Uyar, Tomris

Tomris Uyar
tur. Tomris Uyar
Data nașterii 15 martie 1941( 15.03.1941 )
Locul nașterii
Data mortii 4 iulie 2003( 2003-07-04 ) (62 de ani)
Un loc al morții
Cetățenie (cetățenie)
Ocupaţie jurnalist , autor , traducător , scriitor
Limba lucrărilor turc
Premii Premiul literar Sait Faik [d] Premiul literar Sedat Simavi [d]
Sigla Wikiquote Citate pe Wikiquote

Tomris Uyar (nume de naștere Rana Tomris Gedik , 15 martie 1941 – 4 iulie 2003) a fost un scriitor , eseist și traducător turc . Membru al filialei turce a Centrului PEN

Biografie

S-a născut pe 15 martie 1941 la Istanbul în familia avocaților Ali Fuad și a soției sale Celile. Bunicul scriitorului a fost ales în Marea Adunare Națională a Turciei din Partidul Popular Republican [1] .

A studiat la o școală americană, unde viitorul scriitor a făcut cunoștință cu ficțiunea engleză modernă la acea vreme. A absolvit Școala de Jurnalism din Istanbul în 1963. După absolvire, a lucrat ca traducător, traducând ficțiune engleză în turcă. Ea a predat o vreme și la Universitatea Bosfor [1] . În 1969 s-a căsătorit cu poetul Turgut Uyar [2] .

Ea a murit de cancer la 4 iulie 2003 [1] [3] .

Creativitate

Ea a scris povestiri, al căror stil este similar cu stilul lui A.P. Cehov . Prima colecție de povestiri, numită „Mătase și cupru” ( tur . İpek ve Bakır ), a fost publicată în 1971. Cea mai cunoscută lucrare este colecția de nuvele „Papyrus” ( tur. Papirüs ), în colaborare cu Ulkyu Tamer și Jemal Süreyoy [1] .

În a doua jumătate a anilor 1970, ea și-a schimbat stilul creativ, lansând mai multe colecții, ale căror povești au fost scrise în stilurile „ postmodernism ” și „ realism magic ” [1] .

Note

  1. ↑ 1 2 3 4 5 Tomris Uyar: Un  scriitor minimalist și umanist . Consultat la 4 noiembrie 2017. Arhivat din original la 7 iulie 2016.
  2. ↑ Hakan Arslanbenzer. Turgut Uyar: „Când am rămas sincer și islam”  (engleză) . Daily Sabah (2 august 2014). Preluat la 1 noiembrie 2020. Arhivat din original la 11 mai 2021.
  3. ↑ Hakan Arslanbenzer. Tomris Uyar: Un scriitor minimalist și umanist  (engleză) . Daily Sabah (23 ianuarie 2016). Preluat la 1 noiembrie 2020. Arhivat din original la 21 ianuarie 2021.

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata
 Premiul Literar Sedat Simavi