Poemul visului ( norvegiană : Draumkvedet , ortografiat uneori Draumkvædet ) este un poem vizionar norvegian despre care se crede că datează din Evul Mediu târziu [1] [2] . Pe baza simbolurilor precreștine prezente în text, se presupune că poemul precede perioada Reformei , dar vârsta sa exactă este necunoscută [3] . Una dintre cele mai cunoscute poezii medievale din Norvegia. Transmisă oral ca baladă până când a fost înregistrată și publicată pentru prima dată în Telemark în anii 1840 [4]. Listată în Tipurile baladei medievale scandinave ca B 31 (categoria B include „balade legendare”).
Protagonistul, Olav Åsteson, adoarme în Ajunul Crăciunului și doarme fără să se trezească până la Noaptea a douăsprezecea . Trezindu-se, sare la biserică și le spune enoriașilor de acolo că a călătorit într-un vis prin lumea interlopă . Detaliile acestei călătorii amintesc oarecum de alte balade medievale precum Lyke-Wake Dirge : un pustiu de spini, podul înalt al Gjallarbru și focul negru. În plus, sunt prezente și elemente din Apocalipsă : Diavolul , călare pe un cal negru, își conduce armata Întunericului din Nord pentru a se întâlni cu o armată venită din Sud, condusă de Arhanghelul Mihail , călare pe un cal alb, însoțit de Iisus Hristos . După aceea, personajul principal reușește să vadă și Iadul și un pic de Paradis . La sfârșitul poeziei, se dă o îndemnare celor vii să acționeze cu milă și compasiune pentru a evita pericolele vieții de apoi.
| *în norvegiană: | *în limba engleză: |
|---|---|
| Draumkvedet | Poemul visului |
| eu
Vil du meg lyda, de exemplu kveda kan om einkvan nytan drengjen, alt om han Olav Åsteson, som hev'e sovi so lengje. Og det var Olav Åsteson, som hev'e sovi so lengje. Han la seg ned om joleftan, sterkan svevnen fekk, vakna 'kje fyrr om trettandagjen, då folkjet åt kyrkjun gjekk. Han la seg ned om joleftan, no hev han sovi so lengje, vakna 'kje fyrr om trettandagjen, då fuglane skoke vengjir. Han vakna 'kje fyrr om trettandagjen, då soli rann i li'e, då sala han ut fljotan folen, han ville åt kyrkjun ride. Presten stand'e fyr altare og les upp lestine lange, Olav set seg i kyrkjedynni og tel'e draumane mange. Gamle mennar og unge dei gjev'e etter gaum'e med' han Olav Åsteson tel'e sine draume. |
eu
Vrei să mă asculți, pot să cânt Despre un tânăr bun, Despre Olav Åsteson, Care a adormit de atâta vreme. Și era Olav Åsteson, Care adormise atât de mult. S-a culcat în Ajunul Crăciunului, Luat de un somn puternic, Nu s-a trezit până la Bobotează, Când oamenii mergeau la biserică. S-a culcat în Ajunul Crăciunului, Acum a dormit de atâta vreme, Nu s-a trezit până la Bobotează, Când păsările au clătinat aripile. Nu s-a trezit până la Bobotează, Când soarele a răsărit pe coasta dealului, Apoi și-a înșeuat muntele iute, Intenționând să călărească la biserică. Preotul stă lângă altar, Citind pasaje lungi, Olav se așează lângă ușa bisericii și își povestește multele sale vise. Bătrâni și tineri, și-au acordat atenția, în timp ce Olav Åsteson a povestit despre visele sale. |
| II
De exemplu, la meg ned om joleftan, sterkan svevnen fekk, vakna 'kje fyrr om trettandagjen, då folkjet åt kyrkjun gjekk. Pentru månen skin'e og vegjine falle so vide. De exemplu, hev vori meg upp med sky og ned-att med havet svarte; den som vil mitt fotspor fylje, lær 'kje av blidom hjarta. De exemplu, hev vori meg upp med sky og ned-att med havsens grunne; den som vil mitt fotspor fylje, lær 'kje av blidom munne. De exemplu, hev vori meg upp med sky og ned-att på svarte dikje; ex. hev sett åt heite helvite og ein del av himmerikje. Eg