Suares, Mario
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 11 august 2022; verificările necesită 4 modificări .
Mario Alberto Nobre Lopes Suares ( port. Mário Alberto Nobre Lopes Soares , [ˈmaɾiu suˈaɾɨʃ] , 7 decembrie 1924 , Lisabona , Portugalia - 7 ianuarie 2017 , Lisabona , Portugalia ) - om de stat portughez, prim-ministru al Portugaliei (1976-1978) 1983 -1985), Președintele Portugaliei (1986-1996).
Biografie
Primii ani. Cariera politică timpurie
Tatăl său, João Lopes Suares, a fost preot, ministru de guvern și mai târziu activist republican antifascist.
În 1951 a absolvit un curs complet de istorie a filosofiei la Facultatea de Literatură, în 1957 - Facultatea de Drept a Universității din Lisabona . Ca student, s-a alăturat Partidului Comunist , în care era responsabil de direcția tineret. În această calitate, el a organizat demonstrații la Lisabona pentru a sărbători sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial . A fost membru al Mișcării de Unitate Națională Antifascistă (MUNAF) și al Mișcării pentru Unitate Democratică (Movimento de Unidade Democrática). Soares a fost arestat pentru prima dată de PIDE , poliția politică portugheză, în 1946, când era membru al Comitetului Central al Mișcării pentru Unitate Democratică. A fost arestat de două ori în 1949. În total, polițiștii l-au reținut de 12 ori.
În 1951, a părăsit rândurile Partidului Comunist Portughez, dar a continuat să participe activ la lupta împotriva regimului lui António de Salazar . Din cauza arestărilor constante, a fost privat de posibilitatea de a lucra ca profesor de istorie și geografie, ceea ce l-a determinat să studieze dreptul și să devină avocat. Drept urmare, a luat parte la o serie de procese politice.
Anii de dictatură
Mario Suares a participat activ la campaniile electorale ale opoziției, inclusiv la campania prezidențială a lui Humberto Delgado din 1958. Mai târziu a devenit avocatul familiei lui Delgado, după ce a fost asasinat în 1965 în Spania de agenții PIDE. În calitate de avocat, a apărat câțiva deținuți politici portughezi și a participat la numeroase procese desfășurate la Curtea Plenară și la Tribunalul Militar Special. În special, el a reprezentat interesele liderului comunist portughez Alvaro Cunhal când a fost acuzat de o serie de crime politice.
În 1961, Suares a fost redactor și semnatar al Programului pentru Democratizarea Republicii. Treptat, opiniile sale au devenit mai puțin comuniste, acum a aderat la ideologia liberalismului economic. În aprilie 1964, a participat la înființarea Partidului Acțiune Socialistă din Portugalia la Geneva .
În 1965 și 1969 a devenit candidat la Adunarea Națională din opoziția legală a districtului Lisabona. În martie 1968, prin verdictul unui tribunal militar, a fost expulzat împreună cu familia în Sao Tome și Principe , dar după 8 luni, după venirea la putere, Marcelo Caetan , a putut să se întoarcă în patria sa. În iulie 1970, Suares a fost chemat la PIDE, unde i s-a dat un ultimatum - trebuia fie să părăsească țara, fie să fie după gratii. Soares a plecat în străinătate - mai întâi în Italia, apoi în Franța, unde a predat la universitățile din Vincennes , Paris și Rennes .
În 1973, a participat la crearea Partidului Socialist și a fost ales secretar general al acestuia.
Activitate politică după 1974
A doua zi după Revoluție, garoafa sa întors în patria sa, unde în mai-august 1975 și, de asemenea, în 1977-1978, a ocupat funcția de ministru al Afacerilor Externe al Portugaliei, în această funcție, în special, a negociat independența Mozambicului . cu liderul FRELIMO Zamora Mashel .
