Stenich, Valentin Iosifovich

Valentin Iosifovich Stenich
Data nașterii 8 noiembrie 1897( 08.11.1897 )
Locul nașterii
Data mortii 21 septembrie 1938( 21.09.1938 ) (40 de ani)
Cetățenie (cetățenie)
Ocupaţie poet
Limba lucrărilor Rusă
Logo Wikisource Lucrează la Wikisource

Valentin Iosifovich (Osipovich) Stenich (nume real Smetanich ; 8 noiembrie 1897 , Sankt Petersburg  - 21 septembrie 1938 , Leningrad ) - poet și eseist rus, traducător al literaturii vest-europene.

A întreprins a treia traducere în limba rusă a romanului lui Joyce „ Ulysses ”: trei fragmente au fost publicate în revistele Leningrad „Zvezda” [1] și „Literary Contemporary” [2] în 1934-1935.

Biografie

Născut într-o familie de evrei . Tatăl - Osip Semyonovich Smetanich (1864-1934) - a fost un bogat om de afaceri, filantrop și colectionar de artă. [3] Pe lângă Valentine, familia a avut un fiu, Dmitry, și o fiică, Maria. Vărul secund al lui Valentin (pe partea paternă) este scenaristul și dramaturgul Isai Kuznetsov . [patru]

A absolvit celebrul german Petrishule . Și-a început activitatea literară ca poet. Derivat de A. Blok în eseul „Russian Dandies” (1918). Arhiva compilatorului site-ului „Epoca traducerii” conține o copie olografă a unei culegeri inedite de poezii de V. Stenich, datată 1917-1918. Ulterior, a rămas „unul dintre cei mai adânci versificatori” [5] . După cum și-a amintit Nadezhda Mandelstam [5] ,

Probabil că ar fi putut deveni prozator, eseist, critic, așa cum se numește acum această meserie ciudată, într-un cuvânt, ar fi făcut ceva, dar vremea nu era prielnică pentru oameni ca el. Până acum, Stenich a trăit, s-a mișcat printre oameni, a vorbit, a făcut gălăgie și a tradus puțin, iar traducerile sale au devenit un model pentru toți traducătorii de proză. După cum se spune, a fost un „stylist” și a găsit un sunet modern în traducerile americanilor. De fapt, în acest fel și-a folosit potențele, simțul ascuțit al timpului, omul modern, limba și literatura.

În anii 1920 și 1930 a tradus mult, aproape exclusiv proză (unele dintre traduceri au fost publicate sub numele de familie Smetanich ): „The Man Lives” de G.K. Chesterton , „Games and Joys” de J. Duhamel , R. Kipling . , „The Call of the Wild” de J. London, „42nd Parallel” de J. Dos Passos , „Death in the Forest” de S. Anderson , drama istorică „... Put out boilers!” E. Toller (traducere autorizată, 1935), „Romanul de trei peni” de B. Brecht , capitole din romanele lui Joyce. Articolele și recenziile sale critice sunt dedicate operei scriitorilor pe care i-a tradus și literaturii sovietice ruse. A scris un nou libret pentru opera The Queen of Spades pentru Teatrul de Operă Maly din Leningrad .

Din iunie 1935 a locuit în casa Grajdului Curții („suprastructura scriitorului”) la adresa: Digul Canalului Griboedov , 9.

Nu și-a ascuns atitudinea negativă față de guvernul sovietic, a fost chemat la Casa Mare de pe Liteiny , unde a primit sugestii [6] . În mijlocul Marii Terori , a fost arestat (14 noiembrie 1937). A fost împușcat pe 21 septembrie 1938 în clădirea închisorii de pe strada Nizhegorodskaya 39 din Leningrad. Circumstanțele morții au fost cunoscute dintr-un certificat oficial eliberat de KGB în timpul reabilitării în 1990.

22 noiembrie 2015, la Sankt Petersburg, pe fațada casei 9 de-a lungul terasamentului Canalului Griboedov, a fost instalat un semn memorial „ Ultima adresă ” de Valentin Iosifovich Stenich [7] .

