Irina Isaevna Kuznetsova (născută la 24 august 1948 , Moscova ) este o traducătoare rusă. Fiica scenaristului Isai Kuznetsov .
A absolvit Institutul Pedagogic de Limbi Străine din Moscova (1971), în același loc în 1971-1978. predat. În anii 2000 redactor al revistei „ Literatura străină ”.
A participat la seminarii de traducere literară sub îndrumarea lui Nadezhda Zharkova și Maurice Waxmacher . Publicat ca traducător de poezie, proză și dramă din franceză, a debutat în 1977. Principalele lucrări sunt romanele lui Alfred de Vigny „Stello, sau Blue Demons” (1988), Romain Gary „Guilty Head” (2001), Patrick Modiano „Little Miracle” (2004), Amelie Nothombe „Acid sulfuric” (2008) și „Mireasa Tokyo” (2010), Simone de Beauvoir „Inseparabile” (2021), carte de Alexandre Dumas „Impresii de călătorie. În Rusia” (1993), colecția lui Nathalie Sarrot „ Darul vorbirii” (1992), piesa lui Eugene Ionesco „ Ucigașul dezinteresat” (1990). De asemenea, a tradus eseuri de Theophile Gauthier , Paul Valery , André Breton , Albert Camus , poezii de Marceline Debord-Valmore , Guillaume Apollinaire și alții.
Laureat al Premiului Inolittle al revistei de literatură străină (1997, pentru traducerea poveștii lui Vivian Denon „Nici mâine, nici mai târziu”) și al Premiului Maurice Waxmacher (2000, pentru traducerea cărților „Descoperă” și „Aici” ale lui Nathalie Sarraute). ).