Mănăstirea Chelik-Dere

Mănăstirea Celik-Dere în cinstea Adormirii Maicii Domnului este o mănăstire de maici a Episcopiei Tulcea a Bisericii Ortodoxe Române , situată în comuna Frecatei , județul Tulcea din România .

Numele mănăstirii provine din limba turcă și înseamnă „pârâu de oțel”.

Istorie

În „Marele Dicționar Geografic al României” ( ro:Marele Dicționar Geografic al României ) se menționează că mănăstirea a fost fondată de „episcopul” Atanasie (Lisavenkov) în 1835. Totodată, arhimandriții Roman (Sorescu) și Ieronymus (Motoka) au subliniat că mănăstirea a fost întemeiată în jurul anului 1840 de călugării ruși din Athos, arhimandritul Atanasie (Lisavenko) și Schemamonahul Paisius pe locul unui vechi așezământ monahal. Inițial, mănăstirea a fost amplasată pe vârful dealului, unde se află acum cimitirul mănăstirii, dar a fost distrusă în scurt timp de incendiu. Până în anul 1846, în valea pârâului Chelik-Dere, Biserica Adormirea Maicii Domnului, templu-paraclis în numele sfinților arhangheli Mihail și Gavril, care a servit și ca trapeză, o clopotniță cu au fost construite șase clopote și o clădire de chilii. În anii 1845-1846, cu binecuvântarea Mitropolitului Dionisie, mănăstirea a fost transformată în mănăstire și în ea s-au stabilit maici din Basarabia. Frații mănăstirii s-au mutat în iazul Saon, unde au întemeiat mănăstirea Saon [2] [3] .

În 1901, Episcopul Parthenius al Dunării de Jos (Klincheni) a pus piatra de temelie pentru o nouă Biserică Adormirea Maicii Domnului de piatră. Pentru construcție s-au strâns 40.000 de lei donații din Rusia și România, cu o estimare planificată de 300.000 de lei. Proiectul a fost proiectat de arhitectul Tom Dobrescu din București. În 1909, Episcopul Nifon (Nikulescu) al Dunării de Jos , văzând starea dezastruoasă a mănăstirii, începe să organizeze evenimente de binefacere pentru a strânge fonduri. Ministerul Cultelor, condus de Spiru Haret , a alocat 145.000 de lei pentru construcție. La 7 iunie 1910, episcopul Nifon sfințiește din nou vechea ctitorie. Lucrările de construcție au fost finalizate până în 1916. În 1926-1929, artistul Gheorghe Eftimiu a pictat pereții templului în stil neobizantin cu elemente românești. Biserica de jos, destinată inițial înmormântărilor, a servit ca biserică de iarnă în anii 1932-1954. La 22 octombrie 1932, episcopul Kosma (Petrovici) al Dunării de Jos a sfințit-o în cinstea icoanei Maicii Domnului „Primăvara dătătoare de viață” [3] .

Multă vreme mănăstirea și-a păstrat caracterul rusesc. În 1906, în mănăstire locuiau 95 de călugărițe, majoritatea ruși. Slujbele se făceau în mare parte în slavonă bisericească . Preoții la acea vreme erau Fotiy (Simionov) și Petru (Ivanchenko). Mănăstirea deținea 150 de hectare de teren, inclusiv 15 hectare de vie. Statul a asigurat mănăstirilor 5.000 de lei și o tonă de sare pe an. Sub episcopul Nifon începe romanizarea mănăstirii. La 1 septembrie 1909, acolo a fost deschisă o școală pentru adulți cu limba română de predare. La 11 octombrie a aceluiași an s-a deschis o școală de pictură bisericească, țesut și pictură populară românească [3] .

Templul Arhanghelilor Mihail și Gavril a fost distrus de o inundație în 1916. Biserica Adormirea Veche a fost și ea distrusă de o inundație în 1947 [4] . În 1953, în mănăstire a fost instalată o moară de vânt. În 1967, în clădirea școlii de pictură a fost deschis un muzeu de artă bisericească. În 1976 mănăstirea a fost declarată monument al istoriei României. În 1998, a fost construită o nouă clădire de celule, un arhondarik și o trapeză [3] .

Până în 2002, mănăstirea a fost una deosebită . În 2009, în mănăstire locuiau 60 de maici [3] .

Note

1. ↑ Baza de date Wiki Loves Monuments - 2017.
2. ↑ Manastirea Celic Dere  (Rom.) . CrestinOrtodox.ro . Data accesului: 17 decembrie 2021.
3. ↑ 1 2 3 4 5 Alexandru Constantin Chituţă. Mănăstirea Celic-Dere  (Rom.) . Ziarul Lumina (6 septembrie 2009). Data accesului: 17 decembrie 2021.
4. ↑ Mânăstirea Celic Dere  (Rom.) . Biblioteca Județeană ”Panait Cerna” Tulcea. Data accesului: 17 decembrie 2021.