Olorhyme ( pantorhym, pantorim ; din altă greacă ὅλος - plin, întreg + rimă) - un fel de rimă , în care consonanța este inerentă nu într-o parte separată a cuvintelor, ci în același timp în întregul cuvânt sau frază, de exemplu, „ căci țip, patru înghețate”. Olorima poate fi reprezentată printr-un cuplet (toate silabele dintr-un rând rimează cu toate silabele dintr-un altul) sau un scurt poem format în întregime din versuri consoane . Fiecare cuvânt individual din aceste versete este repetat în rândul următor sub forma unui alt cuvânt sau cuvinte care au părți în compoziția lor care sunt în consonanță cu acest cuvânt, motiv pentru care rima nu se află la sfârșitul rândului, ca de obicei, dar întreaga linie este o singură rimă continuă. Pentru versurile care constau din aceeași succesiune de litere și care pot diferi în locația diviziunilor cuvintelor, se folosește termenul pantogramă .
Jurnalistul și umoristul britanic Miles Kington în poemul „A Scottish Lowlands Holiday Ends in Enjoyable Inactivity” oferă următoarea elocuție [1] :
În zonele de deal din Ayrshire, o croazieră, eh, fetiță?
Inerție, hilar, acumulează, helas!
Următorul olaritm al scriitorului Marc Monnier este adesea atribuit în mod eronat lui Victor Hugo (analiza sa fonetică este realizată în articolul lui Jacqueline Vessier [2] ):
Gall, amant de la Reine, alla, turneu magnanime!
Galamment de l'Arène à la Tour Magne, à Nîmes.
Acest vers este citit de personajul principal - Jacques - din romanul lui Jean Cocteau „Sfoară dublă”, în timp ce el indică paternitatea lui Victor Hugo. În traducerea rusă a Nataliei Shakhovskaya, acest olorritm sună astfel: [3] :
Gallus voia buzele de otravă ale reginei;
Deși a mințit, ruinând alte regine, dar
îi voi da un milion -
Măcar pentru El; e dragut?
Scriitorul și umoristul Alphonse Alle a venit cu aceste rânduri [4] :
Par le bois du djinn, où s'entasse de l'effroi,
Parle, bois du gin, ou cent tasses de lait froid.
Alphonse Allais însuși a comentat astfel de experimente după cum urmează [4] :
La rime n'est pas très riche, mais j'aime mieux cela que de sombrer dans la trivialité.
Tradus în rusă: „Rima nu este prea bogată, dar pentru mine este mai bună decât să mă tăvălesc în banalitate”.
Dintre poeții ruși care au compus poezii olorritmice, se poate sublinia D. E. Avaliani . Iată câteva dintre olorritmii săi [5] :
Calea poetului este a mea -
Pe treapta întunericului.
* * *
Nu LEGEA - o sperietoare eternă.
Nu voi termina cea umană,
Căci unde este rostul?
Dimineața este un fluture,
Și Dumnezeu este un copil:
Pântecele este un butoi.
* * *
Prostrat, gât, putregai.
Nietzsche, miel!
O să-l iau, omule,
o să iau oaia.