Layli și Majnun ( uzb. Layli va Majnun ) este o poezie ( dastan ) de Alisher Navoi , scrisă în 1484 în vechea limbă uzbecă în timpul epocii timuride pe tema dragostei pentru Leyli și Majnun . Este a treia parte a colecției Hamsa și constă din 38 de capitole.
Poezia constă din cuplete care rime :
Nakhliu, not nakhl , sarvi ozod, / Sarviu, not sarv , rashki shamshod (XI)
Traducerea lui Lipkin:
Nu, nu o lumânare, ci un chiparos ( sarv ) strălucește, / Ce invidie de cifon ( shamshod ) !
Poemul începe cu o descriere a unui lider arab drept și ospitalier ( hukmron ), care a așteptat în cele din urmă nașterea unui copil ( tifl ), pe care l-a numit Qais. La școală ( maktab ) o întâlnește pe frumoasa Leila și se îndrăgostește de ea ( XI ). Dragostea ( ishq ) înnebunește mintea lui Kais ( aql ), el este numit Majnun ( XV ) și pus în lanțuri ( XVI ). Și Leyla, între timp, se căsătorește cu Ibn Sellam. O încercare de a vindeca Qays la Kaaba nu duce la un rezultat pozitiv ( XX ). Majnun se stabilește în deșert ( dasht ), repetând în mod constant cuvântul „Layla” și scriind poezii în onoarea ei. În pământul sălbatic, și-a învins naf- ul , a devenit păstor de gazele ( kiyik ) [1] , iar lupii ( buri ) l-au slujit ca câini.
În deșert, Majnun este întâmpinat de vânătorul Navfal, care este surprins de puterea sa asupra animalelor. La rândul său, Majnun condamnă vânătoarea pentru distracție din compasiune față de animale. Navfal decide să-l ajute adunând o armată ( sipah ) pentru a ataca tribul Laili ( XXI ). Văzând dizgrația iminentă, tatăl Laylei este gata să-și omoare fiica cu propriile mâini. Apoi Majnun cere de la Navfal să oprească bătălia ( razm ) ( XXIII ). După ce a primit un răgaz, tribul Leyli face o migrație. Majnun îl întâlnește pe Zayd din tribul ( kabila ) Leili, rănit și rămas în urma armatei sale, se pocăiește lui pentru nenorocirile sale și îi cere să trimită o scrisoare pentru a-și găsi iubita ( XXIV ). Între timp, tatăl lui Majnun își întoarce fiul acasă și îi aranjează căsătoria cu fiica lui Navfal, dar în ultimul moment Majnun nu este pregătit să-și trădeze prima dragoste ( XXX ). Leyli este dat în căsătorie cu Ibn Salom, cu toate acestea, în timpul nunții, are loc un accident vascular cerebral și mireasa fuge în stepă la Majnun ( XXXI ). Împreună își găsesc dragostea reciprocă în deșertul Najdului . La sfârșit, Layla și Majnun părăsesc această lume împreună ( XXXV ).
Navoi descrie frumusețea ( husn ) lui Leyli în contraste: „Zulfi tunida uzori khurshed” - „ca soarele ( khurshed ) fața ( modelul ) părului ei în noapte ( zulf )”. Sprâncenele curbate ( kosh ), ochii strălucitori ( kuzlar ) și un punct aluniță ( khol ) deasupra gurii sunt evidențiate în special.