| Samurai | |
|---|---|
| 侍 | |
| Autor | Shusaku Endo |
| Gen | roman |
| Limba originală | |
| Original publicat | 1980 |
| Interpret | Vladimir Grivnin |
| Editor | ABC-clasic |
| Eliberare | 2002 |
| Pagini | 352 |
| ISBN | 5-352-00245-4 |
Samurai ( jap . „侍”) este un roman istoric al scriitorului japonez Shusaku Endo . Acțiunea are loc în secolul al XVII-lea. Un grup de samurai japonezi , de rang inferior, conduși de Hasekura Tsunenaga , precum și traducătorul Luis Sotelo , care este un preot misionar catolic , sunt trimiși în prima misiune diplomatică din istoria Japoniei în Noua Spanie ( Mexic ), în Spania . , iar apoi la Vatican . Cartea se bazează pe evenimente istorice reale.
Japonia secolului XVII, un nou shogunat Tokugawa este înființat în țară . Între Japonia și Spania exista până atunci comerț, dar printr-un tampon sub forma Filipinelor . A existat și o activitate misionară catolica în Japonia de ceva timp. În general, a avut succes, până când Ordinul Iezuit , care avea dreptul exclusiv de a răspândi credința în Japonia, a început să meargă prea departe: arzând temple budiste , dobândind pământuri japoneze și beneficiind de pe urma acestuia. A început persecuția creștinilor, în unele provincii creștinismul a fost complet interzis.
În acest moment, în largul coastei Japoniei, o fregata grea spaniolă este naufragiată. Echipajul spaniol a fost practic nevătămat, iar autoritățile japoneze le fac o ofertă de a construi o navă sub conducerea lor pentru a se putea întoarce acasă. Până atunci, japonezii aveau doar nave mici pentru a se deplasa între insulele interioare. În schimbul acestei nave care transporta o misiune diplomatică în Noua Spanie pentru a stabili relații comerciale cu Spania. A început construcția navei.
În acest moment, comandantul direct al samurailor, domnul Ishida, îi ordonă lui și trei servitori să se adune pentru a îndeplini o misiune diplomatică în țările „barbarilor din sud”. Acesta este un adevărat șoc pentru un samurai de un rang atât de mic, dar el urmează resemnat ordinul și vine la întâlnire cu alți trei mesageri, același samurai ca și el. Numele lor sunt Chusaku Matsuki, Tarozaemon Tanaka și Kyusuke Nishi. Padre Velasco le este desemnat ca interpret. Un preot misionar catolic care a predicat în Japonia timp de aproximativ 10 ani. El își urmărește obiectivele în această călătorie, visul său prețuit este să devină Episcopul Japoniei. Nava navighează.
După trei luni de navigație, ajung în Noua Spanie, Acapulco . Mesageri sunt trimiși în Mexico City pentru a afla ce să facă cu neașteptata ambasada japoneză. În cele din urmă, japonezilor li se permite să coboare la mal. Misiunea merge în Mexico City. Prin manipulare, Părintele Velasco îi convinge pe comercianții japonezi să se convertească la creștinism pentru a-și îmbunătăți șansele de comerț de succes. Astfel, îi ridică pe japonezi în ochii nobilimii din Mexico City și caută o audiență la vicerege. Dar refuză să ia vreo decizie de a stabili relații comerciale cu Japonia, referindu-se la lipsa de autoritate, îi invită pe japonezi să meargă în Spania pentru o audiență la rege. Misiunea este trimisă în orașul-port Veracruz pentru a porni spre Spania. Toți, cu excepția lui Chusaku Matsui, care a ales să se întoarcă în Japonia, crezând că misiunea a fost finalizată.
După un an de navigație, nava a ancorat în portul orașului natal al lui Velasco, Sevilla . După ceva timp, trimișii merg la Madrid , dar nu pot obține o audiență cu regele Spaniei. Acest lucru este împiedicat de ordinul iezuiților. Totul trebuie decis la o întâlnire a episcopilor, într-o dispută între părintele Velasco și un părinte din ordinul iezuit. După întâlnire, devine clar că pentru succesul misiunii, japonezii trebuie să se convertească la creștinism. După multă deliberare, ei sunt de acord. La cea de-a doua întâlnire a episcopilor s-a luat practic decizia în favoarea lui Velasco, dar apoi a sosit un mesaj urgent că orice activitate misionară în Japonia a fost complet interzisă de autorități, a început persecuția și execuția creștinilor. Toți mesagerii sunt zdrobiți de această veste. Dar Velasco propune o ultimă călătorie, la Vatican, pentru o audiență la Papa. Japonezii, mai mult din disperare, sunt de acord.
Călătoria la Roma durează încă un an. Velasco caută o audiență istorică la Papa, dar această întâlnire a fost doar o formalitate. Japonezii se întorc acasă.
