Meridianul de referință

Meridianul de referință sau meridianul internațional de referință ( meridianul internațional de referință în engleză  ), - meridianul zero (0 ° longitudine), folosit ca punct de plecare pentru numărarea longitudinii de către Serviciul Internațional de Rotație a Pământului , Sistemul Internațional de Coordonate al Pământului și creat pe aceleași principii a WGS 84 și PS -90 . Meridianul de referință se întinde la aproximativ 5,3" est (aproximativ 102 metri) de axa instrumentului de tranzit al observatorului Greenwich , care este punctul de referință al meridianului Greenwich [1] [2] [3] .

Locație

O deplasare de 5,3" față de meridianul Greenwich a apărut la utilizarea primului sistem de navigație prin satelit din lume Transit [4] . Sistemul de navigație Transit a fost dezvoltat la Laboratorul de Fizică Aplicată al Universității Johns Hopkins din Maryland , SUA. Coordonatele stației care au primit semnalul satelitului au fost recepționate în sistemul de coordonate al rețelei geodezice americane NAD27, bazat pe modelul elipsoidului pământesc , nelegat de centrul său de masă, și au fost convertite la coordonatele modelului elipsoid, legate de centrul său de masă. Acest lucru a dus la o schimbare a tuturor coordonatelor calculate, inclusiv a meridianului zero.

Când antena stației terestre Transit a fost instalată în iunie 1969, direct deasupra axei instrumentului de tranzit al Observatorului Greenwich, a fost găsită o discrepanță de 5,64" între meridianul Greenwich și meridianul principal al sistemului de tranzit [4] . Ulterior, această discrepanță a crescut datorită utilizării mingii Geopotential Earth Model în 1996 ( EGM96 ), o creștere bruscă a numărului de stații terestre - de la 4 la peste 500 și utilizarea GPS-ului modern.

Organizația Hidrografică Internațională a adoptat o versiune timpurie a meridianului de referință în 1983 pentru toate hărțile de navigație [5] și la 3 martie 1989 meridianul de referință a fost adoptat pentru navigația aeriană de către ICAO [6] . Deoarece plăcile tectonice se deplasează lent pe suprafața Pământului, majoritatea țărilor își bazează hărțile pe poziția meridianului de referință, fixată în raport cu placa lor tectonă de la începutul unui anumit an, cum ar fi NAD83 în Statele Unite, Terestru european. Sistemul de referință 1989 (ETRF89) și GDA94 australian. Pozițiile meridianului de referință, fixate în raport cu o anumită placă tectonică, diferă de versiunea globală cu cel mult câțiva centimetri.

Se observă că întreaga parte europeană a plăcii euroasiatice, inclusiv Observatorul Greenwich, se deplasează la nord-est de meridianul de referință cu o rată de 2,5 cm pe an. Meridianul de referință este astfel o medie ponderată (în sensul celor mai mici pătrate ) a meridianelor de referință ale rețelei de stații terestre ale Serviciului Internațional de Rotație a Pământului. Această rețea include stații GPS, stații de telemetrie cu laser prin satelit (SLR), stații de distanță cu laser lunar și stații de interferometrie radio de bază foarte lungă (VLBI) [7] . Coordonatele tuturor stațiilor din rețea sunt ajustate anual pentru a ține cont de mărimea rotației lor față de plăcile tectonice principale.

Timpul universal se bazează și pe locația meridianului de referință. Datorită modificărilor vitezei de rotație a Pământului, UTC poate diferi de timpul mediu observat la un anumit meridian cu până la 0,9 secunde (echivalentul cu o abatere de aproximativ 260 de metri de la poziția medie locală a orei solare ). Pentru a alinia Ora universală coordonată cu Ora solară medie UT1, se adaugă periodic o secundă bisecătoare la UTC .

Geografie

Meridianul de referință trece prin următoarele țări, mări și teritorii:

Vezi și

• Meridianul Greenwich

Note

1. ↑ Istoria Primului Meridian-Trecut și Prezent . Consultat la 5 iunie 2014. Arhivat din original pe 5 iunie 2012. (nedefinit)
2. ↑ IRM pe terenul Observatorului Regal din Google Earth Arhivat 14 octombrie 2016 la Wayback Machine Accesat la 30 martie 2012
3. ↑ Latitudinea astronomică a Observatorului Regal este de 51°28'38"N, în timp ce latitudinea sa pe Cadrul de Referință Terestre European (1989) este de 51°28'40,1247"N.
4. ↑ 1 2 G. Gebel și B. Matthews, „Navigation at the Prime Meridian”, Navigation: Journal of the Institute of Navigation (Washington, DC) 18/2 (vara 1971), 141-146.
5. ↑ Un manual privind aspectele tehnice ale Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării - 1982 PDF  (4,89 MB) Secțiunea 2.4.4.
6. ↑ Manual de implementare WGS 84 Arhivat 3 octombrie 2008 pe pagina Wayback Machine i, 1998
7. ↑ Convențiile IERS (2003): Sistemul și cadru convențional de referință terestre PDF  (419 KB)