Hausner, Xenia

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 24 mai 2021; verificările necesită 16 modificări .
Xenia Hausner
limba germana  Xenia Hausner
Data nașterii 7 ianuarie 1951 (71 de ani)( 07.01.1951 )
Locul nașterii Viena , Austria
Țară
Gen portret
Studii
Stil realism ( nouă materialitate ), expresionism
Site-ul web xeniahausner.com

Xenia Hausner ( germană:  Xenia Hausner ; născută la 7 ianuarie 1951, Viena , Austria ) este o artistă, fotografă și scenografă austriacă.

Biografie

Xenia Hausner s-a născut într-o familie creativă. Tatăl ei este artistul austriac Rudolf Hausner , surorile ei sunt Jessica Hausner , regizor, și Tanya Hausner, designer de costume. Din 1972 până în 1976, Xenia Hausner sa pregătit ca scenograf la Academia de Arte Frumoase din Viena și la Academia Regală de Artă Dramatică din Londra . Din 1977 până în 1992, a lucrat la crearea a peste o sută de decoruri pentru teatru, operă și cinema, inclusiv pentru Burgtheater (Viena), Festivalul de Salzburg, Royal Theatre Covent Garden (Londra) și Theatre Royal de la Monnaie. (Bruxelles), precum și decorul pentru „Der Rosenkavalier” regizat de André Heller în 2020 la Opera de Stat am Unter den Linden din Berlin.

Din 1992 Xenia Hausner lucrează exclusiv ca artistă. Lucrările ei sunt prezentate în galerii, expoziții și muzee: în Albertina (Viena), Muzeul de Artă din Shanghai, Muzeul de Artă Modernă din Beijing, Centrul de Artă din Hong Kong, Fundația Familiei Butliner, Galeria Belvedere (Viena), Käthe. Muzeul Kollwitz (Berlin), Muzeul Rus de Stat (Sankt Petersburg), Muzeul Frans Erstein Wurth, Galeria Würth (Oslo), Banca Centrală Europeană (Frankfurt am Main); de asemenea, lucrarea ei a putut fi văzută la a 57-a Bienala de la Veneția din 2017 - la expoziția Glasstress de la Palazzo Cavalli Franchetti (Veneția); a 8-a Bienala Internațională de Artă Contemporană de la Moscova, Galeria de Stat Tretiakov (Moscova); Forum Art Gallery (New York), Bienalsur South American Art Biennale 2019 - Juntos Aparte (Colombia); într-o producție de The Rosenkavalier la Opera de Stat am Unter den Linden din Berlin (2020); „Aceasta va fi o altă zi fericită!” — în Muzeul de Artă PalaisPopulaire al colecției Deutsche Bank (Berlin, 2020).

Xenia Hausner trăiește și lucrează în două orașe în același timp: Berlin și Viena.

Creativitate

Universul meu este feminin. Femeile sunt un element cheie în munca mea, în lucrările mele acţionează ca reprezentanţi ai tuturor genurilor. Lucrez pe teme umane cu o distribuție feminină [1] .

Scenografia

Primele decoruri create de Xenia Hausner au fost colaje , colectate din obiecte pe care artista le-a găsit în case de demolat și în gropile de gunoi. Acolo a extras „materiile prime” din care a creat ulterior decorul, conceput să prindă viață în ciocnirea dintre scrupulozitatea naturalistă și interpretarea abstractă, trecută și prezentă. Figura ei stilistică preferată era un oximoron, o combinație de contrarii, o unire concentrată a tot ceea ce tinde haotic să dezbină. [2] Din 1972 până în prezent, ea a proiectat peste 100 de spectacole pe diferite scene. Lucrările recente includ scenografia pentru producția lui André Heller Der Rosenkavalier la Opera de Stat din Berlin (2020).

