Clorofila d

Clorofila d
General
Chim. formulă	C54H70N4O6Mg _ _ _ _ _ _ _ _
Proprietăți fizice
Masă molară	895,4618 g/ mol
Clasificare
Reg. numar CAS	519-63-1
PubChem	16070025
ZÂMBETE	CC(C)CCC[C@@H](C)CCC[C@@H](C)CCCC(\C)=C\COC(=O)CC[C@H]6[C@H]( C)C=5/C=C/2\N\1[Mg]n4c(\C=C\3/N=C(/C=C/1C(\C=O)=C\2\C) C(/C)=C/3/CC)c(C)c7c4\C(=C6/N=5)[C@@H](C(=O)OC)C7=O
InChI	InChI=1S/C54H71N4O6.Mg/c1-12-38-34(7)42-27-46-40(29-59)36(9)41(56-46)26-43-35(8)39( 51(57-43)49-50(54(62)63-11)53(61)48-37(10)44(58-52(48)49)28-45(38)55-42)22- 23-47(60)64-25-24-33(6)21-15-20-32(5)19-14-18-31(4)17-13-16-30(2)3;/h24 ,26-32,35,39,50H,12-23,25H2,1-11H3,(H-,55,56,57,58,59,61);/q-1;+2/p-1/ b33-24+;/t31-,32-,35+,39+,50-;/m1./s1QXWRYZIMSXOOPY-SKHCYZARSA-M
CHEBI	CHEBI:38199
ChemSpider	16736116 și 32697930
Siguranță
NFPA 704	0 0 0
Datele se bazează pe condiții standard (25 °C, 100 kPa), dacă nu este menționat altfel.

Clorofila d   este una dintre clorofilele, 3-desvinil-3-formil-clorofila a . În soluțiile de solvenți organici, are un maxim de absorbție roșu în regiunea de 690-697 nm, deplasat cu 30 nm pe partea cu lungime de undă lungă în comparație cu clorofila a , iar în organismele vii - 710 nm, adică deja la graniță a regiunii infraroșii .

Clorofila d a fost descoperită pentru prima dată în 1943 în extracte din alge roșii [1] , dar cianobacteria simbiotică care o sintetizează , numită Acaryochloris marina , a fost descoperită abia în 1993 și descrisă oficial în 1996 [2] .

Mai târziu, din corpurile de apă marine și continentale au fost izolate alte tulpini simbiotice și libere de cianobacterii care conțin clorofilă d [3] [4] . Judecând după secvența de nucleotide a ARN-ului 16S, toate sunt apropiate de prima tulpină izolată și aparțin genului Acaryochloris [4] . Aceste organisme sunt adaptate la condiții speciale de lumină cu o predominanță a radiației infraroșii apropiate față de lumina roșie absorbită de clorofila a și de alți pigmenți ai cianobacteriilor și algelor [5] . Astfel de condiții sunt tipice, de exemplu, pentru partea inferioară a talilor de alge roșii, ceea ce aparent explică descoperirea sa inițială [5] [4] .

În tulpinile cunoscute din genul Acaryochloris , clorofila d este principala clorofilă, iar cantitatea acesteia depășește 90% din totalul clorofilelor. Este prezent nu numai în antena de captare a luminii, dar înlocuiește și clorofila a ca donor primar în centrele de reacție ale ambelor fotosisteme [4] .

S-a descoperit recent că clorofila d , împreună cu clorofila f , este sintetizată în cantități mici de multe cianobacterii obișnuite atunci când sunt crescute în lumina infraroșie apropiată (IR) (cu o lungime de undă de 710–750 nm) [6] [7] . Spre deosebire de speciile din genul Acaryochloris , la aceste organisme clorofila d nu face parte din centrele de reacție, iar cantitatea sa, chiar și sub iluminare IR, nu depășește 1-2% din conținutul total de clorofilă.

Note

1. ↑ Manning WM, Harold H., Strain HH Chlorophyll d, a green pigment in red algae  // J. Biol. Chim.. - 1943. - Vol. 151, nr. 1 . - P. 1-19.
2. ↑ Miyashita H., Ikemoto H., Kurano N., Adachi K., Chihara M. Chlorophyll d as a major pigment   // Nature . - 1996. - Vol. 383, nr. 6599 . - P. 402-402. - doi : 10.1038/383402a0 .
3. ↑ Larkum AWD, Kühl M. Chlorophyll d: puzzle-ul rezolvat  //  Trends in Plant Science. - 2005. - Vol. 10, nr. 8 . - P. 355-357. — ISSN 1360-1385 . - doi : 10.1016/j.tplants.2005.06.005 .
4. ↑ 1 2 3 4 Loughlin P., Lin Y., Chen M. Chlorophyll d and Acaryochloris marina : status actual  //  Photosynthesis Research. - 2013. - Vol. 116, nr. 2-3 . - P. 277-293. - doi : 10.1007/s11120-013-9829-y .
5. ↑ 1 2 Kühl M., Chen M., Ralph PJ, Schreiber U., Larkum AWD Ecology: a nisa for cyanobacteria containing chlorophyll d // Nature. — Vol. 433, nr. 7028 . - P. 820-820. - doi : 10.1038/433820a .
6. ↑ Gan F., Shen G., Bryant D.A. Apariția fotoaclimatării cu lumină roșie îndepărtată (FaRLiP) în diverse cianobacterii  //  Life. - 2014. - Vol. 5, nr. 1 . — P. 4–24. - doi : 10.3390/life5010004 .
7. ↑ Gan F., Zhang S., Rockwell NC, Martin SS, Lagarias JC Remodelarea extensivă a unui aparat fotosintetic cianobacterian în lumină roșie îndepărtată   // Știință . - 2014. - Vol. 345, nr. 6202 . - P. 1312-1317. - doi : 10.1126/science.1256963 .