După victoria socialiștilor la alegerile parlamentare din 1976, el a format un guvern minoritar după negocieri de coaliție nereușite cu comuniștii. Măsurile dure pe care le-a luat pentru a stabiliza economia țării au dus la o scădere bruscă a popularității sale, iar doi ani mai târziu a fost forțat să demisioneze. După victoria stângii la alegerile parlamentare din 1983, a devenit din nou prim-ministru, formând o coaliție de socialiști și social-democrați. Principala sa realizare în această poziție a fost pregătirea cu succes pentru intrarea Portugaliei în CEE . În 1985, socialiștii au pierdut alegerile parlamentare în fața social-democraților conduși de Aníbal Cavaco Silva , dar în 1986 , după ce a reușit să unească forțele de stânga, Suares a câștigat cu o marjă marginală (puțin peste 2%) în turul doi al alegerilor prezidențiale. Diogo Freitas do Amaral , care a fost în frunte în primul tur. A dezvoltat așa-numita „Președinție deschisă”, o serie de turnee prin țară, fiecare axat pe o problemă anume. În timpul unei astfel de călătorii la începutul anului 1993 în regiunea Lisabona Mare, el a criticat dur „rănile sociale” provocate regiunii de politicile lui Cavaco Silva, care mai târziu a fost considerată drept începutul apusului popularității premierului social-democrat. În 1991 a fost reales în primul tur cu sprijinul atât al socialiştilor, cât şi al social-democraţilor. A fost președinte de onoare al Internaționalei Socialiste [3] .
După ce a părăsit președinția în 1999-2004, a fost membru al Parlamentului European , a candidat pentru președinția Parlamentului, dar a pierdut în fața lui Nicole Fontaine . În 2006, a devenit din nou candidatul oficial al socialiștilor la alegerile prezidențiale, dar a pierdut în fața lui Aníbal Cavaco Silva și a stângaciului independent Manuel Alegre , obținând mai puțin de 15% din voturi.
A fost membru al Clubului de la Madrid , o organizație independentă de peste 80 de foști oameni de stat democrați din întreaga lume. Din 1997 până în 1999 a fost președinte al Mișcării Internaționale Europene. În 2007, a fost numit președinte al Comisiei pentru libertatea religioasă.
În octombrie 2010, Suares a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Lisabona în timpul sărbătoririi a 100 de ani de naștere, care coincide cu celebrarea centenarului Republicii Portugheze.
Fiul său, Juan Suares , politician și om de stat, ministrul culturii al Portugaliei (2015-2016), primar al Lisabonei (1995-2002).
Premii
Premiile Portugaliei
| Țară | data | Răsplată | Scrisori | |
|---|---|---|---|---|
| Portugalia | 9 martie 1986 - 9 martie 1996 | Cavaler al Ordinului Triplu în calitate de președinte al Portugaliei | ||
| Portugalia | 9 martie 1991 - | Cavaler al Marelui Lanț | Ordinul militar Turnul și Sabia, Valorile, Loialitatea și Meritul | GColTE |
| 9 martie 1986 - 9 martie 1996 | Mare maestru | |||
| Portugalia | 9 martie 1986 - 9 martie 1996 | Mare maestru | Ordinul lui Hristos | |
| 9 aprilie 1981 — | Cavaler de Mare Cruce | GCC | ||
| Portugalia | 9 martie 1986 - 9 martie 1996 | Marele Maestru al Ordinului Sfântul Bennet din Avis | ||
| Portugalia | 9 martie 1986 - 9 martie 1996 | Marele Maestru al Ordinului Militar Sfântul Iacob și Sabia | ||
| Portugalia | 9 martie 1986 - 9 martie 1996 | Marele Maestru al Ordinului Infantului Don Enrique | ||
| Portugalia | 9 martie 1996 - | Cavaler al Marelui Lanț | Ordinul Libertăţii | GColL |
| 9 martie 1986 - 9 martie 1996 | Mare maestru | |||
