| Vadim Amiadovici Young | |
|---|---|
| Data nașterii | 4 iunie 1947 (75 de ani) |
| Locul nașterii | Moscova |
| Cetățenie | URSS, SUA, Rusia |
| Ocupaţie | poet, eseist, editor |
| Ani de creativitate | 1970 - prezent |
| Limba lucrărilor | Rusă |
Așa cum o pelerină aleargă de-a lungul ramurilor palmare,
ascunzându-se de o priveliște fără suflet,
precum războinicul unui Han, care se repezi peste stepe,
așteaptă un trup neatins ca recompensă,
precum Iaroslavna plânge peste râu,
precum Igor Prințul își linge rănile,
așa cum un lup cenușiu Schimb țări,
în speranța de a câștiga pacea în zadar...
Vadim Molody
Vadim Amiadovici Molody (n . 4 iunie 1947 , Moscova ) este un poet, eseist, editor sovietic, rus.
Absolvent al celui de -al doilea Institut Medical din Moscova. N.I. Pirogov . Psihiatru , analist jungian , domeniu de interese științifice - psihopatologia creativității.
A fost angajat și autor al ziarului lunar Sovershenno Sekretno , a găzduit programul „Din atelierul artistului” la televiziunea din Moscova.
Nepotul lui T. K. Molodoy , nepotul lui K. T. Molodoy .
În 1990 , V. Molody a plecat în SUA și s-a stabilit la Chicago , Illinois , de unde s-a întors în patria sa 27 de ani mai târziu (în 2017 ).
A fost redactor-șef și autor al almanahului „Cuvinte, cuvinte, cuvinte”. (Au fost publicate două numere ale almanahului: Cuvinte, cuvinte, cuvinte: almanah. - M . : Vărsător , 2014. - Nr. 1. - 504 p. - ISBN 978-5-91763-224-7 . ; Cuvinte, cuvinte , cuvinte: almanah . - M .: Vărsător , 2014. - Nr. 2. - 504 p. - ISBN 978-5-91763-279-7. )
A fost redactor și s-a numărat printre autorii almanahului „The Floating Bridge” ( Waldemar Weber Verlag, Augsburg ) și al almanahului „Foreign Backyards”, publicat din 2013 la Düsseldorf ( Germania ). Tipărit în SUA, mai multe țări europene și Rusia.
A creat și a condus multă vreme secțiunea Antologie de poezie în săptămânalul Reklama din Chicago .
Membru al antologiei „45: calibru victorios al rima rusă”, apărută la editura AGRUS.
Poeziile lui Vadim Molodoy au fost traduse în engleză și islandeză.
Cea mai mare influență, potrivit lui Vadim Molodoy, a fost făcută asupra lui de Felix Trofimovici Mikhailov , profesor de psihiatru Anatoly Kuzmich Anufriev, Mihail Leonovici Gasparov , pr. Alexander Men și scriitorul I. Grekova .
Opera literară a lui Molodoy a fost foarte apreciată de Serghei Aleksandrovsky , Evgheni Vitkovski , Ksenia Dragunskaya , Olga Koltsova , Alexander Kuzmenkov și mulți alții.
V. Molody se consideră un autor independent: „Nu sunt membru al niciunei sindicate, asociații, studiouri, cluburi etc., nu sunt afiliat la nicio mișcare, nu particip la concursuri, campionate, concursuri și bătălii poetice. ”
Acesta este un poet pentru un cititor sofisticat - nu datorită experimentelor formale cu versuri, crearea de cuvinte sau tropi complicate . V. M. practic nu are nici una, nici alta, nici a treia... Dar Young este înzestrat cu viziunea unui suprarealist experimentat . Cel mai bine este să-i caracterizați metoda cu fraza lui Lorca : „rezultatul amestecării formelor, semnificațiilor și rolurilor atribuite obiectelor sau ideilor din realitate”...
Tinerii cer o lectură atentă, în pragul exegezei , dar cine a promis că va fi ușor?
— Alexandru Kuzmenkov . Din prefața la cartea lui V. Molodoy „Dedicații”
Vadim Molody a crescut ca poet în conformitate cu înțelegerea clasică a poeziei. În poeziile sale, el apare ca purtătorul unei tradiții profund rusești de a vorbi despre totul deodată - fiecare poezie nu este doar o „imagine dintr-o expoziție”, o schiță, o izbucnire emoțională, ci și lanțuri de asociații, parafraze, ascunse. citate care ne trimit înapoi la predecesorii noștri, la poezia și proza mondială. Aceasta este o conversație despre limbă și referințe la miturile Hellas și reminiscențe ale Evului Mediu - sinteză, simbioză, vorbire organică a unei persoane pentru care toată cultura europeană (și nu numai europeană) este un habitat natural, o casă, o locul în care autorul ajunge la înțelegerea vieții moderne. < . . .> Opera lui Vadim Molodoy este elitistă și profund ezoterică ; el scrie nu despre evenimentele lumii exterioare, ci despre acea realitate care trece dincolo de limitele existentei fizice, pe care putini o pot atinge. Așadar, doar un cititor cu adevărat educat și cult, care simte iluzoria și falsitatea a ceea ce ne este „dat în senzații” poate înțelege și aprecia poeziile sale. Dar, în același timp, acestea sunt „conversații ușoare”, în care „de la mic la mare” și de la mic la mare nu este nici măcar un pas, ci o silabă, o liniuță, o întrerupere de linie ...
— Ilya Budnitsky. Din prefața cărții de V. Molodoy „Disputes with Mnemosyne”
Se pare că cititorul va acorda atenție faptului că de foarte multe ori Vadim Molody își dedică poeziile nu memoriei poeților răposați, ci lor înșiși - ca și cum ar fi încă printre cei vii: „ Georghi Ivanov . Boris Poplavsky , etc. Înțeleptul vestitor Vladimir Solovyov obișnuia să dea inițieri exact în același mod - subliniind discret credința sa neclintită în nemurirea sufletului. Pentru Molodoy, aceasta nu este o mișcare artistică împrumutată mecanic, ci un dispozitiv poetic la fel de subtil care afirmă unitatea existenței pământești cu altă existență: o legătură indisolubilă, deși nu întotdeauna palpabilă, între diferitele straturi care alcătuiesc universul... Una dintre trăsăturile inerente operei lui Molodoy este o abilitate virtuoasă de a folosi contaminarea literară, de a intercala și „implantează” linii individuale și fragmente de lucrări clasice în textele lor, dând gândurilor și imaginilor binecunoscute un sunet nou și neașteptat.
- Serghei Alexandrovski . „Pe căile întunecate ale dimensiunilor secrete”