Friedrich von Hausen

Ah, carnea și inima se ceartă între ele,
Că au trăit așa multe zile.
Și sete de carne cu păgânii de luptă,
Și inima se lipește de alesul ei,
Ce este mai frumos decât toate... mă întristesc cu atât mai mult:
Nu-i voi calma.
Ochii mei sunt chinuiți de melancolie!
Să judece Dumnezeu care dintre cei doi este corect.

Nu mă așteptam să fiu într-o asemenea frământare,
Ca în cinstea lui Hristos, m-am angajat să port crucea.
Acum aș fi bucuros să lupt în Palestina;
Dar loialitatea față de doamnă a ieșit în cale.
Cum ar trebui, mi-aș putea salva sufletul,
Dacă dorința inimii ar înceta acum.
Dar tot este în mândria lui,
Trebuie să merg în rai sau în iad.

Dar din moment ce tu, inimă, ești surdă la înțelegere,
Și chiar și tristețea mea îți este străină,
Mă rog ca Dumnezeu să vă trimită curând
În locuri unde te așteaptă necazuri rele.
Cum îndrăznești să mergi acolo
Sărmanul, la casa durerii și a reproșului?
Și în cine vei găsi adevăratul sprijin,
Cum te-am servit mereu?

Mîn herze und mîn lîp diu wellent scheiden,
diu mit ein ander varnt nu mange zît.
der lop wil gerne vehten an die heiden:
sô hât iedoch daz herze erwelt ein wîp
vor al der werlt. daz müet mich iemer sît,
daz si ein ander niene volgent beide.
mir habent diu ougen vil getân ze leide.
got eine müeze scheiden noch den strît.

Ich wânde ledic sîn von solher swære,
dô ich daz kriuze in gotes êre nam.
ez wære ouch reht deiz herze als ê dâ wære,
wan daz sîn stætekeit im sîn verban.
ich solte sîn ze rehte ein lebendic man,
ob ez den tumben willen sîn verbære.
nu sihe ich wol daz im ist gar unmære
wie ez mir an dem ende süle ergân.

Sît ich dich, herze, niht wol mac erwenden,
dun wellest mich vil trûreclîchen lân,
sô bite ich got daz er dich ruoche senden
an eine stat dâ man dich wol enpfâ.
owê wie sol ez armen dir ergân!
wie torstest eine an solhe nôt ernenden?
wer sol dir dîne sorge helfen enden
mit solhen triuwen als ich hân getân?

I. Este un păcat să mă învinuiești pentru minciuna,—
Nu am viață fără dna.
Cine sunt nebunul meu, nebunul meu
Nu va convinge?
Văd zorile seara -
Și oamenilor „Bună dimineața!” Spun.
Va veni noaptea
Și nu pot închide ochii.
Nu observ în plină zi
Cineva care este bucuros să mă salute.

II. Luptă cruntă pierdută de mine.
Sunt îndrăgostit de cea mai bună soție a mea.
Și așa m-am predat milei ei
Tot sufletul.
Ea are puterea duhului și a cărnii.
Eu o iubesc. Domnul sa ierte
Păcatul meu grav.
Iubitul este cel mai frumos.
Nu am puterea să mă despart de ea.
El însuși a făcut-o așa.

III. Și zi după zi, an după an
Nu mă odihnesc de griji.
Dragostea a intrat adânc în mine
Spiritul meu este strâns
Așa că, sedus de un vis dulce,
Mintea mea slabă la înțelepciunea sfântă
Am uitat drumul.
Acum vreau să-L slujesc pe Dumnezeu
Mare vindecător de inimi.
Poate că este sfârșitul pentru mine.

IV. Deja mult timp
Serviți-o pe frumoasa doamnă
Și pe lângă durere, cu excepția necazurilor amare,
Fără recompensă.
E timpul ca ea să se înmoaie.
Atunci am putea fi tratat cu bucurie.
meritele mele
Nu onorează o boală nemiloasă.
Vreau să slujesc fără resentimente
Celui care merită să fie răsplătit.

V. În dragoste am găsit doar tristețe,
Și doamnei mele nu-i pare rău.
Dragostea aduce rău iubitului.
Nu exista nici o speranta.
Dar ce se întâmplă! vorbesc despre doamna.
Nu voi spune niciodată un cuvânt rău.
Nu este inteligent
Că l-am uitat pe Dumnezeu de mult.
Acum îmi voi spăla păcatele cu pocăință.
Sunt gata să slujesc lui Dumnezeu din toată inima.

I. î darf mich des zîhen niet,
ch enhête sî von herzen liep.
des möhte sî die wârheit an mir sehen,
und wil si es jéhen.
ich kom sîn dicke in sô grôze nôt,
daz ich den liuten guoten morgen bôt
gegen der naht.
ich was so verre an sî verdâht,
daz ich mich underwîlent niht versan,
und swer mich gruozte, daz ich sîn niht vernan.

II. Mîn herze unsanfte sinen strît
lât, den ez nu mange zît
hât winder daz alre best wîp,
der ie mîn lîp
muoz dienen, swar ich iemer var.
ich bin ir holt; swenne ich vor got getar,
sô gedìnke ich ir.
daz gerúoch ouch er vergeben mir:
ob ich des sunde süle hân,
wie geschúof er sî sô rehte wol getân?

III. Mit grôzen sorgen hât mîn lîp
gerungen alle sîne zît.
ich hête liep, daz mir vil nâhe gie,
daz verlie mich nie.
von wîsheit kêrte ich mînen muot;
daz was diu minne, diu noch manigem tuot
die selben klage.
nu wil ich mich an got gehaben,
der kan den liuten helfen ûz der nôt.
nieman weiz, wie nâhe im ist der tôt.

IV. Mûner vrowen era ich undertân,
diu âne lôn mînen dienst nan.
von der sprich ich niht wan allez guot,
wan daz ir muot
mai larg mich ze unmilte ist gewesen.
vor aller nôt dô wânde îch sîn genesen,
do sich verlie
mîn herze ûf genâde an sie,
der ich dâ leider vunden niene hân
nu wil ich dienen dem, der lônen kan.

V. Ich kom von minne in kumber grôz,
des ich doch selten ie genôz.
swaz schaden ich dâ von gewunnen hân.
sô veríesche nie man,
daz ich ir iht spraeche wan guot,
noch mîn munt von vrowen niemer getuot.
doch klage ich daz,
daz ich so lange gotes vergaz.
den wil ich iemer vor in allen haben
und in dâ nâch ein holdez herze tragen.