Informații KGB despre Stenich Smetanich-Stenich Valentin Osipovich, născut la 8 noiembrie 1897, născut la Leningrad, rus, cetăţean al URSS, nepartizan, scriitor, membru al SSP, a locuit: Leningrad, can. Griboedova, 9, ap. 126. Soția - Fainberg Lyubov Davydovna, 33 de ani (în 1937). În 1958, Bolshintsova L. D. a trăit: Moscova, st. Koroleva, d. 7, ap. 114. Arestat la 14 noiembrie 1937 de către Direcția NKVD pentru Regiunea Leningrad. Achitat conform art. 58-8 (act de terorism), 58-11 (activitate organizatorică care vizează săvârșirea unei infracțiuni contrarevoluționare) din Codul penal al RSFSR. Verdictul Colegiului Militar al Curții Supreme a URSS din 20 septembrie 1938 a determinat pedeapsa cu moartea - executare. Împușcat la 21 septembrie 1938 la Leningrad. Prin decizia Colegiului Militar al Curții Supreme a URSS din 24 octombrie 1957 a fost anulată sentința Colegiului Militar al Curții Supreme a URSS din 20 septembrie 1938 în legătură cu V. O. Smetanich-Stenich, iar cauza, din cauza absenței corpus delicti în acțiunile sale, a fost încetată.

Familie

Născut în 1903 la Voronezh, tatăl Feinberg David Ilici, director al filialei Voronezh a Băncii Comerciale Internaționale din Petrograd. Primul soț, din 1922 până în 1929 - Mark Naumovich Frenkel, inginer. Al doilea soț, din 1929 până în 1937 - V. Stenich. Al treilea soț, din decembrie 1937 până în 1954, dramaturgul Manuel Bolșintsov .

Actriță și traducătoare a lui Maeterlinck , Sartre , Anui , Brecht , prieten cu A. A. Akhmatova . L. D. Stenich-Bolshintsova a lăsat note despre A. A. Akhmatova, și-a păstrat manuscrisele, cărțile, fotografiile, telegramele, cărțile poștale, precum și autografele prietenilor și cunoscuților ei, printre care s-au numărat Svyatoslav Richter , Nina Dorliak , Mihail Zoșcenko , Faina Ranevskaya Chukovskaya . , Maria Petrovykh , Grigory Kozintsev , Nikolai Cherkasov , Yuri German și alții

Imagini artistice

Traduceri publicate

Note

  1. ↑ Joyce James. Înmormântarea lui Patrick Dingham (Fragment din „Ulysses”)  // Vedeta: jurnal. - Leningrad, 1934. - Nr. 11 . - S. 116-137 .
  2. ↑ Joyce James. Dimineața domnului Bloom (capitolul din „Ulysses”)  // Literar contemporan. - Leningrad, 1935. - Nr. 5 . - S. 136-159 .
  3. ↑ Osip Semyonovich (Joseph Solomonovich) Smetanich a fost căsătorit pentru a doua oară cu medicul stomatolog Fana Mironovna Magaziner (1870-1951, mama vitregă a lui V. I. Stenich), sora juristului Y. M. Magaziner și a publicistului E. M. Lagansky . În 1935, după moartea lui O. S. Smetanich, colecția sa de artiști europeni a intrat în Muzeul Rus .
  4. ↑ Interviu cu I.K. Kuznetsov . Data accesului: 6 decembrie 2014. Arhivat din original la 19 ianuarie 2012.
  5. ↑ 1 2 Iubitori liniștiți ::: Mandelstam N. Ya. - Memorii ::: Nadezhda Yakovlevna Mandelstam ::: Amintiri din Gulag :: Baza de date :: Autori și texte . Consultat la 7 septembrie 2015. Arhivat din original la 11 ianuarie 2019.
  6. ↑ Ardov M.V. Portretele se schimbă pe furiș. M.: B. S. G.-Press, 2013 ISBN 978-5-93381-320-0
  7. ↑ St. Petersburg, Griboedov Canal Embankment, 9 (Malaya Konyushennaya, 4/2) Copie arhivată din 6 iulie 2017 pe site-ul Wayback Machine // Last Address.
  8. ↑ Prototipul lui Valerian Smetanich din aceeași piesă este tatăl său Osip Smetanich.
  9. ↑ http://www.tvkultura.ru/issue.html?id=103725  (link inaccesibil)
  Accesați articolul Wikidata  În cataloagele bibliografice