 1342, Sfântul Scaun a înființat o Custodie franciscană autonomă a Țării Sfinte , care a fost însărcinată cu îngrijirea altarelor creștine din Palestina.
Începând cu secolul al XVIII-lea, comunitățile de biserici răsăritene au început să se alăture Bisericii Catolice, în urma cărora au apărut așa-numitele Biserici Catolice Răsăritene și numărul catolicilor din Palestina a crescut semnificativ în detrimentul catolicilor răsăriteni.
După obținerea independenței în 1948, libertatea religioasă a fost proclamată în Israel. Comunitățile Bisericilor Armeno-Catolice, Maronite Catolice, Melchite Catolice, Sirio-Catolice, Caldee Catolice și Patriarhia Latină au primit statut oficial. În Israel a fost adoptat principiul status quo-ului, conform căruia era interzis să se facă modificări în relația dintre comunitățile creștine și proprietatea acestora. La 11 februarie 1948, Papa Pius al XII-lea a emis bula „Supremi Pastoris”, prin care se instituie Nunțiatura Apostolică a Palestinei, Transiordaniei și Ciprului.
În 1993, a fost semnat Acordul fundamental între Vatican și Israel, care stabilea angajamente privind principiul status quo-ului locurilor sfinte aparținând comunităților catolice, precum și libertatea de cult și libertatea de acces la locurile de pelerinaj din Țara Sfântă.
Pentru anul 2014, în țară au funcționat următoarele structuri teritoriale și administrative ale Bisericii Catolice:
| Țările asiatice : catolicismul | |
|---|---|
| State independente |
|
| Dependente |
|
| State nerecunoscute și parțial recunoscute |
|
| |