Mănăstirea Slatioar

Mănăstirea Slatioara ( rum. Mănăstirea Slătioara ) este o mănăstire ortodoxă aflată sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Calendar Vechi a României , situată în satul Slatioara din județul Suceava din România .

Mănăstirea este centrul spiritual și administrativ al Bisericii Ortodoxe Calendar Vechi a României și reședința întâistătorului acesteia, Mitropolitul Vlasy (Mogyrzan) .

Istorie

În 1939, eliberat din închisoare, ieromonahul Glikeriy (Tănase) , împreună cu ierodiaconul David (Bidashku), temându-se de noi persecuții, s-au retras să locuiască în păduri. În 1941, locuitorii satului Slatioara au stabilit cu ei o relatie de incredere. Prin actul Ministerului Cultelor din România nr. 38955 din 3 august 1945, Biserica Veche Calendaristă a României a primit înregistrarea oficială ca cult creștin tradiționalist (Cultul Creștin Tradiționalist). Profitând de această ocazie, ieromonahul Glicerie și ierodiaconul David au construit în 1947 o biserică de lemn în cinstea Schimbarii la Față a Domnului (hramul Schimbarea la Față a Domnului) în satul Slatioara și înființat sub aceasta o frăție monahală.

În noaptea de 14-15 februarie 1952, autoritățile române de securitate a statului au arestat 11 persoane din obștea monahală, printre care ieromonahul Glicerie, Dionisie (Hugeanu) (Dionisie Hugeanu), Nifon (Marinache) (Nifon Marinache), David ( Bidascu) ( David Bidașcu), Methodius (Marinache) (Meftodie Marinache) și Alexander (Antoniou) (Alexandru Antoni). Ei au fost acuzați de sabotaj, incitarea țăranilor să evite plata taxelor de stat și nu numai.

În legătură cu arestările constante ale clerului și o reducere generală a numărului de preoți și diaconi, o delegație din Slatioar s-a deplasat la București pentru a negocia cu episcopul Galaktion (Kordin) cu privire la trecerea în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Vechi Calendar a României. La 13 aprilie 1955 s-a mutat în vechea biserică calendaristică, iar la 21 mai 1955 s-a stabilit în mănăstirea Slatyoarsky, care a devenit noua sa reședință.

În perioada 1978-1982, sub noul Mitropolit Glykeria (Tenas), în mănăstire au avut loc mari lucrări de restaurare și construcție: biserica dărăpănată a fost refăcută, cele vechi au fost demolate și s-au construit noi chilii frățești [1] . Clădirea Bisericii Schimbarea la Față în 1982 a fost sfințită de mitropolitul Glikeriy.

În anul 1984, în mănăstire a izbucnit un puternic incendiu, care a deteriorat o parte semnificativă a clădirilor și, prin urmare, în timpul reconstrucției mănăstirii, aceasta a fost semnificativ extinsă, utilată și revopsită.

La 15/28 iunie 1985, Mitropolitul Glykerius a murit la vârsta de 94 de ani. Înmormântarea lui a avut loc în Biserica Schimbarea la Față. În timpul exhumării rămășițelor sale, pe 29 iunie 1997, s-a constatat că trupul era neatins de putregai și din acesta emana un parfum. La 15/28 iunie 1999 a avut loc canonizarea Mitropolitului Glykerius cu numele de Sf. Glicerie Mărturisitorul (Sf. Ierarh Glicherie Mărturisitorul) și instituirea zilei de pomenire anuală - 15/28 iunie. Sfintele sale moaște au fost depuse în Biserica Schimbarea la Față într-un altar din stejar sculptat.

Pe 6 octombrie 2019 a avut loc marea sfințire a Catedralei Sfântul Duh, a cărei construcție se desfășura de la începutul anilor ’90 [2] .

Înmormântări

Pe teritoriul mănăstirii sunt înmormântați cei mai mulți episcopi decedați ai Bisericii Ortodoxe Calendar Vechi a României, care la un moment dat au fost tunsori ai acestei mănăstiri.

• Galaktion (Kordin) (1883-1959)
• Sylvester (Onofrey) (1924-1992)
• Gennady (George) (1936-2018)
• Methodius (Marinake) (1913-1977).

Note

1. ↑ Mitropolia Slătioara, o istorie zbuciumată salvată prin credința unui monah  (Rom.) . lumeasatului.ro . Preluat: 29 februarie 2020.
2. ↑ PSC Română: Sfințirea Catedralei . internetsobor.org . Preluat: 5 martie 2020. (nedefinit)

Link -uri

În rețelele sociale	Facebook