hev fari yvi vigde vatnet og yvi djupe dalar; høyrer vatn, og ser det inkje, unde jordi so mune det fara. Eg er so trøytt og ferde-mod, og inna so mune eg brenne; ex. høyrer vatn, og fær det inkje, unde jordi so mune det renne. Inkje kneggja soten min, inkje gøydde min hund'e, inkje gol dei ottefuglan': det tottest meg vera under. De exemplu, var meg i auromheime i mange netter og trå, det veit gud i himmerik hosse mang ei naud eg såg. De exemplu, kan noko av kvòrjom derfyr tykkjest de exemplu frod; eg var longe i moldi mòka, ha eg tott den există god. |
II
M-am culcat în Ajunul Crăciunului, Luat de un somn puternic, Nu m-am trezit până la Bobotează, Când oamenii mergeau la biserică. Căci luna strălucește și cărările se împrăștie atât de largi. Am fost sus cu norii și am coborât până în întuneric oceanul Cei care doresc să-mi calce pașii, Nu vor râde cu inima. Am fost sus cu norii și am coborât pe fundul oceanului; Cei care vor să-mi calce pe urme, nu vor râde din gura veselă. Am fost sus cu norii și jos pe mlaștinile întunecate; Am văzut căldura iadului și o parte din împărăția cerească. Am călătorit peste apa sfințită și peste valei adânci; Aud apă, dar nu o văd, Pare că curge sub pământ. Sunt atât de obosit și obosit de călătorie, Și în mine parcă ard; Aud apă, dar nu ajung la ea, Se pare că curge sub pământ. Calul meu nu necheza, câinele meu nu latră, păsările dimineții nu ciripeau; Mi s-a părut ciudat. Am fost în Lumea Cealaltă, Multe nopți lungi; Dumnezeu în ceruri știe Câtă mizerie am văzut. Știu ceva despre multe lucruri De aceea cred că sunt înțelept, De mult am fost în iad, am ajuns să cunosc bine moartea. |
| III
Fyrst'e eg var i uteksti, eg fór yvi tynnyr-mog: sund'e gjekk mi skarlakskåpe og neglan' av kvòr min fot. Pentru månen skin'e og vegjine falle so vide. Deci var de ex. meg i uteksti igjennom den tynnyr-ring: sund'e gjekk mi skarlakskåpe og neglan' av kvòr min fing. Kjem eg meg åt Gjallarbrui, ho heng'e so hågt i vinde; ho er oll med gulle slengji og saum i kvòrjom tinde. Ormen høgg'e, og bikkja bit'e, og stuten stend midte på leii: tri er tingji på Gjallarbrui, og alle er gramme og vreide. Bikkja bit, og ormen sting, og stuten stand og stangar - det slepp ingjen yvi Gjallarbrui som feller domane vrange. De exemplu, hev gjengji Gjallarbrui, ho er både bratt og lei; vassa so hev eg dei Våsemyran', no er ex. kvitt'e dei. Va'i so hev eg dei Våsemyran', der hev kje sta'i meg grunn; no hev eg gjengji Gjallarbrui med rapa mold i munn. De exemplu, hev gjengji Gjallarbrui, og der var krokane på; men eg totte tyngre dei Gaglemyran', gud bære den dei skò gå! |
III
Prima dată când am plecat de aici, am călătorit peste un pat de spini, Sfâșiată mi-a fost mantia stacojie și, la fel, cuiele de pe picioarele mele. Căci luna strălucește și cărările se împrăștie atât de largi. Când am plecat de aici, am călătorit printr-un inel de spini; Sfâșiată mi-a fost mantia stacojie și tot așa și unghiile de pe degete. Am ajuns la Podul Gjallar Ea atârnă atât de sus în aer, Tot podul este acoperit cu aur Și sunt vârfuri la fiecare capăt. Șarpele înțeapă și câinele mușcă, Și boul stă în mijloc: Trei sunt făpturile de pe Podul Gjallar și toate sunt sumbre și mânioase. Câinele mușcă, șarpele înțeapă, Iar boul stă dângând, N-au lăsat pe nimeni peste Podul Gjallar, Care a judecat greșit. Am mers pe podul Gjallar, este atât abrupt, cât și greu; Am străbătut mlaștinile Vås. Acum am trecut de ele. M-am plimbat prin mlaștini, Nu am găsit niciun punct de sprijin acolo; Acum am mers pe Podul Gjallar, Cu pământ de mocirla în gură. Am mers pe podul Gjallar, prins cu cârlige; Dar maunii au fost mai grei, Doamne ajuta pe cei care merg acolo! |
