Convenția lucrătorilor casnici sau Convenția privind munca decentă a lucrătorilor casnici este o convenție care stabilește standardele de muncă pentru lucrătorii casnici . Aceasta este cea de-a 189-a convenție a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) , adoptată la cea de-a 100-a sesiune. [1] Convenția a intrat în vigoare la 5 septembrie 2013
Principalele drepturi acordate lucrătorilor casnici ca muncă decentă sunt orele de odihnă zilnice și săptămânale (cel puțin 24 de ore), dreptul la un salariu minim și dreptul de a alege unde să locuiască și să-și ia vacanțe. Statele părți care au ratificat trebuie, de asemenea, să ia măsuri pentru a proteja împotriva violenței și pentru a impune o vârstă minimă care să fie în concordanță cu vârsta minimă pentru alte tipuri de angajare. În plus, lucrătorii au dreptul de a obține informații clare (de preferință scrise) despre condițiile de angajare, care, în cazul angajării internaționale, trebuie furnizate înainte de imigrare . În plus, nu li se cere să locuiască în locuința în care lucrează sau să rămână în casă în timpul vacanței. [unu]
Convenția a fost supusă la vot la 16 iunie 2011 la conferința OIM de la Geneva . Întrucât OIM este o organizație tripartită, în fiecare țară guvernul, angajatorii și reprezentanții lucrătorilor au un cuvânt de spus. Convenția a fost adoptată cu 396 de voturi pentru, 16 împotrivă (cu 63 de abțineri). [1] Toate statele din Golf au votat pentru, în timp ce (printre altele) Regatul Unit s-a abținut. [2]
Convenția a intrat în vigoare la un an după ratificarea de către două țări, ceea ce este o condiție standard pentru intrarea în vigoare a convențiilor OIM. Ratificările trebuie raportate Secretarului General al OIM.
La 26 aprilie 2012, Parlamentul Uruguayului a aprobat Convenția și a devenit astfel prima țară care a ratificat-o [3] urmat de acordul președintelui la 30 aprilie 2012 [4] și depunerea instrumentului de ratificare în iunie. 2012.
În octombrie 2020, 30 de state l-au ratificat.
OIM estimează că 49,3% dintre lucrătorii casnici au fost grav afectați în primele etape ale pandemiei. Această cifră a atins un vârf de 73,7% pe 15 mai, înainte de a scădea la 72,3% pe 4 iunie. La începutul lunii iunie 2020, numărul infecțiilor cu COVID-19 a depășit 7,3 milioane de cazuri în majoritatea țărilor și teritoriilor. Pe măsură ce numărul cazurilor a crescut, au crescut și măsurile de prevenire a infecției. [5]
Experiența crizei COVID-19 a arătat că protecția socială și politicile active ale pieței muncii necesită o planificare și implementare integrată strategic a acestor planuri. Prevenirea pierderii ulterioare a locurilor de muncă în timpul unei recesiuni și pregătirea forței de muncă pentru aprovizionarea pieței muncii sunt esențiale pentru viitoarea redresare economică. Consolidarea sinergiilor măsurilor de protecție socială este unul dintre domeniile prioritare ale sprijinului OIM pentru membrii săi. [6]