Patronaj (Roma antică)
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 12 octombrie 2021; verificările necesită 2 modificări .Patron ( lat. patronus , din tatăl -tată) în dreptul roman este un cetățean care a oferit patronaj și protecție membrilor incompleti ai societății civile și politice romane, și anume clienții și liberții . Pentru clienți, patronii erau patricienii , cu care clienții intrau într-o relație de dependență, și moștenitorii acestora. Pentru liberi, patronul era persoana care i-a eliberat. Un servitor special ( nomenclator ) a ajutat la menținerea a numeroase relații cu clienții.
Clienții, la rândul lor, trebuiau să-și întâmpine patronul în casa lui în fiecare dimineață, să acționeze ca mesageri, să fie gardieni personali sau clackeri în timpul discursurilor. Pentru liberi, așa cum scrie Gibbon , „ ...exista o regulă că un sclav nu avea patrie, prin urmare, împreună cu libertatea, el a primit dreptul de a se alătura societății politice în care patronul său era membru ”. Dacă patronul dorea să-și prezinte candidatura la funcții publice, clienții erau obligați să-l voteze la adunările populare ( comiții ). Cu toate acestea, după ce au fost adoptate legile care stabileau votul prin intermediul tăblițelor ( leges tabellariae ), testul de credință față de patron a devenit imposibil [1] , ceea ce era destul de convenabil pentru clienți, deoarece mulți dintre ei aveau mai mulți patroni și din această cauză nu puteau decide pe cine să voteze.
Orașele și provinciile Imperiului Roman erau, de asemenea, sub patronajul unui patron, cel mai frecvent un senator roman , a cărui datorie era să protejeze interesele orașului sau provinciei din Roma . De exemplu, Cicero era patronul provinciei Sicilia , ale cărei interese le-a apărat în cazul lui Verres .
În timpul războaielor civile din Imperiul Roman, unii generali populari s-au autodenumit patroni ai trupelor lor.
Sub patronajul patronului se aflau și câțiva poeți, cum ar fi celebrul epigramatist Marțial .
Note
- ↑ Cic. picior. agr. 2, 2 picioare. 3, 15. 16
 Dicționare și enciclopedii |
|
|---|---|
| În cataloagele bibliografice |