| IV
So kom eg meg åt votno dei, der isane brunne blå; gud skaut det i hugjen min: ex. vende meg derifrå. Pentru månen skin'e, og vegjine falle so vide. De exemplu, var meg i auroheime, ingjen der eg kjende, berre ho sæle gudmor mi med raude gull på hende. Sume fór yvi Grimaråsen og sum yvi Skålestrond, men dei som fór yvi Gjallarhylen, dei kome våte fram. Deci tok de ex. av på vetterstig alt på mi høgre hònd; der såg eg meg til Paradis, det lyser yvi vene lònd. Der såg eg att'e gudmor mi; meg mune kje bet'e gange: Reis du deg til Brokksvalin, der skò domen stande. |
IV
Apoi am ajuns la acele ape Unde gheața ardea neagră; Dumnezeu mi-a îndreptat mintea, am plecat de acolo. Căci luna strălucește și cărările se împrăștie atât de largi. Eram în Lumea de dincolo, nu cunoșteam pe nimeni acolo, Doar binecuvântata mea nașă Cu aur strălucitor pe mâini. Unii au trecut peste Movila Grimar Și alții peste Nisipurile Skåle Dar cei care au trecut pârâul Gjallar Au ieșit udă pe malul celălalt. Apoi am cotit pe o potecă de iarnă Pe partea dreaptă; Acolo am văzut Paradisul, astfel de tărâmuri strălucitoare. Acolo am văzut-o din nou pe nașa mea, nu știam unde să merg: „Du-te la Brokksvalin, unde se va pronunța judecata”. |
| V
Kjem eg meg åt pilegrimskyrkjun, der var meg ingen mann kjend'e, berre ho gode gudmor mi med raude gull på hende. I Brokksvalin der skò domen stande. Der kom ferdi nordantil, og den rei no so kvast; fyre rei Grutte gråskjeggje alt med sit magazin alamă. Der kom ferdi nordantil, det totte eg vera vesst; fyre rei Grutte gråskjeggje, han rei på svartan hest. Der kom ferdi sunnantil, det tottest meg vera best; fyre rei sankte såle-Mikkjel, han rei på kvitan hest. Der kom ferdi sunnantil, og den rei no so tvist; fyre rei sankte såle-Mikkjel, neste Jesum Krist. Der kom ferdi sunnantil, ho tottest meg vera trå: fyre rei sankte såle-Mikkjel, og luren unde armen låg. Det var sankte såle-Mikkjel, han bles i luren lange: Og no skò alle såline fram fyr domen gange! Men då skolv dei synde-såline som ospelauv fyr vinde, og kvòr den, kvòr den sål der var, ho gret fyr syndine sine. Det var sankte såle-Mikkjel, han vog i skåle-vikt; så vog han alle synde-såline bort til Jesum Krist. |
V
Când am venit la biserica de pelerini nu am cunoscut niciun om acolo, Doar buna mea nașă Cu aur strălucitor pe mâini. În Brokksvalin, unde se va pronunța hotărârea. Dinspre nord a venit o oaste, au călărit atât de tare; În față călărea Diavolul în spatele lui marea sa gazdă. Din nord a venit o gazdă, am crezut că este groaznic, În față călărea Eroul Diavol pe un cal negru. Din miazăzi a venit o oaste, am crezut că e bună, În față călărea domn al sufletelor Sfântul Mihail, Călărea pe un cal alb. Din miazăzi a venit o oaste, Călărind atât de tăcut, În față călărea domn al sufletelor Sfântul Mihail, Lângă Iisus Hristos. Din miazăzi a venit o oaste, Mi s-au părut încetini; În față călărea domn al sufletelor Sfântul Mihail, Și un corn îi zăcea sub braț. Era Sfântul Mihail, El a sunat cornul lung: Și acum toate sufletele Voința vor primi judecata. Sufletele au început să tremure, Ca frunzele de aspin în vânt; Și fiecare suflet de acolo a plâns pentru păcatele sale. A fost domn al sufletelor Sfântul Mihail, Cântărind în cântar, Apoi a cântărit toate sufletele păcătoase, Spre Iisus Hristos. |
| VI
