Regionalizarea este procesul de redistribuire a competențelor puterii, de transfer de funcții de la stat la nivelul regional , apariția și dezvoltarea de noi forme instituționale care să răspundă noului rol al regiunilor în procesul decizional la nivel național și supranațional.
În secolul XXI, odată cu procesul de globalizare , are loc și un proces de regionalizare, care devine caracteristic nu numai statelor cu formă federală de structură, ci și statelor unitare, pentru întregi continente și părți ale lumii. . Adică, potrivit lui I. M. Busygina , globalizarea este, pe de o parte, o combinație de procese de concentrare și centralizare, iar pe de altă parte, deconcentrare și descentralizare. Un exemplu clar al procesului de regionalizare este Uniunea Europeană .
Dezvoltarea firească a procesului de regionalizare în Uniunea Europeană a condus la dezvoltarea conceptului de „Europa regiunilor”, reflectând importanța sporită a regiunilor și vizând determinarea locului acestora în UE. Au fost create organizații precum Adunarea Regiunilor Europene și Comitetul Regiunilor .
În contextul european modern, există și o tendință ca țările să coopereze la nivel regional prin apartenența la organizații regionale. Scopul principal: implementarea interacțiunii multilaterale pentru a rezolva probleme stringente, precum și pentru a face schimb de experiență în toate domeniile de dezvoltare: economic, social, politic, cultural etc.
În ceea ce privește participarea directă a regiunilor la afacerile și elaborarea politicilor UE, în ultimele decenii, regiunile s-au străduit să-și promoveze propriile și interesele în spațiul european, de exemplu, prin deschiderea birourilor lor la Bruxelles.
În a doua jumătate a anilor 1990, Uniunea Europeană a început să dezvolte inițiativa INTERREG pentru a dezvolta cooperarea interregională și a stimula participarea deplină a regiunilor de graniță la economia europeană. Programul se dezvoltă cu succes și în prezent, a patra generație a inițiativei INTERREG IV este deja în funcțiune.
Crearea de organizații subregionale este un exemplu de cooperare transfrontalieră, care nu numai că aduce beneficii economice, ci creează și un climat de încredere, contribuind la căutarea unor soluții constructive pentru depășirea crizelor, precum și la implementarea de proiecte comune care vizează realizarea bunăstării statelor şi regiunilor acestora implicate în proces.
În plus, rolul factorilor în relațiile internaționale se transferă treptat către regiuni, în special prin încheierea de acorduri internaționale-cadru de cooperare. Există așa ceva ca marketingul internațional al regiunii, adică crearea imaginii regiunii, a unui climat investițional atractiv, precum și concentrarea pe nevoile grupurilor țintă de cumpărători ai serviciilor din teritoriu. Un exemplu de marketing internațional al regiunii este activitatea Reprezentanței Regiunii Stockholm din Sankt Petersburg