| Lev Gurych Sinichkin sau debutantul provincial | |
|---|---|
| Le Pere de la debutante | |
| Gen | Joaca |
| Autor | D. T. Lensky |
| Limba originală | Rusă |
| data scrierii | 1839 |
| Data primei publicări | Sankt Petersburg, 1840 |
„Lev Gurych Sinichkin, or the Provincial Debutante” este unul dintre cele mai faimoase și populare vodevil rusești : o comedie de D. T. Lensky în 5 acte, o traducere autorizată a vodevilului francez de M. Theolon și J. Bayard „The Father of the Debutante” ( fr. Le Père de la debutante ). Publicat la Sankt Petersburg în 1840 [1]
Baza traducerii autorizate a fost vaudevilul francez în 5 acte Le Père de la debutante (Tatăl debutantei) al dramaturgilor francezi Emmanuel Théaulon și Jean - François-Alfred Bayard. Intriga este simplă: bătrânul actor Gaspard o aduce pe scenă pe fiica sa Anais, o tânără talentată; dar drumul către actriță este presărat nu numai cu faimă și aplauze - intrigi teatrale în culise, lupta pentru rolurile principale, intervenția marilor demnitari pentru favoriții și favoriții lor - acesta este mediul care înconjoară oamenii talentați și cu care trebuie să lupți constant. Premiera vodevilului francez a avut loc la 28 octombrie 1837 la Teatrul de Varietate din Paris ( Théâtre des Variétés în franceză ); în același an piesa a fost publicată ca o ediție separată la Paris [2] .
În 1838, vodevilul a fost pus în scenă la Teatrul Francez din Berlin [3]
În traducerea rusă, vodevilul a fost pus în scenă în trupa imperială din Sankt Petersburg chiar anul următor - în 1839, dar producția nu a avut succes și a fost în scurt timp eliminată din repertoriu [1] .
Majoritatea vodevil-urilor franceze de la începutul secolului al XIX-lea, apărute în teatrele pariziene, au atras imediat atenția figurilor din teatrul rus, care atunci era doar în curs de dezvoltare și nu avea încă propriul bagaj dramatic acumulat. Traducătorii, dintre care majoritatea vorbeau franceza nu mai rău decât rusă, de obicei în traducerea rusă au dat o oarecare rusificare vodevilului francez: au înzestrat personajele cu nume rusești, le-au așezat pe pământurile rusești, au introdus fragmente de scene ale vieții specific rusești, dar în general părăsind intriga. intriga originalului francez. În această formă, piesele au fost incluse în repertoriile teatrelor rusești de la începutul secolului al XIX-lea - în primul rând, cele imperiale (repertoriul trupei imperiale din Sankt Petersburg, repertoriul Teatrului Bolșoi din Moscova , repertoriul Teatrul Maly din Moscova [4] ).
Traducând textul francez și păstrându-i povestea, Dmitri Timofeevici Lensky s-a cufundat din ce în ce mai mult în atmosfera teatrului rus și în viața lui din culise, pe care le cunoștea bine atât ca actor al trupei imperiale din Moscova, cât și ca autor. a multor vodeviluri (aproximativ 100) - autor original și traduceri - modificări [1] . Drept urmare, a schimbat multe scene, dându-le trăsături familiare, a înzestrat personajele cu personajele celebrelor figuri de teatru contemporan rus, a introdus aluzii destul de înțelese la piese și producții specifice ruse și la povești teatrale și chiar la scandaluri asociate acestora. Și, întrucât Lensky însuși era un om foarte spiritual, piesa în modificarea autorului său s-a dovedit a fi o parodie veselă a mediului artistic al teatrului rus de la începutul secolului al XIX-lea.
Tânăra eroină de vodevil Liza Sinichkina își va face debutul într-o dramă bazată pe tema și numele personajelor - Cora și Alonzo - care amintește de cunoscuta tragedie a lui A. Kotzebue „Spaniolii din Peru, sau moartea lui Rolla” , pusă în scenă destul de recent, acum vreo 18 ani (în 1821) de către trupa imperială din Moscova [5] . Iar dramaturgul Borzikov a fost numit inițial Loshadka - o aluzie clară la F. A. Koni [1] , autorul multor vodeviluri care au urcat pe scenele teatrelor imperiale și, într-o oarecare măsură, un concurent al lui Lensky însuși.
Drept urmare, noua lucrare a lui D. T. Lensky a devenit nu doar o traducere a vodevilului unor dramaturgi francezi celebri, ci a dobândit un sunet independent, devenind o lucrare dramatică originală separată [6] .
Acțiunea vodevilului rusesc se desfășoară într-un teatru de provincie, dar de fapt toate prevederile sale indică culisele teatrelor imperiale. Mulți actori au avut prototipuri bine definite, dar personajele lor sunt date într-o formă exagerată. Au fost ușor de ghicit de contemporani, dar în timp au devenit șterse pentru generațiile următoare, ceea ce de fapt nu contează - naturile artistice, chiar și într-o formă exagerată, se repetă în tipurile lor și încă nu și-au pierdut aceleași vicii și caracteristici.
Dar, deși toate sugestiile autorului au fost ușor de citit de către telespectatorii moderni, vodevilul lui Lensky nu este o satira, ci o parafrază veselă a atmosferei teatrale rusești de la începutul secolului al XIX-lea.
Pentru prima dată, vodevilul a fost pus în scenă la Moscova pe 3 noiembrie 1839 în spectacolul de beneficiu al dansatorului A. I. Voronina-Ivanova în incinta Teatrului Bolșoi [4] , cu muzică de N. I. Polyakov. Pe lângă textul vodevilului, Lensky a compus cuvintele pentru cupletele personajelor - muzica pentru ele a fost scrisă de A. N. Verstovsky .
Interpreți: Lev Gurych - V. I. Zhivokini , Lisa - N. V. Repina , Vetrinsky - autorul însuși D. T. Lensky, Pustoslavtsev - M. S. Schepkin (puțin mai târziu, în 1841, P. M. a jucat același rol Sadovsky Sr. ), Zefirov - P. G. Stepnov - .
În 1840, vodevilul a avut loc la Sankt Petersburg la Teatrul Alexandrinsky ; Lev Gurych - A. E. Martynov , Liza - N. V. Samoilova [7] [8] , Borzikov - V. V. Samoilov .
Performanța a doi actori ruși remarcabili în rolul lui Sinichkin a fost complet diferită. Zhivochini, un maestru al comediei și al improvizațiilor neașteptate, a jucat un rol comic fără asocieri sociale complexe. Martynov, în schimb, a căutat să arate imaginea într-un aspect social - un „ omuleț ” apăsat de societate [9] .
V. G. Belinsky a scris despre producția din Sankt Petersburg:
Lensky a făcut un adevărat serviciu publicului de teatru cu amuzantul său „Leul Gurych Sinichkin”. Întreaga piesă este compusă foarte inteligent și complicat, în personajul principal personajul este chiar destul de abil conturat. După aceea, este de mirare că Martynov în rolul lui Sinichkin este excelent?
- Belinsky V. G. Full. col. op. T. 4. - M., 1954. - S. 191 [1]