| Portugalia | 9 martie 1986 - 9 martie 1996 | Marele Maestru al Ordinului de Merit | ||
| Portugalia | 9 martie 1986 - 9 martie 1996 | Mare Maestru al Ordinului Învățământului Public | ||
| Portugalia | 9 martie 1986 - 9 martie 1996 | Marele Maestru al Ordinului Meritul Antreprenorial | ||
Premii ale țărilor străine
| Țară | Data livrării | Răsplată | Scrisori | |
|---|---|---|---|---|
| Suedia | 21 ianuarie 1987 — | Cavaler al Ordinului Serafimilor | RSerafO | |
| Austria | 10 martie 1987 — | Cavaler al Marii Stele de Onoare a insigna de onoare „Pentru serviciile aduse Republicii Austria” | ||
| Spania | 10 martie 1987 — | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Isabellei Catolica | ||
| Republica Dominicană | 10 martie 1987 — | Cavaler de Mare Cruce cu Steaua de Aur a Ordinului de Merit Juan Pablo Duarte | ||
| Norvegia | 10 martie 1987 — | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Sfântul Olaf | ||
| Brazilia | 13 aprilie 1987 — | Comandant al Lanțului Ordinului Congresului Național | ||
| Brazilia / Sao Paulo | 13 aprilie 1987 — | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Ipiranga | ||
| Republica Coreea | 23 aprilie 1987 — | Cavaler al Ordinului Meritul Diplomatic, clasa I | ||
| Venezuela | 10 noiembrie 1987 — | Cavaler al Ordinului Eliberatorului | ||
| Brazilia | 10 noiembrie 1987 — | cavaler de lanț | Ordinul Crucea de Sud | |
| 10 martie 1987–10 noiembrie 1987 | Cavaler de Mare Cruce | |||
| Grecia | 20 noiembrie 1987— | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Mântuitorului | ||
| Brazilia / Bahia | 30 martie 1988 — | Comandant al Lanțului Ordinului de Merit din Bahia | ||
| Danemarca | 30 martie 1988 — | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Danebrogului | SK | |
| Spania | 30 martie 1988 — | cavaler de lanț | Ordinul lui Carlos III | |
| 10 martie 1987–30 martie 1988 | Cavaler de Mare Cruce | |||
| Brazilia | 30 martie 1988 — | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Național de Merit | ||
| Ordinul Maltei | 9 mai 1989 - | Comandant al Lanțului Ordinului Meritul pro Merito Melitensi | ||
| Luxemburg | 26 mai 1988 - | Cavaler al Ordinului Leului de Aur din Nassau | ||
| Franţa | 26 mai 1988 - | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului de Merit | ||
| Columbia | 27 mai 1988 — | Cavaler al lanțului Ordinului Boyaca | ||
| Republica Congo | 12 septembrie 1989 - | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului de Merit | ||
| Ecuador | 12 septembrie 1989 - | Cavaler al Lanțului Ordinului Național al Meritului | ||
| Zair | 4 decembrie 1989 — | Cavaler al Lanțului Ordinului Leopardului | ||
| Iugoslavia | 24 aprilie 1990 - | Big Star Cavalier | Ordinul Steaua Iugoslavă | |
| 30 aprilie 1988–24 aprilie 1990 | cavaler de panglică | |||
| Franţa | 7 mai 1990 - | Cavaler de Mare Cruce a Legiunii de Onoare | ||
| Cipru | 29 mai 1990 - | Cavaler al Lanțului Ordinului Makarios III | ||
| coasta de Fildes | 1 iunie 1990 - | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Național al Coastei de Fildeș | ||
| Vatican | 8 ianuarie 1991 — | Lanț de cavaleri al Ordinului lui Pius | ||
| Italia | 8 ianuarie 1991 — | Cavaler de Mare Cruce decorat cu panglică | Ordinul de Merit pentru Republica Italiană | |
| 18 iulie 1990–8 ianuarie 1991 | Cavaler de Mare Cruce | |||
| Germania | 8 ianuarie 1991 — | Clasa specială Cavaler Mare Cruce | Ordinul de Merit pentru Republica Federală Germania | |
| 10 martie 1987–8 ianuarie 1991 | Cavaler de Mare Cruce clasa I | |||