De exemplu, såg meg einom drengjen, det fyrste eg vart ved, liten småsvein bar han i fangje og gjekk i jordi til knes. I Brokksvalin der skò domen stande. Kjem ex. meg åt manne dei, kåpa den var bly: hans arme sål i dessom heime var trong i dyre tid. Kjem eg meg åt monno dei, dei bar på gloande jord: gud nåde dei fattige såline som flutte deildir i skog! Kjem eg meg åt bonno dei, dei stoge so hågt på glo: gud nåde dei synduge såline, ha banna bort far og mor! Kjem eg meg åt podda og ormen dei hoggje kvòrare med tanne: det var synduge syskjeni som ha'e kvòrare banna. Der møtte eg dei ormane tvei, dei bit'e kvòrare i sporde: det var dei synduge syskjenbonni som gifte kvòrare på jordi. Kjem eg meg åt Syslehuset, det var trollkjeringan' inne: dei stod kinna i raude blodet, det var so tung ei vinne. Der er heitt i helvite, heitar hell nokon hyggje; der hengde dei 'pivi ein tjørukjetil og brytja ned i ein presterygg'e. |
VI
Am văzut un tânăr, Primul pe lângă care am trecut, Un băiețel pe care l-a purtat în brațe; Era în pământ până în genunchi. În brokksvalin, unde se va pronunța hotărârea. Am venit pe lângă un om, mantia Lui era plumb: Acest sărman suflet din lumea noastră A fost lacom în vremuri grele. Am venit la câțiva bărbați, Ei au purtat pământ strălucitor: Doamne miluiește-te de sărmanele suflete Care au mutat hotar în pădure. Am venit la mai mulți copii, Ei au stat acolo aprinși: Doamne miluiește sufletele păcătoase, Care și-au blestemat tatăl și mama. Am venit la broasca și șarpele, Se înțepau cu dinții: Erau frați păcătoși, Care se blestemaseră. Acolo am întâlnit doi șerpi, S-au mușcat în coadă: Erau veri păcătoși, Care s-au căsătorit pe pământ. Am venit la casa vrăjitoarelor Erau vrăjitoare înăuntru: Stăteau într-o baltă de sânge, Atât de grea era munca lor. E cald în iad, Mai fierbinte decât crede oricine; Acolo au atârnat peste un cazan cu gudron și au tăiat un preot. |
| VII
Sæl er den i fødesheimen fatige gjev'e sko: han tarv ikkje berrføtt gange på kvasse heklemog. Tunga talar, og sanning svarar på domedag. Sæl er den i fødesheimen fatige gjev'e ku: han tarv ikkje sumlug gange på håge Gjallarbru. Sæl er den i fødesheimen fatige gjev'e braud: han tarv ikkje rædast i auromheime fyr horske hundegau. Sæl er den i fødesheimen fatige gjev'e korn: han tarv ikkje rædast på Gjallarbrui fyr kvasse stutehorn. Sæl er den i fødesheimen fatige gjev'e mat: han tarv ikkje rædast i auromheime anten fyr hæ'e hell hat. Sæl er den i fødesheimen fatige gjev'e klæde: han tarv ikkje rædast i auromheime fyr håge kjellar-bræde. |
VII
Binecuvântat este pe pământ Cel ce dă săracilor încălțăminte: Nu trebuie să meargă desculț Pe patul de spini. Limba vorbește și adevărul este spus în ziua judecății. Binecuvântat este pe pământ Cine dă o vacă săracului: Nu trebuie să meargă amețit Pe înaltul Pod Gjallar. Binecuvântat este pe pământ Cel ce dă pâine săracilor: Nu trebuie să se teamă în Lumea Cealaltă De bochetul aspru al câinilor. Binecuvântat este pe pământ Cine dă grâne săracilor: Nu trebuie să se teamă pe Podul Gjallar De coarnele ascuțite ale bouului. Binecuvântat este pe pământ Cel ce dă hrană săracilor: Nu trebuie să se teamă în Lumea de Cealaltă Nici batjocură, nici ura. Binecuvântat este pe pământ Cel ce dă haine săracilor: Nu trebuie să se teamă în Lumea Cealaltă Munții înalți de gheață. |
| VIII
Gamle mennar og unge dei gjev'e etter gaum'e det var han Olav Åsteson, no hev han tålt sine draume. Statt upp, Olav Åsteson, som hev'e sovi so lengje. |
VIII
Bătrânii și tinerii și-au acordat atenția; Acesta a fost Olav Åsteson, acum și-a spus visele. Ridică-te, Olav Åsteson, care a adormit atât de mult. |
Poezia a fost pusă în mod repetat pe muzică de compozitori norvegieni.