Tamman, Gustav
| Gustav Tamman | |
|---|---|
| limba germana Gustav Heinrich Johann Apollon Tammann | |
| Data nașterii | 28 mai ( 9 iunie ) 1861 |
| Locul nașterii | |
| Data mortii | 17 decembrie 1938 [1] [2] (în vârstă de 77 de ani) |
| Un loc al morții | |
| Țară | |
| Sfera științifică | chimie |
| Loc de munca |
Universitatea Iuriev ; Universitatea din Göttingen |
| Alma Mater | Universitatea Dorpat (1882) |
| Elevi | Petrenko, Georgy Ivanovici |
| Premii și premii | Medalia Bunsen [d] ( 1921 ) medalie Liebig ( 1925 ) Scutul de vultur al statului german ( 20 aprilie 1936 ) |
 Lucrează la Wikisource | |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Gustav Heinrich Johann Apollon (Gustav Genrikhovich) Tammann ( germană: Gustav Heinrich Johann Apollon Tammann ; 28 mai [ 9 iunie ] 1861 , Yamburg (acum Kingisepp ) - 17 decembrie 1938 , Göttingen ) a fost un chimist fizician german de origine baltică [3] . A descoperit modificări polimorfe ale gheții, a contribuit la studiul soluțiilor sticloase și solide, a echilibrelor eterogene, a proceselor de cristalizare și a metalurgiei. Membru de onoare străin al Academiei Ruse de Științe (1927, membru corespondent din 1912).
Biografie
Născut în 1861 într-o familie de medici din orașul Yamburg din provincia Sankt Petersburg . Cercetările de arhivă ale profesorului Uno Palm de la Universitatea din Tartu au arătat că strămoșii lui Tamman erau țărani estonieni din moșia Surgavere din județul Viljandi . Bunicul omului de știință locuia în Sangaste , în moșia familiei von Berg , după care tatăl omului de știință, Heinrich Tamman, s-a mutat la Tartu pentru a studia la Facultatea de Medicină. Ca gânditori progresiste, familia von Berg i-a oferit sprijin financiar lui Heinrich Tammann în timpul studiilor universitare. După moartea lui Heinrich Tammann în 1864, familia Tamman s-a mutat la Tartu, unde tânărul Gustav a primit studiile primare și secundare [4] . După absolvirea gimnaziului din Dorpat, Tamman a intrat la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Dorpat , după care a fost asistent de laborator la laboratorul de chimie în 1882, apoi, din 1887, a fost privatdozent, ulterior complet- timp conferenţiar, iar din 1892 profesor şi director al unui laborator de chimie.laboratoare ale aceleiaşi universităţi. Din 1903 a lucrat la Universitatea din Göttingen .
A fost înmormântat în cimitirul orașului Göttingen .
Proceedings
Lucrări fiziologic-chimice
- „Găsirea fluorului în organisme” („Zeitschrift fur physiol. Chem.”, 12, 1886);
- „Soarta sulfului în timpul germinării mazării” (ib., 9, 1885);
- „Acțiunea enzimelor neorganizate în funcție de timp, temperatură, concentrație de enzime și substrat, influența produselor de scindare și a substanțelor străine” (ib., 4, 1889; 14, 1892, „Jurnalul Societății Ruse de Fizico-Chimie”, 1892 și „Zeitschrift f. physiol. Chem.”, 1895);
- „Despre păstrarea iritabilității musculare în soluții sărate” (ib., 8, 1891);
- „Departamente ale rinichilor în termeni de presiune osmotică” (ib., 20, 1896).
Despre chimia anorganică
- „Determinarea analitică a fluorului” („Zeitschrift fur analyt. Chem.”, 24, 1885);
- „Despre peroxidul de hidrogen” („Zeitschrift f. physiol. Chem.”, 6, 1889);
- „Despre sărurile acizilor metafosforici” (ib., 6, 1890, și „Journ. f. prakt. Chem.”, 1892);
- „Despre solubilitatea sării magneziene a acidului platinocinic” („Zeitschrift f. anal. Chem.”, 15, 1887, cu Buxhoeveden).
