Societatea de istorie și antichități din provinciile Ostsee

Societatea de istorie și antichități din provinciile Ostsee
Centru administrativ
Tipul organizației societate istorică [d]
Baza
Data fondarii 1 septembrie (13), 1834
lichidare
1939
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Societatea pentru istoria și antichitățile provinciilor Ostsee ( germană:  Gesellschaft für Geschichte und Altertumskunde der Ostseeprovinzen Russlands , GGuA ) este o societate științifică care a funcționat între 1834-1939. mai întâi în Imperiul Rus , iar mai târziu în Republica Letonia , cu sediul la Riga .

Sarcina societății era să studieze istoria (inclusiv cea mai recentă) provinciilor Ostsee și, în special, a germanilor baltici care au dominat viața culturală și politică a regiunii . Inițiatorul creării Societății a fost pastorul de la Riga Gustav Reinhold Taubenheim . În Letonia independentă, mențiunea Rusiei și a unităților sale administrative ( Gesellschaft für Geschichte und Altertumskunde zu Riga ) a dispărut din numele Societății și  odată cu încheierea unui acord între Letonia și Germania nazistă privind întoarcerea etnicilor germani la istoricul lor. Patria, Societatea, ca și alte organizații germane din Letonia, a încetat să mai existe.

De-a lungul activității sale, Societatea și-a publicat propria orgă tipărită în limba germană, „Știri din domeniul istoriei Livoniei, Estlandei și Curlandei” ( germană:  Mitteilungen aus dem Gebiete der Geschichte Liv-, Est- und Kurlands , din 1921 „Știri din istoria Livoniană”, din 1938 „Știri din istoria baltică”), a adunat o bibliotecă științifică de peste 70 de mii de volume ( Biblioteca Națională a Letoniei a organizat o expoziție de cărți din această bibliotecă cu ocazia centenarului ei [1] ). Cercetările arheologice s-au desfășurat sub patronajul Societății, în 1896 Societatea a acționat ca organizator al celui de-al X-lea Congres arheologic rus, desfășurat la Riga .

Președinții Societății

Note

  1. Anda Busevica. Rīgas Vēstures un senatnes pētītāju biedrības bibliotēkas liktenis laika griežos Copie de arhivă din 22 iulie 2021 pe Wayback Machine // Latvijas Sabiedriskie mediji , 31.03.2019.

Link -uri