Poezia Flarf este un gen de literatură experimentală care a apărut în 2001 și a fost crearea de texte poetice și piese de teatru din citate colectate aleatoriu din căutări aleatorii pe Google. [unu]
Termenul s-a născut pe cont propriu în timpul procesului creativ care l-a lansat pe Harry Sullivan. Nimeni din mișcare nu și-a putut explica cu exactitate sensul, s-a făcut doar mențiune că flarf este ceva „care posedă flarfism”, indicând dezgustul înnăscut al textelor deja existente. Termenul era apropiat ca înțeles și conținut de estetica taberei , dar era mai ciudat și „greșit”. [2] În viitor, termenul a început să însemne ceva incorect din punct de vedere politic, scăpat de sub control, ceva care „nu ar fi trebuit făcut”. [3]
În mai 2001, Harry Sullivan a creat o listă de corespondență în care au început să fie publicate primele lucrări. Prima postare pe lista de corespondență a fost piesa „Angry at God”, care a fost creată din termenii de căutare „awww”, „yeah” și „God”. [2] La început, lista de corespondență avea șase membri activi, cu timpul numărul acestora a crescut la treizeci. Unii dintre ei au tratat textele publicate ca fiind comice, alții au publicat lucrări mai lungi și mai serioase. Atentatele din 11 septembrie 2001 au subliniat și mai mult schimbarea de ton a poeților către o mai mare seriozitate. În plus, ideea originală a poeziei umoristice și parodice devenea învechită.
În 2003, a fost publicată prima carte de poezie flarf ─ „Deer Head Nation” de K. Silem Mohammed. În 2004, poezia „Mars Needs Terrorists” a fost inclusă în colecția „Best American Poetry”. Aceste două fapte au fost prima recunoaștere oficială a genului. [unu]
Predecesorii poeziei flarf pot fi considerați mișcarea Dada și anumite grupuri neo-dadaiste. Pe lângă asemănările în formarea termenilor, poezia flarf folosește și tehnici și abordări care sunt asociate cu Dada, cum ar fi proceduri aleatorii, colaj, umor și critica socială vitriolă. [patru]
Genul a fost caracterizat și de elemente de performanță, inclusiv spectacole cu un ansamblu de jazz, cânt și elemente de stand-up comedy.
Flarf a fost numită prima mișcare notabilă a secolului 21, o glumă interioară a unui grup de elită, o strategie de marketing, o propunere pentru un nou mod de a citi meșteșugurile literare. Scrierea de poezie flarf a fost descrisă ca o co-creare folosind internetul, un gest imperialist sau colonial, proiectându-se asupra celorlalți și ștergându-și în mod deliberat ego-ul.
Dan Hoi a acordat atenție nu atât unor lucrări specifice, cât și retoricii care le înconjura. În opinia sa, faptul că poeții care au creat flarf nu erau conștienți de funcționarea Google a însemnat că s-au bazat în exces pe un mecanism corporativ creat pentru profit și pentru a direcționa atenția utilizatorilor în direcția corectă. [5]
Poezia „Their Guys, Their Asian Glittering Guys, Are Gay” a provocat o discuție de două luni pe internet, timp în care autorul a fost acuzat de rasism deschis și amenințat cu boicotarea publicațiilor care ar reprezenta platforma pentru participanții mișcării.