| Sarra Fedorovna Tolstaya | |
|---|---|
| Data nașterii | 20 august ( 1 septembrie ) , 1820 |
| Locul nașterii | |
| Data mortii | 24 aprilie ( 6 mai ) 1838 (în vârstă de 17 ani) |
| Un loc al morții | |
| Țară | |
| Ocupaţie | poetă |
| Tată | Fiodor Ivanovici Tolstoi |
Contesa Sarra Fedorovna Tolstaya (20 august 1820 - 24 aprilie 1838 [1] ) - poetesă rusă, autoare de poezie și proză pentru tinerețe în engleză , italiană , franceză și germană .
Născut în familia contelui Fiodor Ivanovici Tolstoi („american”) și a lui Evdokia Mikhailovna, n. Tugaeva, o fostă dansatoare țigană. Era al cincilea copil din familie, părinții ei se temeau foarte tare pentru sănătatea ei, deoarece copiii născuți lor au murit în copilărie. Sănătatea ei era extrem de slabă și în curând au apărut primele semne de isterie.
După ce a primit o educație excelentă, Contesa Sarra deja la vârsta de șase ani vorbea și scria fluent în franceză și germană, iar la vârsta de 9 ani a studiat pe deplin engleza. Ea cunoștea prost limba rusă și cu doar un an înainte de moartea ei a început să o studieze conform lucrărilor lui Jukovski . Dintre poeții germani, ea a studiat: Schiller , Goethe , Herder , Schlegel, Novalis , Uhland , Tiek , Gelti, Voss , Kerner , cântecele Minnesingers . Din englezi - Byron , Moore , etc. De la vârsta de nouă ani a cântat frumos la pian, a pictat cu succes, a iubit călăria, înotul, de la 12 ani a citit lucrările lui Walter Scott .
În 1836, Sarah a început să aibă crize periodice de boală mintală, ceea ce i-a forțat pe părinții ei să caute ajutorul homeopaților. În același an, părinții ei au dus-o pe Sarah la Dresda , unde a vizitat galeria de artă cu un zel deosebit , pe care o iubea foarte mult. La începutul primăverii anului 1837, s-a mutat la Teplitz , de unde s-a mutat în mijloc la Tsarskoye Selo , iar apoi la Sankt Petersburg , unde a început să ia lecții de rusă de la profesorul Butyrsky. Dar consumul, care s-a dezvoltat treptat în ea, în ciuda tuturor eforturilor celebrului doctor Mandt, a adus-o în mormânt.
Ea a murit în urma unei scurgeri de bilă la Sankt Petersburg, la vârsta de 18 ani. A fost înmormântată la cimitirul Vagankovsky (13 capete) [2] . Belinsky a numit-o „ una dintre cele mai ciudate, mai originale, cele mai poetice și prin natură, și prin soartă, și prin talent și prin spiritul personalităților; acest fenomen frumos a fulgerat fără urmă și amintire ” [3] .
A început să scrie la vârsta de 14 ani. Unele dintre lucrările ei sunt „Săraca mamă”, „Cântecul mamei”, „Dragoste și muzică”, „Feeling that are no name”, „Soul Rush”, „On Woe”, „Violet”, „Orphan”, „To the Luna” , „Fericire moartă”, „Descurajarea”, „Momântul”, „Către steaua serii”, „Dorința arzătoare de simpatie”. Potrivit lui Belinsky, „ toate aceste poezii sunt impregnate cu un singur sentiment, un singur gând, iar acel sentiment este melancolie , acel gând este gândul la capătul apropiat, al liniștii păcii mormântului, decorat cu flori de primăvară ” [3] ] .
În anii 1830, Sarah a publicat poezia „Evening Bells” în engleză. În 1839, la scurt timp după moartea ei, M. N. Likhonin a făcut o traducere inversă în limba rusă a acestui poem:
„Apel de seară, clopoțel de seară! O, cât de mult spun aceste sunete pentru o inimă simțitoare despre zilele de mult apuse, despre bucuria trecută, despre fiecare lacrimă, despre fiecare respirație, despre tot ceea ce este drag inimii noastre: cât de elocvent este sunetul în această seară!
În această publicație nu s-au făcut referiri nici la Moore, nici la Kozlov. Poemul englezesc al lui Tolstoi, aparent, nu a fost păstrat. Cercetătorii scriu însă: „în schița biografică care a deschis aceeași ediție din 1839, Thomas Moore a fost numit printre poeții englezi care au alimentat „sufletul poetic, de foc, fantezia entuziastă” a lui S. F. Tolstoi, din care se poate face o imagine. presupunere despre influența directă asupra scriitorului rus Moore. În cea mai mare parte, ea a scris în engleză, mai puțin în germană, pe lângă poezii a scris două povești în germană și un fragment dintr-un roman în engleză.
Lucrările ei, traduse în rusă de M. N. Likhonin (în proză), au fost publicate în 1839 la Moscova într-un număr mic de exemplare destinate rudelor și prietenilor contelui Tolstoi. Ediție sub titlul „Opere în versuri și proză gr. S. F. Tolstoi” a fost compusă din două părți: prima parte conține biografia ei, prefața traducătorului și toate piesele de teatru finalizate, iar a doua conține diverse fragmente și schițe grosiere, chiar și cele mai nesemnificative.
La redactarea acestui articol s-a folosit material din Dicționarul biografic rus al lui A. A. Polovtsov (1896-1918).