Pictură

Din 1990 Xenia Hausner s-a concentrat pe pictură. Lucrarea ei arată o persoană. Picturile artistului scufundă privitorul într-o lume misterioasă. Situațiile descrise pe ele sunt ambigue, privitorul însuși trebuie să exploreze imaginea, pe baza propriei experiențe de viață. [3] Picturile Xenia Hausner sunt mari, descriu viața societății și povestesc despre lumea misterioasă a relațiilor interumane. Acestea sunt situații și momente conștient neterminate din viața de zi cu zi. Spre deosebire de portretul clasic, persoanele înfățișate în picturi joacă roluri în biografiile altor oameni, ca actori într-o piesă. Picturile lui Hausner se disting prin expresivitate și culori strălucitoare, care se văd în mod deosebit în mod clar în întruparea protagoniștilor. [4] În poveștile ei pictate, femeile joacă toate rolurile, inclusiv bărbații. În timp ce istoria artei a fost modelată de bărbați, lumea feminină a lui Xenia Hausner sugerează o schimbare a echilibrului de putere și subliniază actualitatea și necesitatea privirii feminine. Pe lângă figura feminină, temele centrale ale operei sale sunt ficțiunea și ficțiunea. Caracteristica pictată, surprinsă, aranjată a picturilor ei este o minciună care depune un jurământ față de adevăr. Hausner desenează povești fictive pe care spectatorul le poate privi prin prisma experienței sale de viață. [5] Aspectul de punere în scenă este centrală la expoziția retrospectivă 2021 True Lies de la Albertina din Viena. Xenia Hausner lucrează și cu hârtie și stil mixt media. Ea transformă fotografii de format mare în tablouri folosind materiale diferite în funcție de mediul specific cu care lucrează. Astfel, reunește nivelul actual de cunoștințe în domeniul picturii cu nivelul actual de cunoștințe în domeniul fotografiei. [6] Folosind diverse tehnici, ea saturează imaginile și construiește o nouă realitate. Realizarea lucrărilor de artă în ediție limitată pe hârtie lucrată manual a devenit o nouă zonă de experimentare pentru Hausner. Aceste lucrări unice sunt dedicate subiectelor cunoscute din picturile ei, dar datorită tehnicii și mediului imaginii, ele renasc și se dezvoltă într-o formă de artă independentă.

Fotografie

Alături de pictură, fotografia este un aspect important al operei Xenia Hausner. [7] Hausner îmbină cu pricepere istoria și potențialul acestor doi purtători de imagine, aducând implicit în pictura sa nu doar principiile fotografiei, ci și elemente ale cinematografiei. Hausner face fotografii ca bază pentru pictură. În studioul ei, ea creează scenarii fotografice folosind unul sau mai multe personaje. Alegerea unui fragment, senzația de fragmentare, editarea propriu-zisă și setarea ascuțită a luminii în conformitate cu culoarea contribuie în cele din urmă la dezvăluirea naturii individuale intense mistico-sensibile a imaginii. [opt]

Proiecte

Xenia Hausner este o membră activă a mișcării Women Without Borders, începând cu proiectul SAVE (Sisters Against Violent Extremism). Ea își folosește camera pentru a documenta femeile active în lupta împotriva terorismului. [9] Xenia Hausner a fost activă în proiectarea proiectelor de arhitectură: realizarea unei instalații pe turnul Ringturm din Viena în 2011, proiectarea și decorarea vitraliilor bisericii (Biserica Sf. Kilian din Heilbronn, Biserica Sf. Ioan din Gerden, St. Lawrence în Merseburg ). [zece]

Expoziții (selectate)

La televizor

Colecții publice de artă și muzee

Lucrările lui Xenia Hausner sunt reprezentate în următoarele colecții și muzee:

Literatură

Note

  1. Xenia Hausner. Minciuni adevărate
  2. [Knut Boeser: Auf der Suche nachmöglichen Orten. În: Xenia Hausner: Rätselraum Fremde Frau, Braus Verlag, Heidelberg 1990, p. 16–18. 1]  (germană)  // Wikipedia. — 2021-05-08.
  3. Xenia Hausner: Ich bleibe mir selbst ein Rätsel. În: Global Art Affairs Foundation: „STRUCTURI PERSONALE – Trecerea granițelor”. Centrul Cultural European, Veneția 2015, ISBN 978-94-90784-18-8
  4. Xenia Hausner, Tu și cu mine, Prestel Verlag, München, Berlin, Londra 2008, pp. 108-111
  5. Xenia Hausner: Minciuni adevărate. Hirmer Publisher, 2020, ISBN 978-3-7774-3529-9, S. 3-4 și S. 6
  6. Peter Assmann, Damage, Hirmer Verlag, 2011, ISBN 978-3-7774-4281-5
  7. „IN DEN STRASSEN VON HONG KONG BEGINNT FÜR MICH DER AUGENRAUSCH...” (Memento vom 4. März 2016 im Internet Archive ) der Augenrausch…”
  8. Silvia Eiblmayr zur Ausstellung Xenia Hausner: Some Hope, FO.KUS BTV Stadtforum, 2015, S. 1; ebenfalls http://www.xeniahausner.com/interviewsreviews/xenia-hausner-some-hope/ veröffentlicht am 19. noiembrie 2015
  9. Archivierte Kopie (Memento des Originals vom 16. August 2015 im Internet Archive ) Info: Der Archivlink wurde automatisch eingesetzt und noch nicht geprüft. Bitte prüfe Original- und Archivlink gemäß Anleitung und entferne dann diesen Hinweis. 
  10. Holger Brulls: Zeitgenössische Glasmalerei în Deutschland. Centre International du Vitrail, Chartres 2012, S. 210-217, ISBN 978-2-908077-06-3