Republica în cadrul DFU | |||||
Statul Federal Croația | |||||
---|---|---|---|---|---|
Serbohorv. Federalna Drzhava Hrvatska / Federalna Država Hrvatska croată. Federativna Država Hrvatska | |||||
|
|||||
← ← → 29 noiembrie 1943 - 29 noiembrie 1945 |
|||||
Capital |
Sibenik ( 1 ianuarie - 7 mai 1945 ) Zagreb (din 7 mai 1945 ) |
||||
limbi) | croat | ||||
Limba oficiala | sârbo-croată | ||||
Pătrat |
56.524 km² al doilea în DFU |
||||
Populația |
4 784 265 al 2-lea în DFU |
||||
Președinte al Prezidiului Adunării Naționale | |||||
• 1943 - 1945 | Vladimir Nazor |
Statul federal Croația este o republică în cadrul Iugoslaviei Federale Democrate .
În primii ani ai războiului din Croația, partizanii iugoslavi nu i-au susținut pe croați. Majoritatea partizanilor de pe teritoriul croat erau sârbi croaţi . Cu toate acestea, în 1943, croații au început să se alăture partizanilor în număr mai mare. În 1943, numărul partizanilor croați din Croația a crescut, astfel încât în 1944 ei reprezentau 61% din partizanii de pe teritoriul croat, în timp ce sârbii reprezentau 28%. [unu]
La 13 iunie 1943, la Otočac , Lika , partizanii croați au fondat Vechea Antifascistă pentru Eliberarea Poporului Iugoslaviei , organismul legislativ al viitoarei Republici Croate din Iugoslavia. Primul său președinte a fost Vladimir Nazor . Partizanii croați aveau propria lor autonomie împreună cu partizanii sloveni și macedoneni
Datorită victoriilor partizanilor și creșterii teritoriului aparținând partizanilor, AVNOJ a decis să organizeze o a doua sesiune în Consiliul Antifascist pentru Eliberarea Poporului Iugoslaviei la sfârșitul lunii noiembrie 1943. La această întâlnire, conducerea comunistă iugoslavă a decis să restabilească Iugoslavia ca stat federal. [2] La 1 martie 1945, partizanii croați au fost transferați la comanda Înaltului Comandament al Armatei Iugoslave, pierzându-și astfel autonomia. Susținătorii Serbiei și Bosniei și Herțegovinei nu aveau o astfel de autonomie. [3]