Regintruda

Regintrud ( Regentrud ; germană  Regintrud, Regentrud ; a murit în anii 730 ) este soția lui Theudebert , Duce de Bavaria .

Biografie

Originea Regintrudei nu este cunoscută cu exactitate. Potrivit autorilor medievali, soția ducelui Theudebert era fiica unuia dintre regi - merovingienii . Unii istorici l-au considerat pe Dagobert I , care a murit în 639, ca fiind tatăl lui Regintrude , dar acest lucru nu este posibil cronologic [1] [2] . Regele Childebert al III-lea [3] este numit drept un candidat mai probabil . Presupunerea despre originea Regintrudei din dinastia merovingiană s-a bazat pe menționarea ei în documentele medievale de la Salzburg ca „regină” ( lat.  Regentrudis regina ). Cu toate acestea, pentru prima dată acest titlu i-a fost aplicat Regintrudei într-un document din secolul al XII-lea, astfel încât fiabilitatea regalității soției ducelui Theudebert ridică îndoieli serioase [4] . Cea mai comună părere în rândul istoricilor moderni este că Regintrude este fiica contelui de palat Hugobert și Irmina . Acest lucru este menționat într-una dintre carte, care relatează despre împărțirea moștenirii lui Hugobert între cele trei fiice ale sale: Regintrude, Adela și Plektrude [4] [5] .

În sursele istorice medievale , Regintrude este menționată ca soția domnitorului Bavariei , Theudebert (numit uneori Theodon III), care deținea o parte din acest ducat cu orașul Salzburg [6] [7] . Timpul domniei lui Theudebert nu a fost stabilit cu precizie. Ca posibilă dată a morții tatălui său Teodon al II-lea , căruia i-a succedat, sunt date 717 [8] [9] [10] sau 718 [11] [12] . Se presupune că Theudebert ar fi putut muri fie la sfârșitul anilor 710 [4] , fie în prima jumătate a anilor 720 [3] [6] . Unii autori o numesc pe Regintrude soția ducelui Teodon al II-lea [13] . Cu toate acestea, majoritatea istoricilor cred că dovezile acelui grup de surse, care vorbește despre Regintrude ca fiind soția lui Theudebert, sunt mai demne de încredere [1] .

În căsătoria dintre Theudebert și Regintrude, s-a născut fiul Hugbert , precum și tatăl său, care deținea puterea asupra pământurilor bavareze [14] . Potrivit unor surse, fiica lui Theudebert și Regintrude ar putea fi Guntrud , soția regelui lombard Liutprand , dar conform altor surse, tatăl ei ar fi fost Ducele Teodon al II-lea [7] [8] [15] [11] .

Se presupune că Regintrude poate fi identică cu stareța omonimă a mănăstirii Nonnberg din Salzburg. Poate că după moartea soțului ei, ctitorul acestei mănăstiri, ea a luat preoția și a devenit a patra stareță a acestei mănăstiri [3] [4] . Conform tradiției bisericești, Regintrude a murit la Salzburg în anii 730 și a fost înmormântată în Mănăstirea Nonnberg. Un sarcofag de piatră cu rămășițele ei este încă păstrat aici. Din 1613, Regintrude a fost venerat în Nonnberg ca un sfânt venerat la nivel local [16] .

Note

1. ↑ 1 2 Störmer W. Adelsgruppen im Früh- und hochmittelalterlichen Bayern. Studien zur bayerischen Verfassungs- und Sozialgeschichte . - München: Kommission für bayerische Landesgeschichte, 1972. - Bd. IV. - S. 18-19.
2. ↑ Franci,  regi merovingieni . Fundația pentru Genealogie Medievală. Consultat la 17 mai 2015. Arhivat din original la 4 iunie 2009.
3. ↑ 1 2 3 Reiser R. Regintrud  // Bosl's Bayerische Biographie. - Regensburg: Verlag Friedrich Pustet, 1983. - Bd. 1. - S. 619. - ISBN 3-7917-0792-2 . Arhivat din original la 31 ianuarie 2016.
4. ↑ 1 2 3 4 Werner M. Adelsfamilien im Umkreis der frühen Karolinger. Die Verwandtschaft Irminas von Oeren și Adelas von Pfalzel. Personengeschichtliche Untersuchungen zur frühmittelalterlichen Führungsschicht im Maas-Mosel-Gebiet . - Sigmaringen: Jan Thorbecke Verlag, 1982. - S. 222-232.
5. ↑ Hlawitschka E. Die Vorfahren Karls des Großen  // Karl der Große Lebenswerk und Nachleben / Braunfels W. - Düsseldorf: Verlag L. Schwann. — bd. I.-S. 76.
6. ↑ 1 2 Reiser R. Theudebert . - Regensburg: Verlag Friedrich Pustet, 1983. - Bd. 1. - S. 774. - ISBN 3-7917-0792-2 . Arhivat din original pe 4 martie 2016.
7. ↑ 1 2 Spindler M. Handbuch der bayerischen Geschichte . - München: CH Beck, 1981. - Bd. I: Das alte Bayern. Das Stammesherzogtum bis zum Ausgang des 12. Jahrhunderts. - S. 120-122. - ISBN 978-3-4060-7322-9 .
8. ↑ 1 2 Holzinger R. Theodo  // Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon . — Bautz: Herzberg, 1996. — Bd. XI. - ISBN 3-88309-058-1 . Arhivat din original pe 13 iunie 2007.
9. ↑ Bosl E. Theodo  // Bosl's Bayerische Biographie. - Regensburg: Verlag Friedrich Pustet, 1983. - Bd. 1. - S. 774. - ISBN 3-7917-0792-2 . Arhivat din original pe 4 martie 2016.
10. ↑ Reiser R. Tassilo II.  // Bayerische Biographie a lui Bosl. - Regensburg: Verlag Friedrich Pustet, 1983. - Bd. 1. - S. 771. - ISBN 3-7917-0792-2 . Arhivat din original la 30 martie 2015.
11. ↑ 1 2 Bavaria, dukes  (engleză)  (link indisponibil) . Fundația pentru Genealogie Medievală. Data accesului: 17 mai 2015. Arhivat din original la 24 februarie 2008.
12. ↑ Bosl E. Grimoaid (Crimolt)  // Bosl's Bayerische Biographie. - Regensburg: Verlag Friedrich Pustet, 1983. - Bd. 1. - S. 275. - ISBN 3-7917-0792-2 . Arhivat din original pe 4 martie 2016.
13. ↑ Riezler RS ​​​​von. Theodo // Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). — bd. 37.- Lpz. : Duncker & Humblot, 1894. - S. 713-714.  (Limba germana)
14. ↑ Reiser R. Hugbert (Hucperth)  // Bosl's Bayerische Biographie. - Regensburg: Verlag Friedrich Pustet, 1983. - Bd. 1. - S. 378. - ISBN 3-7917-0792-2 . Arhivat din original pe 4 martie 2016.
15. ↑ Ewig E. Die Merowinger und das Frankenreich . - Stuttgart - Berlin - Köln: W. Kohlhammer GmbH, 1988. - S. 197, 200.
16. ↑ Sauser E. Regintrud  // Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon. — Bautz: Herzberg, 2004. — Bd. XXIII. — ISBN 3-88309-155-3 . Arhivat din original pe 13 iunie 2007.

Site-uri tematice	Peerage
Genealogie și necropole	WikiTree Am intarziat
În cataloagele bibliografice	GND : 13806315X VIAF : 86211229 WorldCat VIAF : 86211229