| Finlanda | 8 martie 1991 — | Comandant Mare Cruce a Ordinului Trandafirului Alb | ||
| Olanda | 26 septembrie 1991— | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Leului Olandez | ||
| Egipt | 4 aprilie 1992 - | Cavaler al Lanțului Ordinului Nilului | ||
| Chile | 22 iulie 1992 — | Cavaler al Lanțului Ordinului de Merit | ||
| Danemarca | 6 mai 1992 - | Cavaler al Ordinului Elefantului [4] | RE | |
| Palestina | 18 ianuarie 1993 — | Cavaler al Ordinului Steaua Palestinei, clasa I | ||
| Ungaria | 25 ianuarie 1993 — | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului de Merit | ||
| Tunisia | 16 februarie 1993 — | Comandantul Marii Panglici a Ordinului din 7 noiembrie | ||
| Polonia | 21 mai 1993 - | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului de Merit | ||
| Islanda | 29 iulie 1993 - | cavaler de lanț | Ordinul șoimului | |
| 10 martie 1987 - 29 iulie 1993 | Cavaler de Mare Cruce | |||
| Marea Britanie | 19 mai 1994— | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Baiei [5] | GCB | |
| Bulgaria | 26 octombrie 1994— | Cavaler al Ordinului Stara Planina cu Panglică | ||
| Polonia | 26 octombrie 1994 — | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Renașterea Poloniei | ||
| Maroc | 20 februarie 1995 — | cavaler de lanț | Ordinul Muhamadiyya | |
| 6 februarie 1992–20 februarie 1995 | cavaler de panglică | |||
| Paraguay | 18 decembrie 1995 — | Cavaler al Lanțului Ordinului Național al Meritului | ||
| Luxemburg | 28 februarie 1996 — | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Coroana Stejarului | ||
| Senegal | 28 februarie 1996 — | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului de Merit | ||
| Marea Britanie | 28 februarie 1996 — | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe [5] | GCMG | |
| capul Verde | 5 ianuarie 2001 — | Cavaler al Ordinului Amilcar Cabral clasa I | ||
| Mexic | 16 februarie 2003— | Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Vulturului Aztec | ||
Note
- ↑ Mario Soares avait vécu de "très bons moments" comme prof à Rennes (franceză) - 2017. - ISSN 0999-2138 ; 2262-4279
- ↑ Les années rennaises de Mário Soares, „un monsieur charmant” (fr.) - 2017. - ISSN 0999-2138 ; 2262-4279
- ↑ Honorary Presidents Arhivat la 14 mai 2013 la Wayback Machine XVIII Congres al Internaționalei Socialiste, Stockholm 20-22 iunie 1989
- ↑ Ordersdetaljer (link în jos) . web.archive.org. Consultat la 11 noiembrie 2019. Arhivat din original la 7 decembrie 2013.
- ↑ 1 2 Cavaleri și Dame de Onoare (link inaccesibil) . www.leighrayment.com. Consultat la 11 noiembrie 2019. Arhivat din original la 1 decembrie 2017.
Literatură
- Mario Suares (Oameni și evenimente) // Timp nou . - M. , 1974. - Nr. 27 . - S. 17 .
Link -uri
 Site-uri tematice | ||||
|---|---|---|---|---|
| Dicționare și enciclopedii | ||||
| Genealogie și necropole | ||||
| ||||
| președinții Portugaliei | ||
|---|---|---|
| I Republica (1910-1926) | ||
| „Dictatura națională” (1926-1933) | ||
| Republica a II-a: Statul Nou (1933-1974) | ||
| Revoluția Garoafelor și tranziția la democrație (1974–1976) | ||
| a III-a Republică (1976 - prezent) | ||
| Prim-miniștrii Portugaliei | |
|---|---|
Monarhia constituțională (1834-1910) |
|
| I Republica (1910-1926) |
|
„ Dictatura națională ” (1926-1933) | |
| a II-a Republică (1933-1974) | |
| Revoluția Garoafelor și tranziția la democrație (1974–1976) | |
| a III-a Republica | |
| Portal „Portugalia” • Proiect „Portugalia” | |