Model de castor

Modelul Beaver este un model de prognoză a falimentului economistul american William Beaver în 1966.

Istorie

Economistul american William Beaver și-a publicat în 1966 lucrarea [1] , în care a fost primul care a folosit rapoarte financiare pentru a prezice probabilitatea ca companiile să intre în faliment. Eșantionul a inclus 79 de companii americane care au dat faliment între 1954 și 1964. Pentru fiecare societate aflată în faliment, la eșantion a fost adăugată o societate nefalimentară conform principiului de potrivire .

Calcul model

Modelul permite evaluarea stării financiare a companiei în ceea ce privește posibilul faliment viitor al acesteia. Indicatorii pentru model sunt preluați din Bilanțul (Formular nr. 1), Situația rezultatelor financiare (Formularul nr. 2) și Anexa la Bilanț (Formularul nr. 5) [2] .

William Biver a propus un sistem de indicatori cu cinci factori pentru evaluarea stării financiare a unei întreprinderi pentru a diagnostica falimentul [3] :

Index	Formula de calcul	Metoda de calcul	Grupa 1 Firme prospere	Grupa 2 cu 5 ani înainte de faliment	Grupa 3 cu 1 an înainte de faliment
Raportul castorului	(Venit net + Amortizare)/ Fonduri împrumutate	p.190(F2) + p.F5(393+394)/ p.(590+690)	0,40–0,45	0,17	(0,15)
Rata lichidității curente	Active curente / Datorii curente	pagina 290/ pagina (610 + 620 + 630 + 660)	<3.2	<2	<1
Rentabilitatea economică	Profit net / Valoarea activelor	p. 190 (F2) / p. 300	0,6—0,8	0,4	(0,22)
Levier financiar	Capital împrumutat / Bilanț	pagina (590 + 690) / pagina 700	<0,37	<0,5	<0,8
Rata de acoperire a activelor a capitalului de lucru propriu	(Capitaluri proprii - Active imobilizate)/ Valoarea activelor	str. (490 − 190)/ str. 300	0,4	<0,3	(0,06)

Critica modelului

Avantajele modelului [4] :

simplitatea calculelor;
utilizarea indicatorului de rentabilitate a activelor și emiterea de judecăți cu privire la momentul falimentului;
orizont lung de prognoză, fără factori de ponderare.

Dezavantajele modelului [4] :

se utilizează un număr mic de indicatori, nu există o evaluare integrală;
subiectivitatea cu definirea stării financiare pentru fiecare indicator separat, ceea ce conferă un caracter intuitiv general;
subiectivitatea concluziilor cu diferiți indicatori ai valorilor coeficienților;
nu există un indicator final al riscului de faliment, ceea ce duce la complexitatea interpretării rezultatelor și nu există contabilitate pentru specificul industriei și regionale ale întreprinderii.

Vezi și

Note

↑ Beaver WH Financial Ratios as Predictors of Failure Arhivat 5 mai 2020 la Wayback Machine /Empirical Research in Accounting Selected Studies// Journal of Accounting Research , 1966, nr.4 - pp. 71-111 - DOI 10.2307/2490171
↑ Yakovleva I.N. Cum să preziceți riscul de faliment al unei companii Arhivat 30 octombrie 2020 la Wayback Machine // Manualul Economist, nr. 4, 2008
↑ Patlasov O.Yu., Sergienko O.V. Management de criza. Modelarea financiară și diagnosticarea falimentului unei organizații comerciale. Tutorial. – M.: Knizhny Mir, 2009 – 512p. - P.263 - ISBN 978-5-8041-0383-6
↑ 1 2 Managementul anticriză: teorie și practică / ed. UN. Ryakhovskoy, S.E. Kovana - M .: KNORUS, 2018. - 378 p. — P.136 — ISBN 978-5-406-06075-9