Operă | |
Mila lui Titus | |
---|---|
La clemenza di Tito | |
Compozitor | Wolfgang Amadeus Mozart |
libretist | Caterino Mazzola |
Limba libreto | Italiană |
Sursa complot | Pierre Corneille - tragedia „Cinna” |
Gen | "Opera seria" (operă serioasă) |
Acțiune | Două |
Anul creației | 1791 |
Prima producție | 6 septembrie 1791 |
Locul primei spectacole | Praga , Teatrul Estates |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
„ Milostivirea lui Titus ” ( ital. La clemenza di Tito ; K.621) este o operă în italiană în două acte de Wolfgang Amadeus Mozart .
Cea mai populară piesă a lui Pietro Metastasio , scrisă încă din 1734, bazată pe tragedia lui Pierre Corneille Cinna, a fost folosită pentru a scrie opera ; piesa a fost pusă pe muzică de mulți compozitori, printre care I.K. Bach , K. V. Gluck , J. A. Hasse , N. Yomelli , J. D. Scarlatti , dar până la începutul anilor 90 a fost depășit în multe privințe și, la cererea lui Mozart, a fost revizuit semnificativ de Caterino Mazzola, în special din 3 acte. într-un 2 acte și apropiat de stilul opera buffa de atunci [1]
Mila lui Titus este una dintre ultimele două opere ale lui Mozart (împreună cu Flautul magic ), a fost scrisă la comandă pentru încoronarea împăratului Leopold al II-lea ca rege al Boemiei și a fost interpretată pentru prima dată la Teatrul Estates din Praga pe 6 septembrie 1791 .
Vittelia, fiica împăratului ucis, vrea să se răzbune pe Titus pentru că i-a respins dragostea și îl convinge pe Sextus, care este îndrăgostit de ea, să participe la o conspirație împotriva lui. Aflând însă că împăratul a refuzat să se căsătorească cu Berenice și a trimis-o la Ierusalim , Vittelia însăși intenționează să-i devină soție și îl oprește pe Sextus. Titus vrea să-și vadă soția pe sora lui Sextus, Servilia, căreia îi trimite un mesaj pe Annius, un prieten al lui Sextus, care el însuși este de mult îndrăgostit de Servilia. Servilia decide să-i spună lui Titus adevărul, dar spune că dacă împăratul insistă să se căsătorească, ea se va conforma. Titus, atins de sinceritatea Serviliei, dă undă verde căsătoriei lor cu Annius.
Între timp, Vittelia, după ce a aflat că împăratul a ales-o pe Servilia ca soție, este din nou pătrunsă de ură față de el și îi cere lui Sextus să-l omoare pe Titus. La scurt timp după plecarea Sextus, apar Annius și Publius și o informează pe Vittelia că împăratul vrea ca ea să-i fie soție. Vittelia este confuză.
Sextus în fruntea rebelilor se apropie de palatul imperial, mulțimea îi dă foc. Sextus relatează că l-a văzut pe Titus murind. Acțiunea se termină cu un cor general în doliu pe împărat.
Curând devine însă clar că Titus trăiește și, în locul lui, a murit unul dintre asociații săi, îmbrăcat în haine imperiale. Rebeliunea este înăbușită, iar Sextus vrea să se sinucidă, dar Vittelia îi ia pumnalul. Publius îl arestează pe Sextus și îl aduce în judecată de Senat. Senatul îl condamnă la moarte, dar Titus decide să vorbească cu el și să afle tot adevărul despre rebeliune. Sextus își asumă toată vina, nedorind să o extrădeze pe Vittelia, iar Titus, în ciuda impulsurilor sale interioare, semnează mandatul de moarte.
În ziua execuției, Vittelia decide să-i mărturisească totul lui Titus, iar acesta o iartă cu generozitate pe ea și pe Sextus. Opera se încheie cu un cor general laudând înțelepciunea și mila împăratului.
Soliştii sunt daţi în următoarea ordine: Titus, Vitellia, Servilia, Sextus, Annius, Publius.
Soliştii sunt daţi în următoarea ordine: Titus, Vitellia, Servilia, Sextus, Annius, Publius.
![]() | ||||
---|---|---|---|---|
Dicționare și enciclopedii | ||||
|
de Wolfgang Amadeus Mozart | Opere|||
---|---|---|---|
|