Au fost patru ani de muncă grea. Tanaka se face hara-kiri . Samurai și Nishi rămân singuri. Velasco coboară de pe navă în Filipine, deoarece este interzis din Japonia. Nimeni nu-i aștepta pe trimiși pe lângă țărmurile natale și toată lumea a fost foarte surprinsă de aspectul lor. Au fost primiți de reprezentanți ai Consiliului Bătrânilor, printre care se număra și vechea lor cunoștință Chusaku Matsuki, care făcuse o carieră în acest timp. Solii mărturisesc că au adoptat creștinismul. Ei sunt forțați să renunțe la credința lor în scris și trimiși în posesiunile lor.
Părintele Velasco decide să se întoarcă în Japonia pentru a-și continua lucrarea misionară. Dar înainte de a avea timp să meargă la mal, l-au prins și l-au băgat într-o închisoare pentru creștini. Între timp, domnul Ishida îl cheamă pe Samurai și îl informează că este executat din cauza jocurilor politice superioare în care a fost implicat.
Cartea se termină cu Velasco ars pe rug. Înainte de asta, el este informat că Nishi și Samurai au fost, de asemenea, executați.
Hasekura Tsunenaga este protagonistul lucrării, în carte, Endo îl numește nu pe nume, ci pur și simplu „Samurai”. Samuraiul a fost numit Rokuemon sau pur și simplu de acasă Rock. Nume de familie necunoscut. Statură mică, constituție puternică, nas turtit, aproximativ 30 de ani, pomeți largi și păr lung și negru legat la cap cu o panglică albă. Hasekura este un samurai de rang inferior, el este șeful clanului său. El deține pământ în Valea Yato , unde Hasekura lucrează alături de țărani pentru a plăti în mod corespunzător tribut sub formă de hrană. Anterior, chiar înainte de nașterea samurailor, familia Hasekura deținea pământurile bogate din Kurokawa, dar au fost mutați, ca mulți alți samurai, pe pământuri sterile - aceasta a fost o pedeapsă pentru tatăl lui Hasekura. Această nedreptate reflectă trăsătura de caracter supusă a samuraiului, el este gata să îndure cu umilință orice dificultăți și încercări.
Persoana reală Luis Sotelo a devenit prototipul acestui personaj . Membru al Ordinului Sfântul Francisc , beatificat de Papa Pius al IX-lea în 1867. Endo dezvăluie ambiguitatea personajului lui Velasco. Deși este un părinte complet adevărat și sincer, Velasco îi manipulează pe japonezi, care nu cunosc limba țărilor străine, aproape toată narațiunea. Părintele iubește foarte mult Japonia, unde a trăit mulți ani și vrea să răspândească credința în această țară periculoasă. Sângele cuceritorilor îi curge în vene și Velasco este și el un fel de cuceritor, vrea să devină episcopul Japoniei. Are o atitudine negativă față de Ordinul lui Isus , împiedicându-i planurile.
Fiind cel mai bătrân dintre japonezi, el păstrează mereu aparențe și îi este foarte frică să nu piardă fața în fața „barbarilor din sud”. Gros și dens. Dezaprobă comportamentul frivolului Kyusuke Nishi. El speră la revenirea pământurilor sale după îndeplinirea misiunii care le-a fost încredințată. Când se dovedește că sarcina nu poate fi finalizată, face hara-kiri .
Cel mai tânăr dintre trimiși. Un tânăr foarte curios, cu un zâmbet cu dinți albi. Nishi a luat această misiune ca pe o aventură, cu ardoarea caracteristică tinereții, a arătat în orice mod posibil curiozitate. A studiat construcții navale, aparat de busolă, spaniolă. Primul dintre trimiși a decis să accepte creștinismul.
Un samurai subțire și cu fața întunecată a analizat constant situația în care a ajuns alături de tovarășii săi. Are o minte extraordinară, care i-a permis să ia decizia corectă și să nu navigheze mai departe cu trimiși din Noua Spanie la Madrid , ci să se întoarcă în Japonia. Samuraiul avea suspiciuni că Matsuki era un spion pentru Consiliul Bătrânilor care le-a fost atribuit. Acest lucru este parțial confirmat de faptul că, atunci când Nishi și Samurai se întorc, ei descoperă că Matsuki și-a făcut o carieră și deține o funcție în Consiliul Bătrânilor.
Cât despre Samurai, nu aveam nicio dorință să scriu un roman istoric. M-am inspirat din biografia lui Hasekura <…>. Aceasta este o restructurare a sinelui meu spiritual interior, așa că această carte nu poate fi numită roman istoric, în sensul deplin al cuvântului. Cu cât mă aprofundam mai mult în investigație, cu atât mi-am dat seama că aici era o persoană asupra căreia mă puteam reflecta - Hasekura și eu eram ca o singură persoană . [unu]
Pe baza acestor cuvinte, este ușor de detectat elemente autobiografice incluse în imaginea lui Hasekura. Și mai presus de toate, acestea sunt dificultățile de a accepta o nouă credință pentru ei înșiși, pe care atât Endo, cât și Hasekura le-au avut.
Pentru această carte, Shusaku Endo a câștigat Premiul Seiji Noma în Japonia în 1980. [2]