În chimie fizică
- a) „Dependența presiunii de vapori a soluțiilor de concentrația, temperatura și greutatea moleculară a substanței dizolvate” („Wied. Ann.”, 24, 1885; „Wied. Ann.”, 36, 1889);
- „Metoda dinamică pentru determinarea presiunii de vapori a hidraților” („Wied. Ann.”, 33, 1888);
- „Elasticitatea vaporilor hidraților, care nu își pierd transparența atunci când se pierde apa” (ib., 63, 1897);
- „Elasticitatea vaporilor zeoliților” („Zeitschr. f. physiol. Chem.”, 27, 1898);
- „Punctele de înghețare ale aliajelor metalice” (ib., 3, 1889);
- „Elasticitatea maximă a hidrogenului dat de metale” (cu Nernet, ib., 9, 1892);
- b) „Fenomene osmotice în legătură cu presiunile de vapori și punctele de îngheț ale soluțiilor” (Wied. Ann, 34, 1888);
- „Determinarea presiunii osmotice” („Zeitschr. f. physiol. Chem.”, 9, 1892);
- „Electroliza prin membrane semi-permeabile” („Gottinger Nachrichten”, 1891), conductivitatea lor electrică („Zeitschrift fur physiol. Chem.”, 8, 1890) și permeabilitatea lor (ib., 10, 1892);
- c) „Schimbarea presiunii interne în timpul formării soluțiilor” („Zeitschrift fur physiol. Chem.”, 11, 1893);
- „Combustibilitatea și dilatarea termică a soluțiilor” (ib., 13, 1893);
- „Extinderea soluțiilor alcoolice și eterice” (cu Hirschberg, ib., 13, 1894);
- „Dependența volumelor soluțiilor de presiune” (ib., 17, 1895);
- „Coeficienți de distribuție și difuzie anormală” (ib., 22, 1897);
- „Modificări adiabatice ale volumelor de soluții” (ib., 20, 1896, cu Rosoysky);
- d) „Influența presiunii asupra vitezei reacțiilor chimice” (cu A. D. Bogoyavlensky, ib., 23, 1897);
- „Influența presiunii asupra conductivității electrice a soluțiilor” (ib., 16, 1895 și cu Bogoyavlensky, ib., 27, 1898 și „Wied. Ann.”, 69, 1899).
- e) Trecerea de la starea lichidă la starea solidă, cristalină.
- 1) „Viteza de cristalizare 1, II şi III” („Zeitschr. f. physiol. Chem.”, 24, 26 şi 29, 1897-1899 şi Friedländer, 24, 1897);
- 2) „Dependența numărului de centre de cristalizare de temperatură în lichidele suprarăcite” (ib., 25, 1898);
- 3) „Vâscozitatea lichidelor suprarăcite în funcție de temperatură” (ib., 28, 1899);
- 4) „Poziția suprafețelor termodinamice ale cristalului și aliajului său” (ib., 21, 1896 și „Arhive Neerlandaises”, 1901);
- 5) „Curbe de topire și transformare a cristalelor, I, II, III, IV și V” („Wied. Ann.”, 62, 66, 68, 1897-1899; „Ann. du Physik”, 2 și 3, 1900);
- 6) „Schimbarea căldurii de fuziune și modificări adiabatice ale presiunii asupra unui cristal și aliajului său” („Wied. Ann.”, 65 și 68);
- 7) „Despre așa-numitele cristale lichide” („Ann. du Physik”, 4, 1901) și altele.
Note
- ↑ Gustav Tammann // Encyclopædia Britannica (engleză)
- ↑ Gustav Heinrich Johann Apollon Tammann // Enciclopedia Brockhaus (germană) / Hrsg.: Bibliographisches Institut & FA Brockhaus , Wissen Media Verlag
- ↑ Tammann, Gustav Heinrich Johann Apollon (1861-1938) (germană) . // Baltisches Biographisches Lexikon Digital .
- ↑ R.A. Vikhalemm. Studii estoniene în istoria și filosofia științei (neopr.) . — Springer, 2001. - P. 44. - ISBN 978-0-7923-7189-2 .
Surse
- Tamman, Gustav Genrikhovich // Dicționar enciclopedic al lui Brockhaus și Efron : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1890-1907.
- Tamman Gustav Heinrich Johann Apollo // Marea Enciclopedie Sovietică : [în 30 de volume] / cap. ed. A. M. Prohorov . - Ed. a 3-a. - M . : Enciclopedia Sovietică, 1969-1978.
- Profilul lui Gustav Heinrich Johann Apollon Tammann pe site-ul oficial al RAS
 Site-uri tematice | ||||
|---|---|---|---|---|
| Dicționare și enciclopedii |
| |||
| ||||