Adolf Fishhoff | |
---|---|
limba germana Adolf Fischhof | |
Data nașterii | 8 decembrie 1816 [1] [2] [3] |
Locul nașterii | |
Data mortii | 23 martie 1893 (în vârstă de 76 de ani)sau 24 martie 1893 (în vârstă de 76 de ani) |
Un loc al morții | |
Cetățenie | |
Ocupaţie | om politic , medic , poet , scriitor |
Educaţie | |
Transportul | |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Adolf Fischhoff (8 decembrie 1816, Ofer ( Obuda , acum parte din Budapesta ) - 23 martie 1893, Emmersdorf) a fost un medic și om politic liberal austriac de origine evreiască.
Adolf Fischhoff s-a născut într-o familie evreiască bogată și și-a făcut studiile secundare la un gimnaziu din Pesta, unde s-a așezat pe o „băncuță evreiască” specială împreună cu alți copii evrei. Din 1846 până în 1844 a studiat medicina la Universitatea din Viena, apoi a profesat ca medic. În 1848, a participat la Revoluția din martie de partea oponenților guvernului și a fost ales comandant al „corpului medical”, a fost și membru al comitetului central și președinte al consiliului de securitate. Apoi, în calitate de susținător al Partidului Democrat, a reprezentat districtul Matzlensdorf în Reichstag-ul Constituant din Viena, a participat la ședințele acestuia și după ce au fost transferați la Kremsier, a participat la lucrările comitetului de constituție și a jucat un rol important în redactarea Constituția din aprilie 1848. Până în octombrie 1848, adică până la dizolvarea Reichstag-ului, a fost consilier al Ministerului de Interne. La 7 martie 1849, după înfrângerea revoluției, a fost arestat, acuzat de răzvrătire și trădare, dar după aproape nouă luni de arest preventiv, din lipsă de probe, a fost achitat și eliberat.
După aceea, Fishhoff a revenit la practica medicală. Din 1861, când viața constituțională a început din nou în Austria, a revenit în politică ca publicist. În 1866, după războiul cu Prusia, a publicat pamfletul „Ein Blick auf Oesterreichs Lage”, vorbind în el ca un susținător al autonomiei largi a ținuturilor individuale ale Austriei, care se deosebea puternic de majoritatea liberalilor austrieci, adepți ai centralizare. Acest punct de vedere a fost realizat și mai clar în cartea sa Oesterreich und die Bürgschaften seines Bestandes (Viena, 1869). Fischhof a susținut votul universal și păstrarea culturii tuturor popoarelor care locuiesc în imperiu, dar a considerat necesară păstrarea limbii germane ca limbă de comunicare interetnică. În 1867 a fost complet reabilitat, și-a câștigat o reputație de publicist cunoscut și respectat, în 1870 i s-a oferit chiar un post în guvern, pe care l-a refuzat însă, deoarece pentru ocupația sa se cerea trecerea de la iudaism la Creştinism. În 1875, din motive de sănătate, a părăsit practica medicală la Viena și a plecat să locuiască în satul Emmersdorf, unde a devenit în scurt timp faimos pentru a oferi îngrijiri medicale gratuite locuitorilor din satele din jur. Mulți politicieni liberali au venit aici pentru consultări.
În 1882, Fischhoff a revenit în politică: împreună cu Robert von Waltekirchen, a încercat să înființeze un „Partid Popular German”, liberal în principiile sale de bază și nu ostil liberei dezvoltări a naționalităților negermane din Austria, care era trebuia să unească diferitele forțe liberale din țară, dar această încercare s-a încheiat cu un eșec din cauza dezacordurilor cu privire la statutul partidului, iar după aceea Fishhoff s-a retras în cele din urmă în viața privată. În ultimii ani ai vieții, a publicat cărțile Die Sprachenrechte in den Staaten gemischter Nationalität (Viena, 1885) și Der österreichische Sprachenzwist (Viena, 1888). A fost înmormântat în Cimitirul Central din Viena.
Dicționare și enciclopedii |
| |||
---|---|---|---|---|
|